|
|
|
Agricultura este o ramura traditionala a economiei romanesti care are ca mijloc de productie fondul funciar(totalitatea terenurilor situate intre granitele unei tari,inclusive cele aflate sub ape) agricol,care asigura produsele alimentare necesare populatiei,materii prime unor ramuri industriale si produse pentru export.
Se practica in tara noastra inca din perioada preistorica,multa vreme preominand pastoritul in mai multe forme inclusive transhumanta. In secolul al XIX-lea dupa Pacea de la Adrianopol,structura modului de utilizare al terenurilor se modifica in favoarea culturii plantelor,mai ales cereale,Romania devenind ,,granarul Europei" in secolul XX.
In a doua jumatate a secolului XX ,a fost sesizat un anumit progres in agricultura datorita: mecanizarii,chimizarii,irigatiilor etc,dar in ansamblu datorita colectivizarii se remarca intresul taranimii pentru productie s-a redus.
Dupa 1990 agricultura romaneasca se confrunta cu urmatoarele dificultati:
Agricultura din zilele noastre
Jumatate din populatia globului lucreaza in agricultura. Exista insa mari diferente intre rolul jucat de agricultura in diferite zone ale planetei.
In tarile aflate in curs de dezvoltare,ca de exemplu Nepalul,aproximativ 90% din populatie lucreaza pamantul. Spre deosebire de acestea,doar aproximativ 3% din populatia active se ocupa cu agricultura,in tarile industrializate ale Marii Britanii si Statelor Unite. Cu toate acestea,datorita inaltei eficiente si tehniclor stiintifice utilizate,Statele Unite reprezinta cel mai mare exportator de produse agricole.
In tarile in curs de dezvoltare un mare numar de oameni lucreaza in ferme-ei produc doar necesarul de hrana al familiilor lor,cu un surplus foarte mic pentru vanzare. In tarile dezvoltate majoritatea fermelor sunt de tip commercial,unde productia este vanduta pe bani.
Unii oameni din tarile in curs de dezvoltare cum sunt prigmeii din Africa CEntrala si bosimasii din desertul Kalahari mai traiesc si astazi strangand plante si vnzand animale salbatice,cam la fel cum traiau stramosii nostrii inainte de paritia agriculturii.
Unii practica forme simple de agricultura ,pastorala,ca de exemplu transhumanta nomada a animalelor cum ar fi caprine,bovine si ovine. Altii practica destelenirile numite si "taie si arde". Acest model de practicare a agriculturii implica curatarea unei zone de paduri sau pasuni si plantarea culturilor vreme de cativa ani. Dupa "obosirea " solurilor ,cultivatorii trec la o noua curatire prin ardere.
Toate aceste metode simple de agricultura implica deplasari ale populatiei. Dar multi fermieri in tarile in curs de dezvoltare care practica agricultura doar pentru subzistenta,duc o viata ce implica doar deplasarea pe suprafete mici.
Agricultura reprezinta ramura principala de activitate,si care absoarbe forta de munca in tarile in curs de dezvoltare. Insa,in ultimii 30 de ani,multe din aceste tari au fost obligate sa-si limiteze exportul de alimente. Acest lucru s-a datorat ,partial,faptului ca populatia tarilor in curs de dezvoltare a crescut rapid,ceea ce a condos la o crestere anuala mai mare a necesarului de alimentatie, Comertul mondial al produselor agricole este dominat de tarile dezvoltate. Ele realizeaza peste 70 % din importurile agricole mondiale si aproape 60% din exporturi. Exportatorii cei mai mari sunt Statele Unite ale Americii,Comunitatea Europeana,Australia si Canada. Importatorii cei mai mari sunt Comunitatea Europeana ,Statele Unite si Japonia. Principalul produs comercializat sunt cerealele.
In anii '60 printr-un effort colectiv international ,cunoscut ca "Revolutia Verde " s-a lansat campania pentru cresterea productiei de alimetne. In centrul campaniei a stat idea de producere a noi varietati de culture care sa fie adaptabile conditiilor tarilor in curs de dezvoltare.
Crearea noilor soiuri de culture a ridicat insa anumite probleme. Noile plante necesitau mai multe fertilizari decat cele vechi. Ele erau mai vulnerabile la boli si la daunatori. Drept urmare ele trebuiau tratate cu cantitati mai mari de pesticide,daunatoare mediului.
O alta dificultate careia trebuie sa ii faca fata agricultura este aceea ca cea mai mare parte a terenurilor agricole era deja folosita. Transformarea altor terenuri prin defrisari sau prin cultivarea plantelor dealurilor,pericol pentru mediu,incluzand eroziunea solurilor. De fapt o mare parte a terenurilor arabile cultivate sau a pasunilor este in pericol.
Este dramatic sa privesti multe terenuri agricole care parca ne privesc cu nostalgie ,cu regret si dispret pe noi oamenii ce le-am lasat uitarii,neigrijite ori le-am distrus rodurile. Taranii nici eu nu se mai ocupa atat de mult si drag de cultura pamantului asa cum o faceau stramosii nostrii,taranii iubitori de tara. Daca intrebi pe batranii satului isi amintesc cum parintii lor munceau terenurile ,sau cum pe timpuri terenurile erau date in arenda. Strabunicul meu a cumparat hectare peste hectare de pamant,pe unele din ele se afla si astazi livezi de pomi fructiferi ,dar care au imbatranit si parca le simt durerea in crengile lor ,pentru ca numai sunt ingirjiti ca odinioara,abia ne mai daruiesc fructele dulci. Alte hectare sunt imbricate de buruieni ,sunt ridate de seceta tristetii,iar mostenitorii lor se gandesc daca nu ar fi mai bines a le vanda,in loc sa le cultive. Din punctual meu de vedere s-a ajuns in aceasta situatie pentru ca multi tineri din mediul rural fie au plecat tanjind dupa "traiul linistit" din strainatate, fie locuiesc in sate dar numai muncesc pamantul,fie s-au mutat in mediul urban si astfel satele inlacrimate au ramas populate mai mult de batrani. Chiar daca sunt tineri care isi fac case pe la sate,nu inseamna ca vor face agricultura.. Totodata s-a ajuns in situatia critica din agricultura pentru ca , nu s-a mai investit in agricultura,nu s-au acordat fonduri de la stat pentru acest sector,nu s-a motivat populatia sa mai practice agricultura,s-a preferat mai mult si mai usor importul . Cu regret o spun ca noi nu suntem ca America "tara tuturor posibilitatilor" ,Romania este "tara tuturor exporturilor" deoarece multe tari exporta la noi in tara.
Un factor principal in situatia aceasta consider ca il reprezinta politica,politica bolnava constient. S-au dat terenuri agricole in scopul "cultivarii" de cladiri ale unor "investitori" straini,spun "investitori" pentru ca ,nimeni in nicio tara nu vine sa investeasca in tara rezidenta,ar fi chiar usor prostesc,dar politica romaneasca incearca sa satureze cu aceasta falsitate populatia. Terenurile au devenit obiecte de vanzare,in loc sa ramana productive. Este adevarat ca prin vanzarea lor aduc o productivitate financiara, dar sa nu uitam ca este una limitata. Terenurile por fi surse financiare stil conducte,sa aduce beneficii coform "metodei" conducta. Daca ne uitam pe autostrada Pitesti-Bucuresti ,apar noi si noi constructii dar productia agricola este foarta putina,mai vezi foarte razlete cateva terenuri cultivate -care incearca sa ne roage ,sa le cultivam si pe celalalte ,terenuri care au fost sapate de aceleasi sape,harlete,au fost arate ,semanate de un tractor vechi . Satenii nu au putut sa se modernizeze in scopul acestei activitati din motive financiare dar si din motive tehnice,nu exista fabrici romanesti de fabricare utilaje agrocole,scule agricole etc.
Crearea fabricilor de utilaje agricole ar fi benefica,ar contribui la dezvoltarea agricola,la diminuarea somajului.
Taranii sunt demotivati ca sa mai faca agricultura,ii costa mult prea mult cultivarea(cheltuielile de productie sunt mai mari decat veniturile din vanzarea productiei).
Este necesara cultivarea lor pentru ca ,o data diminuam imporurile agricole,preturile la unele alimente,somajul,pot creste exporturile ,,putem sa ajugem o tara dezvoltata pe sectorul agricol dar sip e comert,putem construi o economie sanatoasa nationala.
Nimeni nu o sa vina din tarile member UE,sa ne cultive ,de aceea trebuie san e educam,sa motivam cresterea ,dezvoltarea productiei agricole. Trebuie sa vedem avantajele unul si poate chiar principal , nu sunt obligati sa cumparam terenuri agricole pentru ca avem multe,dar suntem obligate moral fata de tara Romania sa le facem productive. Suntem tara membra a Uniunii Europene mai mult pe hartie,decat fizic ,legal etc. Vrem sa facem diverse afaceri ,dar la o afacere agricola oare cati nu gandim? Cati constientizam necesitatea agriculturii. Nu este mai ieftina o paine pur romaneasca,un malai,un fruct romanesc etc. decat ceva strain si de ce nu si toxic pentru organismul nostrum?
Rafturile romanesti plangde greutatea produselor straine majoritare,de parca in jocul comerical,produsele straine sunt castigatoare.
De ce sa ne batem joc de taranul roman traditional de pe vremuri,de terenul pe care cu drag,cu truda il muncea,iar acum fii ,nepotii,stranepotii se uita sa il vandal! E drept ca este un castig in urma vanzarii dar il vinzi o data si iei banii odata,dar nevoi ai mereu,asa ca daca vom cultiva terenul va fi precum o conducta de bani. Statul va avea de castigat,cetatenii vor avea de castigat.
