|
|
|
ORGANIZAREA INTERNA A SOLULUI
Profilul de sol
Procesul de formare a solurilor este unul indelungat si extrem de complex, solul nefiind altceva decat expresia sintetica a interactiunii factorilor naturali.
Partea superioara a litosferei, a fost supusa in fazele initiale de formare, actiunii agentilor externi ( procese de inghet-dezghet, precipitatiile atmosferice, vantul ) care au determinat mai intai, fisurarea rocilor si apoi dezagregarea acestora. Concomitent, are loc si transformarea chimica a materialelor rezultate prin dezagregare, datorata proceselor de oxido-reducere, dizolvare, hidratare, hidroliza si carbonatare.
Efectul este reprezentat prin aparitia la suprafata litosferei a unui strat afanat, cu proprietati noi - permeabilitatea pentru apa si aer, capacitatea de a retine apa - denumita scoarta de alterare.
Precizam, ca in acel moment, nu putea fi vorba despre sol, datorita absentei unei componente esentiale, cea organica. De altfel procesul de formare al solului nu poate incepe si nu poate avea loc decat in prezenta organismelor vegetale si animale cat si a microorganismelor.
Primele au aparut organismele inferioare, de genul muschilor, lichenilor si ciupercilor, care in timp, au creat conditii favorabile si pentru instalarea organismelor superioare.
Rolul plantelor este determinant in procesul de formare al solului, prin aceea ca, ele preiau si apoi transforma substantele minerale solubile, care abundau in scoarta de alterare, in substante organice, care dupa incetarea ciclului biologic, sunt descompuse de catre microorganisme.
O parte dintre aceste substante se reintorc in sol sub forma de elemente minerale utile, iar o alta parte se acumuleaza in sol, sub forma de materie organica humificata
Trecand de aceste stadii initiale de formare, solurile au evoluat in mod diferentiat, in functie de conditiile specifice de mediu ( clima, relief, roca, vegetatie, apa freatica, varsta ) datorita manifestarii unor procese proprii, denumite pedogenetice: acumularea materiei organice, formarea si migrarea argilei, stagnarea apei din panza freatica si precipitatii.
In acest mod, s-au diferentiat o serie de strate naturale cu caracteristici morfologice si analitice proprii, denumite orizonturi de sol.
Profilul de sol nu reprezinta altceva decat succesiunea orizonturilor de sol de la suprafata pana la roca parentala
El se identifica practic cu o sectiune verticala realizata intr-un sol si reprezinta unitatea naturala de studiu in domeniul pedologiei.
Aparitia si existenta profilului de sol, este conditionata de manifestarea unor procese specifice de formare a solurilor, denumite procese pedogenetice.
Orizonturile de sol
In timpul solificarii, datorita manifestarii unor procese pedogenetice diferite, constituentii minerali si organici sufera deplasari, acumulari si transformari, in profilul de sol formandu-se strate caracteristice, cu proprietati diferite, numite orizonturi de sol.
Orizontul de sol reprezinta un strat natural unitar din punct de vedere al proprietatilor morfologice si analitice, format prin aceleasi procese pedogenetice.
Din punct de vedere morfologic, orizonturile de sol se diferentiaza dupa culoare, structura, textura, consistenta, prezenta unor neoformatii. De asemenea, din punct de vedere analitic orizonturile de sol se deosebesc prin continutul in humus, valoarea pH-ului, gradul de saturatie in baze, indicele de diferentiere texturala, etc.
Orizonturile de sol pot avea anumite caracteristici
definitorii pentru o clasa sau un tip de sol si
in
acest caz sunt considerate orizonturi de diagnostic.
Orizontul
de diagnostic reprezinta orice orizont de sol care
constituie un criteriu pentru definirea unitatilor
taxonomice din sistemul de clasificare al solurilor.
Orizontul
de diagnostic este caracterizat atat prin insusiri
exprimate cantitativ ( grosime, continut de argila,
continut
de materie organica ), cat si
prin procesele pedogenetice care au contribuit la formarea lui. Totodata,
din punct de vedere al alcatuirii lor, orizonturile de
sol se diferentiaza in:
organice
minerale
Orizont organic este considerat orizontul format deasupra solului mineral, prin acumularea resturilor organice aflate in diferite stadii de descompunere.
Orizont mineral este considerat acel orizont de sol, care contine cel mult 35% materie organica ( daca partea minerala are > 60% argila ) sau cel mult 20% materie organica ( daca solul este sarac in argila
Orizonturile de sol se noteaza de regula cu literele mari ale alfabetului A, B, C, E, G, O, R, T, W.
Notatia nu respecta o singura regula, astfel unele sunt notate dupa pozitia lor in profilul de sol (A, B, C), altele cu initiala procesului care le genereaza E (eluvial), G (gleic), R (roca dura), O (organic), T (turbos). De asemenea, unele orizonturi se noteaza cu asocieri de litere mici, salic (sa), nitric (na), vertic (y).
Orizonturile de tranzitie reprezinta orizonturi de sol care realizeaza trecerea intre doua orizonturi diferite, avand proprietatile ambelor orizonturi, fara ca vreunele sa fie dominante.
Se noteaza prin alaturarea simbolurilor celor doua orizonturi, AC, AB, EB, BC, AR, primul trecandu-se simbolul orizontului ale carui caractere sunt mai evidente.
Orizonturile de asociere reprezinta orizonturi de sol formate prin asocierea a doua sau mai multe procese pedogenetice.
Se noteaza prin alaturarea simbolurilor orizonturilor de sol: Ay, Btna, Csc, Eaw.
Trecerea intre orizonturile de sol
Delimitarea orizonturilor pedogenetice se realizeaza in profilul de sol, tinand seama de criteriile referitoare la forma si claritatea trecerii intre acestea.
Din punct de vedere al criteriului formei, trecerea intre orizonturile de sol poate fi:
dreapta
ondulata - latimea
ondulatiei mai mare decat
adancimea
acesteia
neregulata
- latimea
ondulatiei mai mica decat
adancimea
acesteia
glosica
( in
limbi ) - adancimea patrunderilor mai mare de 3-5
cm, avand latimi de peste 1 - 1,5 cm
intrerupta - orizont de trecere
discontinuu
In conditiile prezentei unei treceri in limbi intre doua orizonturi de sol, i se atribuie solului respectiv caracterul glosic, iar orizontul de tranzitie se noteaza spre exemplu: E + B.
Din punct de vedere al criteriului claritatii, trecerea intre orizonturile de sol, in functie de distanta pe care se realizeaza, poate fi:
difuza > 10 cm
treptata - 6 -10 cm
clara
- 2 - 5 cm
neta
- < 2 cm
Activitatea omului
Influenta omului asupra evolutiei solului poate fi sintetizata astfel :
inlocuirea vegetatiei naturale cu pajisti sau perdele de protectie
inlocuirea vegetatiei naturale cu culturi agricole si executarea lucrarilor agrotehnice
introducerea in sol a ingrasamintelor, amendamentelor si pesticidelor
lucrari de desecare, drenaj si irigare
lucrari de modelare-nivelare
excavarea si acoperirea solului
In Romania, primele doua categorii de activitati realizeaza impactul cel mai mare.
Defrisarea padurii si instalarea pajistii determina :
intelenirea solului
intensificarea bioacumularii
disparitia orizontului organic (soluri brune acide din M. Cibinului)
orizont A mai bune structurat, mai gros si mai afanat
orizontul B devine mai afanat
umezire mai uniforma a profilului
scaderea continutului de humus dar cresterea calitatii lui
cresterea pH-ului si V
Realizarea perdelelor de protectie in locul vegetatiei erbacee (cernoziom Marculesti, 41 de ani de la instalare) determina scaderea adancimii carbonatilor si a efervescentei 23-48 cm, concretiunile apar mai jos si sunt mai mari, scade pH-ul, colorit general mai inchis, structura in A mai bine formata, usoara migrare a argilei.
Luarea in cultura a solului produce modificari mai insemnate la solurile de sub padure decat la cele din stepa. Spre exemplu, solurile brun roscate incep sa evolueze spre cernoziomuri argiloiluviale.
Un alt efect al defrisarii il reprezinta intensificarea eroziunii, dar si inmlastinirea solurilor cu exces de umiditate (Dep. Baia Mare).
Defrisarea padurii de la Spataru din lunca Calmatuiului, ar determina salinizarea lacovistilor.
Prin desecare, solurile hidromorfe tind sa evolueze catre solul zonal (lacovistile din C. Banatului s-au transformat in cernoziomuri). Pot aparea insa si procese inverse de inmlastinire si salinizare (C. Tisei, lunca si delta Dunarii).
Prin acoperire solurile sunt scoase din circuitul agricol, in timp ce prin excavare, invelisul de sol este complet distrus.
Omul intervine si in mod pozitiv de obicei prin masuri de combatere a degradarii solurilor si nu de prevenire, masuri prin care stopeaza procesul de degradare.
