|
|
|
Cultura capsunului
Importanta culturii
Capsunul este una dintre speciile pomicole care prezinta
un interes economic si alimentar deosebit datorita potentialului mare de
productie, calitatii fructelor, continutului in vitamina C si alte substante
utile pentru alimentatia omului.
Capsunele se numara alaturi de cirese printre primele fructe care ajung la
maturitate in timpul anului (mai-iunie).
Capsunul este o specie precoce, producand fructe in primul an de la plantare,
daca stolonii se planteaza in luna iulie. Capsunul permite obtinerea de recolte
extrasezonale, mai timpurii sau mai tarzii decat cele care se obtin in camp.
Prin folosirea soiurilor remontante (cu mai multe recolte pe an) se pot obtine
capsune si toamna, pana in octombrie.
Avand o talie redusa (15-40 cm) sub forma compacta sau rara capsunul se poate
cultiva in spatii foarte mici din gradina casei, dar si pe suprafete mari in
aer liber, in solarii sau in sere. Cultivarea capsunului se poate face si
intercalat in plantatiile de pomi fructiferi, se mai poate cultiva in vase cu
amestec de pamant si solutii nutritive.
In functie de soi si conditiile de cultivare, capsunul da productii mari si
foarte mari, productii ce pot depasi 20 t/ha. Inmultirea se face pe cale naturala,
prin stoloni. Aceasta este un exemplu de marcotaj natural.
Taxonomic genul Fragaria este incadrat in familia Rosaceae,
ordinul Rosales, subclasa Rosidae, clasa Dicotyledonae,
Subincrengatura Angiospermae, Increngatura Spermatophytae.
Alaturi de frag, din familia Rosaceae mai fac parte macesul (Rosa
canina), smeurul (Rubus idaeus) si murul (Rubus caesius),
toti acesti arbusti avand deopotriva valoare alimentara si medicinala.
Denumirea de capsun este improprie deoarece soiurile de capsun sunt fragi cu fructe
mari, provenind din speciile americane Fragaria virginiana si Fragaria
chiloensis (fragii de Virginia si fragii de Chile). Din hibridarea acestor
doua specii a rezultat Fragaria grandifolora, fragul cu fructe mari, o
specie reprezentata de foarte multe soiuri care se gasesc doar cultivate.
Pe teritoriul tarii noastre, in flora spaontana regasim 3 specii ale genului Fragaria:
Fragaria vesca sylvestris, Fragaria viridis (collina) si Fragaria
elatior.
Fragul comun (Fragaria vesca) este o specie diploida cu flori
hermafrotide, Se intalneste in flora spontana, in paduri pana in regiunea
pasunilor subalpine. Fructul este deosebit de aromat, dar cu dimensiuni foarte
mici, motiv pentru care cultura acestuia nu prezinta importanta economica.
Fragul de camp (Fragaria viridis) are fructe gatuite, de asemenea
aromate intens, care se desprind mai greu de pe pedicel. Este intalnit si la
campie, in imediata vecinatate a padurilor, in valcele, atc.
Capsunul de padure creste spontan in toata Europa. A fost introdus in cultura
de foarte mult timp, dar s-a renuntat treptat la el o data cu aparitia speciei Fragaria
grandiflora.
Soiurile de capsun se clasifica in 3 categorii in functie de specificul
fructificarii. Deosebim astfel soiuri neremontante (fructifica un singur sezon
pe an, in perioada mai-iunie), semiremontante (fructifica atat primavara, cat
si toamna, daca sunt indeplinite conditiile climatice prielnice - o toamna
lunga si calda) si soiuri remontante (se obtin doua recolte in fiecare an,
primavara si toamna ; spre deosebire de soiurile semiremontante, productia de
toamna este asemanatoare calitativ si cantitativ cu cea de primavara).
Principalele soiuri cultivate
Soiurile neremontante sunt:
1. Gorella
A fost obtinut in Olanda, comercializat in jurul anului 1960. Are o comportare
foarte buna, atat in camp cat si in culturile fortate. Planta este viguroasa,
prezinta numerosi stoloni, cu frunze inalte verde deschis. Plantele sunt
rezistente la ger, seceta si principalele boli. Potentialul productiv atinge
300-687 g/planta.
Frunzele sunt inalte, cu foliola mediana usor rotunjita. Au marginea limbului
involuta (rasfranta in sus). Culoarea lor este verde deschis.
Fructele sunt mari, conice, usor alungite, cu varful tesit, retezat. Au
suprafata neregulata. Culoarea lor este rosie-intensa lucioasa, cu achene dese
asezate pe conturul fructului. Masa fructului variaza intre 10-19 g. Pulpa este
rosie-portocalie, fara goluri consistenta si intens aromata. Recoltarea are loc
in prima decada a lunii iunie.
Inflorescenta este de tip hermafrodit, prezinta axe secundare, este de regula
mai scurta decat frunza. Este de dimensiune mijlocie, cu sepalele mai lungi
decat petalele.
2. Pocahontas
Este un soi viguros, plantele cresc rasfirate, si formeaza numerosi stoloni
violacei, originar din Statele Unite, si se comercializeaza din anii 50. Este
un soi de asemenea rezistent la ger, seceta si principalele boli, dar este
sensibil la patarea rosie a frunzelor (Fabrea earliana). Potentialul productiv
este mai mare decat la Gorella, S. Sanvini raportand in Italia in 1978 o
productie de 724 g/planta.
In general, productiile depasesc 20 t/ha.
Frunzele au culoarea verde-inchis, cu foliola mediana mare, puternic gofrata
(incretita) cu marginea limbunlui involuta.
Fructele sunt mari, 10 g, de culoare rosu-inchis, lucioase, , conic alungite,
uneori cu gat, alteori puternic latite. Achenele sunt mici, destul de dese,
galbene verzui ingropate superficial in pulpa. Caliciul este foarte mare si se
detaseaza usor, rupand o portiune din pulpa. Aceasta este de culoare rosu
intensa, cu o retea albicioasa, este consistenta si suculenta, prezinta un gol
mare in centru. Este cam acida si slab aromata.
Inflorescenta este de asemenea de tip hermafrodit, este scurta cu 2 axe
secundare. Au forma de cupa, cu petalele albe. Caliciul este format din 12-14
sepale, are dimensiuni mari. Sepalele sunt lobate, mai lungi decat petalele.
Dupa caderea petalelor, sepalele se rasfrang peste fructul in formare pe care
il acopera in intregime.
3. Red Gauntlet
Un soi englezesc, care se preteaza atat pentru cultura in camp, cat si pentru
cultura fortata in sere. Planta are vigoare mijlocie, cu port dirijat. A fost
comercializat incepand cu anul 1957. Planta formeaza un numar potrivit de
stoloni lungi. Soiul este rezistent la secetea, la ger si principalele boli, in
special la fainare. Este printre cele mai productive soiuri de capsun
obtinandu-se productii care depasesc 25 t/ha.
Frunzele sunt mari, verzi si lucioase, cu foliola mediana rotunjita, ondulata.
Fructele au pedunculii rezistenti, motiv pentru care se desprind cu dificultate
de planta. Fructele au intre 10-12 g, sunt scurt conice iar uneori latite si
costate si varful usor tesit. Culoarea este rosu inchisa, ca si pulpa, care
este mai roza in interior. Achenele sunt mici, ingropate superficial. Pulpa
este consistenta, acidulat-dulce, destul de aromata, potrivit de suculenta.
Inflorescenta este hermafrodita, si contine in medie 7 flori. Petalele sunt
albe de aceeasi lungime cu sepalele.
4. Regina
Un soi viguros cu numerosi stoloni si recoltare extratimpurie, in prima decada
a lunii mai. Soiul este de origine din Germania, introdus in cultura in anul
1951.
Este destul de rezistent la seceta si ger, dar sensibil la boli. Potentialul de
productie nu este satisfacator, acest soi fiind cultivat mai mult pentru
perioada foarte timpurie de fructificare.
Frunzele sunt mari, larg-eliptice, ondulate, verde deschis cu luciu slab.
Fructele sunt mici (6-8 g), conic alungite, inguste, cu gat, de culoare rosu
lucios, cu pubescenta foarte fina pe suprafata. Achenele sunt galbene pe partea
umbrita a fructului si rosiatica pe cea insorita, si sunt ingropate superficial
in pulpa. Aceasta este destul de consistenta, rosu portocaliu la periferie si
roz deschis in centru, dulce-acidulata si cu o aroma puternica, asemanatoare cu
cea a fragilor de padure. Golul central al fructului este foarte mic sau
absent. Calicul este foarte mare, usor detasabil de fruct. Sepalele sunt lungi,
uneori rasfrante in afara.
Inflorescenta are lungime variabila, este hermafrodita, cu petale albe galbui
sau albe verzui. Inflorescentele au in medie cate 8 flori si 2 axe secundare.
5. Senga Sengana
Este ca si Regina un soi de provenienta germana, comercializat din anul 1962.
Se coace cu putin inainte de soiul Red gauntlet, si la 3 zile Gorella. Planta
este viguroasa, dar formeaza putini stoloni. Creste cu un frunzis bogat. Soiul
este rezistent la ger, la seceta si boli, in principal la fainare. Este insa
sensibil la Botrytis cinerea - putregaiul cenusiu. Potentialul de productie
este foarte ridicat, obtinandu-se 25-30 t/ha.
Frunzele sunt mici, verde inchis, cu foliola mediana rotunjita si plana.
Fructele sunt mari, 10-15 g, scurt conice, cu baza dreapta, sfero-conice,
uneori cu varful latit, de culoare uniforma rosie inchisa, cu luciu pronuntat.
Uneori fructul are slabe denivelari la nivelul caliciului. Achenele sunt mici,
potrivit de ingropate in pulpa fructului. Caliciul este mic si usor detasabil.
Pulpa este consistenta, aromata puternic, cu rezistenta buna la transport datorita
consistentei. Daca nu se recolteaza la timp, fructele capata o culoare vinetie.
Inflorescentele sunt hermafrodite, foarte numeroase, mai scurte decat frunzele,
contin intre 6-9 flori mici cu petale albe usor colorate in roz. Florile se
deschid in totalitate in interiorul frunzisului.
6. Talisman
Un soi de origine britanica, introdus in culturi in anul 1955, si din 1959 si
in tara noastra. Are o coacere tarzie. Planta are numerosi stoloni, portul
rasfirat si vigoare mijlocie. Are o rezistenta mare la ger, este rezistent la
putregai (Botrytis cinerea), la fainare si la Mycosphaerella. Este deosebit de
productiv (20-27 t/ha) si in utlimii ani fructifica si toamna.
Frunzele sunt mici de culoare verde-deschis, cu foliola mediana rotunjita,
asimetrica, involuta.
Fructele sunt de marime mijlocie (11-14 g), conice si aparent costate,
aplatizate lateral si cu varful ascutit sau obtuz. Culoarea acestora este
rosu-portocaliu, potrivit de lucioase. Caliciul este mare si alipit de baza
fructului. Achenele sunt mici si rare, ingropate superficial in fruct. Pulpa
fructului este consistenta, cu golul central mic sau absent, suculenta si
potrivit de aromata.
Inflorescentele hermafrodite sunt numeroase, scurte si groase. In medie acestea
contin 9 flori de marime potrivita situate atat in interiorul frunzisului cat
si la periferie.
7. Benton
Un soi cu coacere tarzie, provenind din SUA, cu plante viguroase care formeaza
un numar mediu de stoloni. Gustul fructelor este mediocru, productivitatea mare
(400-500 g fructe la o planta), iar recoltarea se face in a doua decada a lunii
iunie.
Fructele sunt de marime potrivita, sunt conic alungite cu varful ascutit sau
obtuz, si au culoarea rosu mat. Caliciul este mic, cu desprindere usoara. Pulpa
este intens colorata, cu consistenta potrivita.
Inflorescentele sunt numeroase, cu ax scurt.
8. Aiko
Un soi de provenienta tot americana, rezistent la ger si la seceta, cu prodctie
de 400-500 g la o planta. Planta are vigoare mijlocie, tufa este rara si
formeaza numerosi stoloni. Inflorescentele au flori hermafrodite si sunt mai
scurte decat frunzele.
Fructele sunt mijlocii spre mari, conice, de culoare rosu-aprins, si au
achenele ingropate superficial in pulpa. Pulpa este foarte slab colorata in roz
si prezinta un gol in mijloc. Este foarte consistenta, dar calitatile gustative
si aroma lasa de dorit. Caliciul este mare si se desprinde greu de fruct.
Acest soi prezinta tendinte mari de remontanta in anumiti ani, de aceea anumiti
autori il incadreaza in categoria soiurilor remontante - G. Mihaescu.
9. Dukat
Dukat este un soi polonez, cu fructe mijlocii de 8-13 g, de culoare rosu
inchis, de calitate superioara soiului Red Gauntlet in ceea ce priveste gustul.
Are un bun potential productiv.
10. Elsanta
Un soi olandez cu coacere medie. Este rezistent la boli si destul de productiv.
Gustul fructelor este superior multor soiuri.
11. Alte soiuri care merita a fi mentionate sunt soiurile extratimpurii
New-Jersey, Brio, Sunrise, Premial, Coral (acestea doua din urma fiind soiuri
romanesti).
Soiurile remontante sunt:
1. Profesion
Este un soi obtinut in Franta si destul de putin cultivat in tara noastra. Este
rezistent la boli, mai putin la fainare, fata de care este sensibil. Recolta
maxima se obtine in al doilea an de la plantare. Emite usor stoloni. Fructele
din prima recolta se coc in ultima decada a lunii mai sau la inceputul lunii
iunie. Fructele au intre 9-22 g. Sunt globuloase, scurt-conice sau aproape
reniforme, de culoare rosu-deschis. Pulpa are o consistenta redusa si o culoare
rozalie, alba in centru, unde prezinta si un mic gol. Este slab aromata,
acidulat dulceaga. Achenele sunt adanc ingropate in pulpa.
Frunzele au foliola mediana eliptica sau obovat rotunjita.
Inflorescentele au in medie 8 flori, situate la acelasi nivel cu frunzele.
2. Red Rich
Este un soi viguros din SUA, cu productii mari. Coacerea fructelor din prima
recolta este semitimpurie. Fructele sunt mijlocii, sfero-conice, rosu inchise
la culoare. Pulpa este consistenta, aromata, colorata intens. Caliciul se
detaseaza usor de fruct. Golul central este foarte mic sau absent.
3. Liberation d'Orleans
Un soi francez cu coacerea primei recolte in mai-iunie, si coacerea celei de a
doua in septembrie-octombrie. Fructele au in medie 5 g, au culoare rosu-intens,
lucioasa. Pulpa este rozalie la periferie si albicioasa in centru, are
consistenta slaba, este acrisoara la gust si slab aromata. Planta este
productiva si rezistenta la boli. Achenele sunt adanc ingropate in fruct.
(Lenuta Chira; Grigore Mihaescu)
Morfologia, cresterea si fructificarea
Capsunul este o planta perena formata in conditii de padure, la umbra, intr-un
sol reavan aerat si acoperit an de an cu straturi noi de frunze, ceea ce a
determinat formarea unui sistem radicular nu prea profund.
Partea subterana este formata dintr-o radacina scurta (rizom) din care pornesc
numeroase radacini subtiri, firoase, de grosimi aproape egale si dispuse ca o
retea. In primii 2 ani, radacinile se dezvolta foarte mult, ajungand in
adancime pana la 50 cm si lateral pana la 30 cm. Dupa 3-5 ani, sistemul
radicular se reduce treptat, deoarece o parte din ramificatiile laterale mor.
Paralel cu aceasta evolutie, pe ramificatiile tinere ale tulpinii, in partea
lor bazala, apar in fiecare an radacini adventive noi. Dispunerea lor in cadrul
tufei apare etajata, corespunzator cu aparitia lastarilor in anii urmatori.
Primavara radacinile capsunului incep sa creasca inaintea partii aeriene si
inregistreaza un maximum de intensitate in aprilie-mai. A doua crestere
intensiva a radacinilor are loc in iulie, in ambele faze plantele trebuie sa
gaseasca in sol conditii deosebit de favorabile de umiditate si substante
nutritive.
Uneori sistemul radicular poate patrunde in sol pana la adancimea de 30-100 cm
insa 90% din radacini sunt distribuite in primii 25 de cm. Dezvoltarea
radacinilor pe adancimea de 25 de cm se explica prin fertilizarea,
aprovizionarea cu apa si aerarea mai buna a solului pe aceasta adancime. Totusi
din aceasta cauza capsunul este o specie sensibila la seceta, el nu se poate
alimenta cu apa aflata in orizonturile mai adanci de sol. Partea aeriana este
reprezentata printr-o tulpina scurta, formata dintr-un numar variabil de
ramificatii, pe care cresc frunzele, pedunculii florali si stolonii.
Tulpina are o inaltime de 10-15 cm, este perena si ingropata partial in pamant.
Cresterile anuale reprezentate prin rozete de frunze ating 10 cm. Aceste
cresteri nu iau nastere prin alungirea tulpinii initiale, ci prin ramificatii
subterminale, ceea ce imprima plantei o pozitie culcata.
Cresterile anuale isi formeaza o rozeta de frunze la care in varf apare un
mugure de rod.
Noile cresteri anuale (in numar de 1-8), apar din mugurii laterali ai rozetelor
de frunze, iar in unele cazuri din mugurii dormanzi si adventivi de pe
portiunile mai vechi ale tulpinii, mai ales cand varfurile tulpinii au fost
distruse de ger, seceta, etc.
O caracteristica a capsunului, specifica acestuia este faptul ca plantele sunt
intotdeauna verzi iar frunzele nu cad. Totusi moartea frunzelor in fiecare an
se datoreaza temperaturilor scazute din timpul iernii. Frunzele capsunului sunt
trifoliate, pubescente pe fata inferioara, uneori si pe cea superioara. Durata
de viata a unei frunze este de 60-70 de zile, timp in care se formeaza altele.
Uneori plantele au capacitatea de a-si pastra frunzele verzi si active si sub
stratul protector de zapada ceea ce demonstreaza ca in general suporta
umbrirea. Dupa Jucikov, 1954, frunzele care raman verzi pana primavara
contribuie la o mai buna hranire a plantei la intrarea in vegetatie, ceea ce
conduce la un spor semnificativ de productie. Sporul care atinge 50-55% se
datoreaza in principal infloritului si legatului fructelor, fenomene care
decurg mai bine decat la plantele carora le-au degerat frunzele pe timpul
ienrii.
Mugurii laterali pot evolua in stoloni sau conuri de rod. In general producerea
stolonilor are loc in conditii de zile lungi, iar cea a conurilor de rod si a
inflorescentelor in conditii de zile scurte.
Filamentele (stolonii) pot avea lungimea de 20-30 cm uneori putand ajunge pana
la 1 m, au grosimea de 2-5 mm si din loc in loc formeaza cate un nod.
Primele doua internodii pot avea o lungime de 5 pana la 15 cm, pana la mugurele
axilar iar cel de al treilea si urmatoarele sunt mult mai scurte formand la
nivelul nodurilor frunzulite trifoliate cu muguri axilari.
Aceasta regiune terminala este de fapt zona de formare a plantelor tinere.
Procesul de formare a stolonilor se desfasoara pe tot parcursul sezonului de
crestere. In conditii de hrana optima pentru inradacinare o planta tanara inca
neinradacinata poate supravietui fara sa aiba legatura cu planta mama circa
doua saptamani. Plantele tinere pot fi detasate de planta mama numai cand isi
formeaza radacinile secundare. Mugurii floriferi se formeaza in varful
ramificatiilor in majoritatea cazurilor fiind unul singur (uneori apar si 2 sau
3 muguri).
Dintr-un mugure iau nastere unul sau mai multi pedunculi florali, care se
dezvolta in prelungirea axului principal pe care se formeaza o inflorescenta
ramificata. O inflorescenta este formata din: o floare primara, doua flori
secundare, 4 tertiare si, mai rar, flori de gradele 4 si 5.
O floare tipica are 5 sepale, 5 petale, 20-35 stamine si un numar variabil de
pistile. In functie de felul in care se desfasoara inflorirea exista grupele de
soiuri amintite la punctul anterior: remontante, semiremontante si
neremontante.
Polenizarea la capsun este anemocora si zoocora (cu ajutorul vantului sau al
insectelor). Amplasarea stupilor de albine in cultura de capsun are rol foarte
important in fructificarea la capsun. Fructul rezulta din dezvoltarea
receptaculului floral care se ingroasa si se inroseste. Pe fruct sunt dispuse
numeroase achene mici. Tot acest ansamblu alcatuieste fructul baciform. Primele
fructe care apar sunt cele mai mari si cele mai tipice si provin din primele
flori crescute pe axul principal. Urmeaza formarea si coacerea fructelor de pe
ramificatiile axului floral care sunt din ce in mai mici catre varful
inflorescentei.
In cazul fructificarii de primavara, conditiile din timpul toamnei anterioare,
cand are loc diferentierea mugurilor floriferi, determina in mod direct numarul
de celule din fruct in timp ce conditiile din primavara determina marimea
fructului precum si distributia celulelor din cadrul fructului.
Un mugure floral mic, care a diferentiat toamna un numar mic de celule, nu
poate sa evolueze primavara intr-un fruct mare.
De la inflorit la coacerea fructelor soiurile de capsun necesita 25-30 de zile
ceea ce inseamna 40-45 de zile de la pornirea in vegetatie.
Tehnologia de cultura
Capsunul este o planta perena, cu o durata de viata de 3-5 ani, in care poate
da 2-4 recolte de fructe dar s-a demonstrat ca este mai rentabila cultura
anuala decat cea multianuala. In sistemul de cultura anuala, capsunul se
planteaza vara, in iunie-iulie utilizand stoloni refrigerati.
In primavara anului urmator (mai iunie) plantele rodesc abundent dupa care se
defriseaza.
Capsunul da fructele cele mai mari la prima, si eventual a doua fructificare.
Apoi greutatea medie a fructelor se reduce considerabil. Pe masura ce
imbatranesc plantele devin mai sensibile la atacul bolilor si daunatorilor iar
terenul este invadat de buruieni dintre care pir, palamida, volbura.
De aceea, reinnoirea plantatiilor de capsun la intervale mai scurte de timp
contribuie la lichidarea focarelor de infectie precum si la mentinerea
potentialului biologic si productiv al plantelor la un nivel ridicat.
Plantele de capsun in varsta de un an sunt apte sa dea productii mari iar
fructele lor ajung la maturitate cu 2-5 zile mai devreme fata de cele ale
plantelor mai in varsta. Productia anuala de capsune a unui hectar de cultura
este de 15-25 t, in functie de soiuri, asa cum am aratat la punctul referitor
la soiuri.
In cultura multianuala productia scade la 5-8 t/ha. In total, o plantatie multianuala
de capsun cu durata de 3 ani produce 2 recolte de fructe care insumeaza 10-16
tone, deci mai putin decat o cultura anuala.
Pana la infiintarea culturii anuale de capsun in iunie-iulie terenul se
foloseste pentru o alta cultura timpurie : salata, spanac, ceapa verde. In anul
urmator, dupa defrisarea culturii anuale de capsun in iunie, terenul se
pregateste si se insamanteaza sau se planteaza cu o cultura tarzie: varza de
toamna, castraveti, fasole. Deci, un alt avantaj al culturii anuale de capsun
este acela ca se incadreaza perfect intr-o rotatie cu legume, inclusiv in
culturi asociate permitand obtinerea a doua recolte pe an de pe aceeasi
suprafata de teren.
Infiintarea plantatiilor anuale
Pentru prima data in Romania o astfel de plantatie a fost infiintata la
Simleul-Silvaniei de Schill Margareta in 1958.
Pentru cultura anuala se aleg terenuri de gradina, plane sau usor inclinate
pana la 7%, pretabile la mecanizare si irigare. Terenul se desfunda mecanic la
35-45 cm, cu cel putin 10-14 zile inainte de plantere.
O data cu desfundatul se incorporeaza in sol 30-40 t gunoi de grajd bine
descompus, 200-400 kg superfosfat si 200-250 kg sulfat de potasiu pe un hectar.
Capsunul reactioneaza in mod nefavorabil la fertilizarea cu sare potasica,
deoarece tolereaza greu clorurile. Nu se recomanda o ingrasare abundenta, peste
necesarul optim al plantei in anul plantarii, deoarece productia de fructe
scade in favoarea unei cresteri excessive vegetative.
Pentru combaterea daunatorilor din sol inainte de desfundare solul se trateaza
cu Lindatox 3%, 40 kg/ha si cu Nemagon 100-200 kg/ha. Terenul desfundat,
fertilizat si dezinfectat se marunteste si se niveleaza cu 2-3 treceri cu grapa
cu discuri.
Daca se practica irigarea prin brazde, concomitent cu operatia de nivelare se
asigura panta de scurgere. Brazdele cu inaltimea de 50 cm si adancime de 15-20
cm se deschid cu modelatorul si se finiseaza cu sapa. Pentru a se putea lucra
mecanizat se picheteaza parcele dreptunghiulare lungi de 300 m si late de 100
m, intre parcele lasandu-se alei sau drumuri.
Timpul de plantare este vara, in lunile iunie-iulie. In zonele sudice plantatul
se poate prelungi pana la 10-15 august. Completarea golurilor se face pana la
mijlocul lui august. In cultura anuala de capsun productia de fructe scade
proportional cu numarul golurilor necompletate sau inlocuite tarziu. Plantele
sadite prea tarziu in goluri nu apuca sa diferentieze muguri floriferi, si nu
produc fructe in anul urmator. Daca se intarzie plantatul, plantele nu reusesc
sa diferentieze suficienti muguri florali iar in anul urmator vor produce mai
putin. Ca sa fie rentabila, intr-o plantatie anuala o plantuta trebuie sa
diferentieze in primul an cel putin 5 muguri floriferi.
Distantele de plantare se stabilesc in asa fel incat sa se obtina o desime de
80000 - 100000 plante/ha.
Terenul ales poate fi acoperit sau nu cu folie din polietilena prevazuta cu
orificii, orificii in care se vor planta stolonii.
Cand se planteaza pe teren modelat, pe fiecare brazda se pun cate doua randuri
de capsun distantate intre ele la 25 cm. De la fiecare rand de capsun pana la
marginea brazdei raman 12 cm.
Pe randuri, distanta de plantare este de 15-20 cm.
Daca se aplica irigarea prin aspersiune, plantarea se face in benzi de cate
doua randuri distantate intre ele la 25-30 cm, iar distanta intre benzi este de
75-80 cm. Ca material saditor se folosesc stoloni refrigerati, liberi de
virusuri. Un avantaj al folosirii stolonilor refrigerati este acela ca permit
plantarea foarte de timpuriu, in vara, cand stolonii din camp (din recolta
anului respectiv) inca nu sunt suficient de dezvoltati. Prin aceasta metoda se
inlatura riscul de a nu putea planta la timpul potrivit din lipsa de material
saditor. Dezavantajul metodei este consumul mare de energie necesar refrigerarii.
Capsunul se poate planta manual, cu plantatorul, situatie in care se face in
prealabil marcarea randurilor cu marcatorul tras de tractor sau semimecanizat,
cu ajutorul unor masini specializate.
In momentul plantarii solul trebuie sa fie suficient de umed, irigat in
prelabil. Stolonii se pot obtine de la plantatiile producatoare de fructe, cat
si de la plantatiile mama, anume infiintate in acest scop. Din aceste plantatii
mama stolonii sunt de calitate mai buna deoarece plantele mama au o suprafata de
hranire mai mare, sunt mai bine ingrijite si nu sunt atat de slabite prin
producerea de fructe in cantitate mare.
Recoltarea stolonilor se efectueaza in a doua jumatate a lunii iulie prin
scosul manual al rozetelor, mecanic cu prasitoarea prevazuta cu cate un disc de
o parte si de alta, care prin deplasare se rotesc taind stolonii de langa tufe.
Recoltarea se face in lipsa acestor utilaje si manual, cu cazmaua.
Se urmareste ca stolonii recoltati sa aiba radacinile de 10-12 cm. Atunci cand
se utilizeaza la plantare stoloni refrigerati, acestia se recolteaza la
sfarsitul verii sau toamna, iar apoi sunt pastrati in depozite la temperaturi
de -1 °C pana la -2 °C, pana in momentul plantarii.
Stolonii se fasoneaza inainte de plantare. Radacinile se lasa intregi daca nu
depasesc 20 cm. Din frunzele rozetei se pastreaza 3-4 mai sanatoase, situate
central. Mugurele central trebuie sa fie sanatos si bine dezvoltat. Dupa
fasonare urmeaza mocirlirea care se face cu un amestec de pamant galben, balega
de bovine si apa, bine omogenizate pana la consistenta unei smantani, care se
fixeaza bine pe radacini. Eventual, in amestecul de mocirlire se va introduce
si un fungicid. Se va evita atingerea frunzelor si a mugurelui cu mocirla.
Rolul acesteia este de a a asigura un contact mai bun cu solul si prin
continutul ei in substante hormonale favorizeaza cresterea radacinilor. De
asemenea, ea reprezinta si un aport de azot de care planta va beneficia imediat
dupa plantare.
Stolonii refrigerati nu se mai fasoneaza ci doar se mocirlesc, avand grija ca
mugurele central sa ramana neacoperit cu mocirla. Nu este bine ca stolonii sa
fie insirati pe rand pe o distanta mare deoarece se usuca mocirla de pe
radacini, ceea ce ingreuneaza plantarea si prinderea stolonilor. Se va avea
grija la adancimea de plantare astfel incat sa nu se acopere cu pamant mugurele
central. In caz contrar, rozetele chiar daca se prind nu pornesc in crestere
sau vegeteaza anevoios. Daca din contra, rozetele sunt plantate prea sus, ele
sufera din cauza secetei.
Stolonii este bine sa fie procurati dintr-o sursa sigura, care ofera garantia
unui material saditor liber de virusuri. Este cazul Institutului de Cercetare
si Productie Pomicola Pitesti - Maracineni, care obtine astfel de material
saditor prin culturi de meristeme.
Dupa plantare, la 2-3 zile are loc verificarea si completarea golurilor, acolo
unde stolonii nu s-au prins. Cu cat procentul de goluri este mai mare, cu atat
productia va fi diminuata. Procentul de goluri din plantatie nu trebuie sa
depasesca 1%.
Alte lucrari importante sunt prasilele, care se executa mecanic sau cu ajutorul
unor erbicide administrate in solutie, cu ajutorul pompelor de stropit.
(Lenuta Chira ; Grigore Mihaescu)
Infiintarea plantatiilor multianuale
Cultura multianuala a capsunului dureaza de obicei 3 ani, fiind introdusa
intr-un asolament de 7-8 ani. La planta premergatoare (cel mai adesea cartoful
sau varza timpurie) se recomanda aplicarea a 30-40 t/ha gunoi de grajd.
Pregatirea terenului se face ca pentru cultura anuala, insa fara a mai fi
modelat terenul. Plantatiile multianuale de capsun pot fi infiintate toamna,
primavara sau vara.
Plantarea de toamna - din a doua decada a lunii august pana la mijlocul lui
octombrie - da rezultate bune in zonele cu ploi suficiente, precum si in conditii
de irigare.
Pana la sfarsitul toamnei plantutele reusesc sa inradacineze bine si sa isi
dezvolte rozeta de frunze dar de regula nu formeaza muguri florali. Datorita
acestui fapt, anul urmator plantarii este fara rod, sau cu productie
nesemnificativa (1-2 t/ha).
Plantarile efectuate toamna tarziu, dupa 15 octombrie, dau de regula rezultate
negative intrucat plantele nu se dezvolta suficient, iar radacinile lor raman
la suprafata spre sfarsitul iernii.
Plantarea de primavara, in martie aprilie, este indicata in zonele nordice cu
primaveri umede si toamne secetoase, precum si in zonele unde stratul de zapada
nu se mentine pe sol decat un interval scurt de timp. In anul plantarii, nu se
obtin fructe. Se recomanda chiar ca eventualele inflorescente care apar sa fie
suprimate, pentru a nu stanjeni dezvoltarea plantelor influentand negativ
recolta anului urmator.
Plantarea de vara, intre 15 iulie si 15 august, cu stoloni refrigerati sau
recoltati direct din camp da rezultatele cele mai bune si in cultura multianuala
intrucat plantele se dezvolta bine pana toamna, diferentiaza suficient mugurii
floriferi si dau o recolta mare inca de anul urmator. Astfel, se pot obtine in
decurs de 3 ani 3 recolte economice de fructe. Plantarea de vara impune
efectuarea irigarii si o asigurare a materialului saditor de calitate.
Cultura capsunului remontant
La capsunul remontant inflorescentele apar aproape pe toata perioada de
vegetatie, din aprilie mai pana in octombrie noiembrie. In conditiile climatice
din tara noastra, capsunii remontanti rodesc pe o perioada de 150-160 de zile.
Productia nu este insa repartizata uniform pe intregul sezon, ci prezinta doua
maxime : unul in mai iunie si altul in septembrie octombrie. In iulie august
productia este practic neinsemnata.
Unele soiuri de capsun (Profesion) se inmultesc usor prin stoloni, altele se
inmultesc prin despartirea tufelor sau chiar prin seminte. Capsunul remontant
poate fi plantat toamna sau primavara.
Daca la stolonii plantati toamna apar inflorescente pana la venirea iernii
acestea nu se suprima deoarece vor continua sa se dezvolte in primavara
urmatoare.
La stolonii plantati primavara se suprima toate inflorescentele, lasandu-le
numai pe acelea care apar in toamna. De altfel, aceste plante dau o recolta de
toamna in anul in care sunt plantate. Datorita fructificarii abundente si pe o
perioada lunga de timp, capsunul remontat are cerinte mari fata de hrana si
apa. Gunoiul de grajd in cantitate de 30-40 t/ha se administreaza o singura
data la plantare. Superfosfatul 500-600 kg/ha si sulfatul de potasiu 300-400
kg/ha se dau anual, jumatate din cantitate toamna si jumatate in luna iulie,
dupa recoltarea fructelor din primul sezon. Azotatul de amoniu in cantitate de
500-600 kg/ha, se aplica in patru reprize: toamna, primavara timpuriu, in
iunie, inceputul lui august.
Dupa fiecare fertilizare solul se iriga. Indepartarea stolonilor la soiurile
care emit stoloni se face de 4 ori pe an, pentru a preveni epuizarea plantelor
si scaderea productiilor. Aplicarea mulciului este necesara pe toata perioada
de recoltare, din mai pana in iunie. Cele mai bune rezultate le da mulcitul cu
folie neagra de polietilena.
O plantatie de capsun remontat e rentabila timp de 2-3 ani, dupa care se
defriseaza.
Cultura protejata a capsunului
Se practica sub adaposturi temporare sau permanente, fara caldura artificiala,
cum sunt tunele din folie de plastic, serele solar, clopotele de sticla, etc.
In conditiile de clima ale tarii noastre, adaposturiole temporare se instaleaza
peste cultura in ultima decada a lunii februarie si in prima decada a lunii
martie. Temperaturile scazute in perioada infloritului pot anula avantajele pe
care le asigura protejarea sub adapost a culturii.
Tunelul simplu este accesibil de construit, si de asemenea se face cu materiale
ieftine. Are o largime de 50-60 cm, scheletul de sustinere este format din
nuiele sau sarma groasa. Acestea se infig in pamant din metru in metru. Pentru
acoperire se utilizeaza folie de polietilena lata de 1,5 m. In astfel de tunele
aerisirea se face la inceput prin descoperirea tnelului la capete, iar apoi
prin ridicarea foliei dimineata dupa ridicarea temperaturii aerului. Una din
marginile foliei care acopera tunelul ramane fixata in sol permanent, iar
cealalata va fi lasat mobila pentru inchiderea deschidera tunelului.
Tunelul dublu este format din doua tunele simple alaturate, si acoperite la
randul lor cu un alt tunel mai larg. Fiecare din cele doua tunele simple
interioare acopera cate 4 randuri de capsun, distantate la 30-35 cm. Intre
tunele simple interioare se lasa cate o poteca lata de 60-70 cm. Prin dubla
acoperire cu folia se asigura o temperatura mai ridicata, care grabeste
coacerea fructelor cu 10-15 zile, fata de tunelele simple (20-30 zile avans
fata de cultura neprotejata).
O alta posibilitate este acoperirea adaposturilor (tunelelor) cu folie de
polietilena perforata care permite o aerisire pemanenta. In aceste adaposturi
temperaturile maxime sunt cu 2-5 °C mai mici decat in cele cu folie
neperforata, iar temperaturile minime cu 1-1,5 °C mai ridicate decat cele
exterioare. Nu exista diferente intre cele doua tipuri de adapsturi (cu folie
perforata sau nu) in ceea ce priveste productia de fructe la hectar.
Cultura in sere-solar
Serele solar sunt cosntructii permanente cu o durata de exploatare de 5-10 ani,
la care se inlocuieste doar folia din plastic. Serele solar oferea conditii mai
bune pentru cresterea si maturarea capsunilor permitand o anticipare a coacerii
fructelor cu pana la 20-30 de zile fata de adaposturile temporare. De regula,
in serele solar se practica cultura anuala a capsunului iar lucrarile
agrotehnice aplicate sunt in majoritate asemanatoare cu cele aplicate in
tunelele din plastic.
Cultura capsunului in sere
Capsunul se preteaza foarte bine la cultura fortata in sere de sticla, coacerea
fructelor fiind anticipata cu 50-60 de zile fata de cultura in camp deschis
uneori si mai mult. Pentru a avea o cultura reusita este necesar ca stolonii ce
vor fi transplantati din camp in sera sa fie bine dezvoltati cu cel putin 3-5 ramificatii
anuale purtatoare de muguri roditori. Inainte de plantarea stolonilor in sera
se recomanda o fortificare a acestora. Se practica 3 metode de fortificare a
plantelor in camp: repicarea timpurie a stolonilor de pe planta mama,
utilizarea de stoloni refrigerati, folosirea stolonilor crescuti pe ghivece sau
pe cuiburi nutritive.
Repicarea stolonilor detasati de planta mama se face in perioada 1 septembrie-1
octombrie a anului premergator plantarii in sera, la distanta la 25 cm. In
aceasta perioada de timp se aplica 3-4 fertilizari si se efectueaza tratamente
fitosanitare.
Stolonii refrigerati se planteaza in camp la inceputul lunii iunie la distanta
de 25 cm.
Stolonii plantati in cuiburi din turba, in cuiburi nutritive sau in ghivece se
mentin pana toamna in aer liber. Ei se uda zilnic prin aspersiune si se
fertilizeaza de 4 ori cu ingrasaminte complexe. Plantele din ghivece
transplantandu-se cu pamantul din jurul lor au radacinile intacte si nu
stagneaza din crestere dupa ce au fost replantate. Plantarea stolonilor in sera
se face la sfarsitul lui noiembrie, cand plantutele se afla in repaus si au
trecut printr-o perioada racoroasa. Inainte de plantare, solul din sera se
fertilizeaza cu 30-40 t gunoi de grajd bine descompus, 150-200 kg azotat de
amoniu, 300-500 kg superfosfat, 200-300 kg fosfat de potasiu, 300 kg sulfat de
magneziu, toate aceste cantitati la un hectar. Dupa fertilizare pamantul se
mobilizeaza cu sapa rotativa si se dezinfecteaza prin injectare de aburi
supraincalziti.
Dupa dezinsectia termica urmeaza maruntirea si nivelarea terenului. Pe o travee
de sera se planteaza doua benzi a 4 randuri de capsuni. Intre benzi se lasa o
poteca de 60-70 cm, intre randurile din banda cate 30 cm, iar intre plante pe
rand 20 cm. Dupa plantare, circa o luna de zile se mentine o temperatura
scazuta de maxim +5 °C, pentru ca partea aeriana a plantelor sa nu porneasca in
crestere inaintea sistemului radicular, apoi temperatura se ridica progresiv in
medie cu 1 °C pe zi, pana la 15-18 °C, iar cand apar primele fructe se ridica
la 22-24 °C ziua, si 14-16 °C noaptea. Aceasta diferenta de temperatura intre
zi si noapte are un rol important asupra infloritului, fecundarii si
dezvoltarii fructelor. Solul trebuie sa se mentina la 70-75% umiditate din
capacitatea de retinere a apei in camp. Umiditatea atmosferica ajunge dimineata
la 90-100 umiditate relativa, datorita transpiratiei plantelor din cursul
noptii, dar in cursul zilei, prin aerisire, ea coboara la 65%. Se recomanda
evitarea crearii unei atmosfere prea umede care stanjeneste polenizarea si
favorizeaza aparitia patogenilor.
O buna aerisire contribuie la obtinerea unor plante mai robuste. Aerisirea
trebuie sa se faca mai ales in perioada infloritului, in orele prea calde din
zi. Nu se aeriseste in zile friguroase sau cu vanturi puternice. Factorul
lumina este foarte important pentru cultura fortata, impunandu-se iluminatul
suplimentar cu becuri normale cu filament, care sunt de preferat tuburilor cu
neon. Iluminatul suplimentar se incepe cand stolonii pornesc in vegetatie si
dureaza timp de 40 de nopti alternand o patrime ora lumina cu 3 patrimi ore
intuneric. Becurile de iluminat sunt instalate cat mai sus, amplasate la
distanta de 6 m pe lungimea fiecarei travee.
In perioada infloritului capsunilor este necesara o intensitate de 13000-15000
lucsi. Pentru polenizarea florilor se folosesc albinele asigurand un stup la
800-1000 m2 cultura de capsuni. In lipsa acestei posibilitati se recurge la
polenizarea artificiala, utilizand un jet de aer. Dupa posibilitati, in perioada
infloritului capsunii sunt suplimentati hormonal cu gibereline aplicate prin
stropire. Pentru a obtine capsuni chiar inainte de ianuarie, se transplanteaza
stolonii in ghivece la mijlocul lunii iulie, pana in 15 octombrie plantele sunt
tinute in camp, iar dupa aceea se introduc in sera unde se asigura lumina
suplimentara de 270W timp de 6-22 ore zilnic.
(Lenuta Chira)
Cultura capsunului in rasadnite
Rasadnitele cu incalzire tehnica se utilizeaza pentru fortarea capsunului. In
aceste rasadnite amestecul de pamant este urmatorul : 2 parti pamant de tarina,
o parte mranita, o parte nisip, plus urmatoarele ingrasaminte: 15 g azotat de
amoniu, 35 g superfosfat, 10 g sare potasica la 15 kg amestec de pamant.
Se folosesc stoloni care se repica in iunie-iulie in srasadnite reci sau de
camp, pe straturi special amenajate in vederea fortificarii. In luna ianuarie,
stolonii sunt transplantati in rasadnite cu incalzire tehnica pentru fortare.
Se planteaza 8-9 plante pe metru patrat de rasadnita. Incalzirea se incepe la
mijlocul lunii ianuarie si dureaza doua luni si jumatate. Temperatura din
rasadnita se mentine la 15-20 °C. Fructele se matureaza in a doua jumatate a
lunii martie si dureaza pana in ultima decada a lunii aprilie. Productia
obtinuta variaza in functie de soi de la 1 la 4 kg fructe pe metru patrat.
Boli si daunatori la capsun
Viroze
Sunt multe viroze la capsun, unele se transmit prin intermediul cicadelor,
afidelor sau al nematozilor, altele se gasesc in stare latenta, cum este cazul
patarii frunzelor - Strawberry motley virus, de aceea se recomanda utilizarea
de stoloni liberi de virusuri si arderea materialului infectat.
Alte viroze sunt patarea inelara, mozaicul arabic, rasucirea frunzelor,
incretirea frunzelor, etc..
Micoze
- Fainarea produsa de Sphaeroteca fragariae. In Romania bola a fost
descoperita de E. Docea in naul 1958, intr-o cultura langa Bucuresti. Ataca
frunzele, florile si fructele. Pe ambele fete ale frunzei dar mai frecvent pe
cea inferioara se formeaza o pasla albicioasa ce constituie miceliul si
conidiile ciupercii. Frunzele atacate se rasucesc spre fata superioara, care
capata pete rosiatice. Fungicide: Karathan 0,1%, Topsin 0,07%, Benlate 0,06%,
etc.
- Mana este produsa de Phytophtora fragariae. Este o boala foarte
periculoasa. Plantele pierd din vigurozitate, frunzele de la baza raman
ofilite. Marginile frunzelor se rasucesc si prezinta pete rosiatice. Radicelele
se necrozeaza la exterior si putrezesc in cele din urma. Plantele se ofilesc
total si se usuca.
- Mana comuna este produsa de Phytophtora cactorum. Ataca rizomul la
nivelul coletului, pedunculii si caliciul florii, dar mai ales fructele.
Rizomul se necrozeaza fapt ce conduce in final la uscarea plantei. Fructele
atacate prezinta pete brunii, iar pulpa se intareste si devine amaruie. La
suprafata fructului se dezvolta un miceliu fin. Ciuperca se transmite prin sol
si prin resturi infectate.
- Patarea bruna este produsa de Dendrophoma obscurans. Frunzele
prezinta pete rosii violacee care cresc in diametru pana la 2 cm. Tesuturile
patate se necrozeaza si frunza se usuca in final in totalitate. Este o boala
mai rar intalnita.
- Patarea alba a frunzelor este produsa de Mycosphaerella fragariae.
Este cea mai raspandita boala a capsunului, desi exista soiuri rezistente.
Boala ataca de primavara pana toamna si se manifesta prin aparitia pe frunze a
unor pete mici, rosiatice spre violaceu, care capata un contur cenusiu inchis.
Ciuperca poate ierna in resturile infectate.
- Patarea rosie a frunzelor este produsa de ciupercile Marsonia fragariae,
Fabrea earliana si Diplocarpon earliana. Ataca limbul
foliolelor, pedunculii si caliciul florilor. Pe frunze apar pete mici circulare
sau neregulate, de culoare rosu-violacee. Petele cu timpul se maresc si se
unesc, iar culoarea lor devine negricioasa. Ciuperca se transmite prin resturi
vegetale infectate.
- Putregaiul cenusiu este produs de Botrytis cinerea. Ataca florile si
fructele mai ales pe vreme umeda, si poate distruge 80% din recolta. Infectia
masiva are loc in perioada infloritului. Fructele atacate se brunifica si
putrezesc. Ciuperca se transmite de asemenea prin resturi infectate.
- Vestejirea plantelor se produce datorita ciupercii Verticillium alboatrum.
Ea ataca radacinile groase si coletul care se brunifica. Marginile frunzelor se
brunifica si ele. Boala progreseaza rapid ducand in scurt timp la uscarea
plantelor. Ciuperca este deosebit de periculoasa deoarece poate ramane viabila
pe resturi infectate timp de 7-8 ani. Ceapa si cartoful utilizate ca plante
premergatoare culturii de capsun favorizeaza aparitia bolii.
Insecte daunatoare
1. Afidele
Se mai numesc paduchii de frunze. Exista mai multe specii de afide daunatoare
capsunului, dintre care amintim pe cea mai frecventa - Myzus fragariae
- Paduchele verde care ierneaza sub forma de ou in resturile vegetale. Larvele
apar primavara si populeaza fata inferioara a frunzelor. Acest paduche este
vivipar si se inmulteste si partenogenetic, prin oua nefecundate. Are mai multe
generatii pe an. Atacul masiv are loc in lunile iunie-iulie. Frunzele atacate
se rasucesc, se usuca si cad. Afidele pe langa pagubele pe care le produc
direct, mai sunt si transmitatori de viroze, aparatul lor bucal fiind adaptat
pentru intepat si supt.
2. Acarienii
Acarienii sunt paianjenii rosii si bruni, reprezentati de speciile Tarsonemus
fragariae - Paianjenul capsunului, Tetranychus urticae -
Paianjenul rosu comun, etc.
Tarsonemus fragariae are 6-7 generatii pe an. Corpul femelei este oval
de culoare alb sidefie in momentul aparitiei, apoi se brunifica cu timpul.
Masculul este mai mic decat femela. Acarianul ierneaza ca femela adulta in
inima plantei, in mugurele central. Primavara cand capsunul porneste in
vegetatie femelele parasesc acest loc si incep sa depuna oua pe frunzulitele
tinere. Dupa 15-20 de zile din oua apar larvele care prefera frunzele din
interiorul tufei unde umiditatea este usor mai ridicata. Frunzele atacate se
incretesc, devin brune si casante.
Tetranychus urticae are 5-6 generatii pe an. Femela are corpul
ellipsoidal, galben roziu apoi portocaliu. Masculul are corpul piriform, galben
verzui apoi brun. Acarianul ierneaza ca adult in resturi vegetale. Primavara
femelele parasesc locul de iernare si depun oua pe fata inferioara a frunzelor
unde se vor dezvolta apoi coloniile. Pe frunzele atacate apar pete galbui,
corespunzatoare locurilor de hranire ale paianjenilor. Cand atacul este foarte
puternic, petele acopera frunza in intregime, frunza care se usuca in final. La
combaterea lor trebuie tinut cont si de prezenta albinelor, deoarece multe
produse toxice pentru acesti acarieni sunt toxice si pentru albine. Pe cat
posibil se vor utiliza produse cu netoxice fata de fauna utila, iar daca nu, se
vor adresa note de prevenire stuparilor din zona, in timp util inainte de
aplicarea tratamentului.
3. Gargarita neagra sau Anthomus rubi
Ataca frunzele si florile, din mai pana in iunie, in cursul noptii. In restul
anului, larvele traiesc in sol unde ataca radacinile provocand uscarea
plantelor.
4. Gandacul capsunului, sau Galerucella tenella
Este o insecta mica ce ierneaza sub resturi vegetale. Primavara gandacul iese
si se hraneste cu frunzele tinere. Depune ouale in tot cursul lunii mai.
Larvele apar esalonat, incat pe plante se pot gasi concomitent larve dar si
gandaci din generatia a doua. Daca atacul este puternic, plantele se usuca si
pier.
5. Gandacul paros - Epicometis hirta
Distruge staminele si pistilele florilor si in cazul unui atac puternic poate
compromite recolta, chiar daca plantele supravietuiesc.
6. Nematozii
Sunt o clasa de viemri cilindrici cu corp lung si nesegmentat, care prezinta
dimorfism sexual. Se inmultesc sexuat si sunt vectori ai unor virusuri. Traiesc
in organele plantei pe care o paraziteaza. Dintre acestia, cele mai importante
specii sunt:
- Meloidogyne hapla. Femela matura are corpul in forma de para, cu o
protuberanta in partea anterioara care reprezinta capul. Atacul se manifesta
mai ales pe radacini unde se formeaza gale, datorate celulelor polinucleate
care inconjoara corpul nematodului, servindu-i drept protectie si sursa de
hrana. In final plantele atacate se usuca.
- Aphelenchoides fragariae. Are aspectul unui vierme microscopic
subtiat la ambele capete si transparent. Traieste in toate organele plantei, in
care patrunde prin stomate si prin rani. Atacul lui produce zbarcirea si
inrosirea frunzelor, precum si rasucirea lor. Florile se deformeaza si se
atrofiaza. Plantele atacate nu mor, dar raman debile si nu mai produc aproape
deloc. Nematodul se poate perpetua o perioada lunga de timp in sol.
- Ditylenchus dipsaci. Este un nematod polifag. Exemplarele acestei
specii sunt foarte mici, cu aspect viermiform. Frunzele plantelor atacate raman
mici cu limbul deformat si ingrosat, cu petiolul scurt si rasucit. In final
plantele mor.
7. Alti daunatori
Cartita - Talpa europaea
Este un mamifer mic, insectivor, subteran, cu corpul cilindric, blana neagra si
catifelata, ochi mici acoperiti de o membrana. Picioarele anterioare sunt
scurte cu gheare puternice, adaptate sapatului de galerii. Aceste galerii de
mare intindere sunt circulare etajate si ramificate. Cartita este folositoare
pentru ca distruge anumite insecte, si dreneaza si aereaza solul. Daca se
inmulteste insa excesiv produce pagube capsunului pe care il dezradacineaza. Se
poate combate prin momeli toxice.
Coropisnita - Gryllotalpa grylootalpa
O insecta din ordinul Ortoptera, cu corpul greoi si cu picioarele din spate
adapatate pentru sapat, de forma unor lopeti. Cu ajutorul lor isi sapa galerii
in sol, care se termina printr-o camera in care femela depune anual in fiecare
primavara circa 200-300 de oua. Larvele naparlesc de 5-6 ori pana la
maturitate. Coropisnitele traiesc mai ales pe terenurile ingrasate cu gunoi
putred, paios. Ataca indeosebi capsunii si legumele carora le rod radacinile.
Coropisnita se poate combate prin momeli toxice.
Limaxul - Agriolimax agrestis
Melcul fara cochilie ataca inflorescentele si fructele capsunului. Se combate
prin prafuirea solului cu var proaspat stins.
Carabusul de mai - Melolontha melolontha
Larvele acestuia traiesc circa 3 ani in sol, unde rod radacinile plantelor.
Viermele sarma - Agriotes vestulatus
Traieste in sol si roade radacinile plantelor.
(Grigore Mihaescu)
Masuri de prevenire si combatere
Masurile culturale: Controlul solului, inca de la infiintarea plantatiei, privitor
la existenta larvelor de carabus de mai, a rozatoarelor, coropisnitelor si
nematozilor.
Masurile fizico-mecanice: Eliminarea si arderea plantelor infectate. La
terminarea recoltarii, este bine sa se coseasca pentru ca miceliul ciupercilor
fitopatogene eventual aflate pe frunze sa nu declanseze o infectie tardiva.
Frunzele cosite vor fi arse.
Masuri chimice: In luna aprilie, de la inceputul vegetatiei, se vor face 2-3
tratamente pentru prevenirea fainarii, patarii albe si a putregaiului.
Tratamentele se repeta si de-a lungul fazelor fenotipice, la nevoie sau
profilactic.
In ultima perioada se acorda o importanta deosebita agriculturii organice a
capsunului, agricultura lipsita de tratamente chimice de fertilizare si
combatere a bolilor si daunatorilor. (Nick Waipara, SFF Project, NZ)
In anul 2002, cultura organica a capsunilor fusese deja abordata de peste 130
de fermieri din 35 de tari, cu o productie per total estimata la 10 milioane de
dolari. (Sean L. Swezey, University of California)
Recoltarea capsunelor
La capsune maturarea este esalonata prin urmare recoltarea acestora se face in
mai multe reprize. Capsunele nu mai evolueaza in coacere dupa recoltare, ele
raman exact in stadiul in care au fost culese.
Datorita continutului mare in apa, capsunele sunt fructe foarte perisabile. Mai
ales in conditii cu umiditate excesiva, capsunele devin sensibile la mucegaiuri
si putregaiuri.
Acest neajuns poate fi eliminat prin utilizarea unor ambalaje corespunzatoare,
cum ar fi cutiile din plastic.
Fructele destinate consumului direct in stare proaspata se culeg cu tot cu
caliciu, acesta se indeparteaza daca fructele urmeaza a fi procesate.
Studii asupra comportarii fructelor in depozitele frigorifice au fost realizate
si in Romania inca din deceniile trecute. Astfel, unii autori recomanda pentru
congelare soiurile Talisman si Senga Sengana, cu mentiunile ca aroma, gustul si
continutul de vitamina C nu sunt influentate negativ, ci numai consistenta si
forma. (R. Vieru, Gh. Hedesan, E. Panait)
Scaderea in greutate a fructelor imediat dupa cules se datoreaza pierderii
apei. Astfel, daca fructele sunt mentinute in camp 3 ore de la recoltare
acestea pierd in greutate pana la 1,8%. Refrigerarea capsunelor imediat dupa
recoltare la temperatura de 8-9 °C asigura reducerea pierderilor de 2 ori si
prelungirea duratei de pastrare de peste doua ori. Capsunele recoltate in parga
cu 50% pigmentare pierd in greutate cu pana la 23% mai mult, dar au deprecieri
de calitate mai reduse comparativ cu cele recoltate la maturitatea de consum,
adica la 75% pigmentare.(V. Gherghi, P. Elisabeta, K. Millim, I. Burzo)
Compozitia biochimica a fructelor si valoarea lor in alimentie
Procentual capsunele in stare proaspata contin:
- 87-91% apa
- 4,5-9,7% glucide (glucoza, fructoza)
- 0,72-1,19% acizi organici
- 0,1-0,5% pectine
- 0,94-1,74% proteine
- saruri minerale, in special potasiu, fier, fosfor, mangan, calciu
- vitamine (continutul in vitamina C este egal cu cel al lamailor si in plus,
au un continut ridicat de vitamina B si vitamina K, acid pantotenic, vitamina
E)
In tratamentul insomniilor, se recomanda consumul de capsune proaspete datorita
procentului ridicat de vitamina B si de mangan, care regleaza activitatea
sistemului nervos.
In tratamentul anemiilor capsunele sunt deopotriva indicate din pricina
continutului lor in fier si cupru, iar datorita vitaminei K ajuta la buna
functionare a ficatului.
Sistemul imunitar este stimulat de prezenta acidului pantotenic, un acid
indispensabil formarii anticorpilor.
Iodul dupa cum este bine cunoscut are un rol esential in fucntionarea glandei
tiroide.
Efectul remineralizant al capsunelor deriva din continutul mare in magneziu si
calciu, fosfor dar si provitamina A. Din aceasta cauza capsunele sunt
recomandate in alimentatia bolnavilor de TBC, in tratamentul osteoporozei.
Tratamentul poate capata mai multe forme.
Prima, consumul de fructe in stare proaspata reprezentat printr-o cura de
capsune consta in consumul a 250-500 g fructe proaspete pe zi, in special
dimineata, timp de 1-2 saptamani. Aceasta cura de fructe duce la eliminarea
toxinelor din organism, la stimularea sistemului imunitar si are efect
diuretic.
Ca tratament impotriva oxiurilor se recomanda consumul a 500 g capsune
proaspete dimineata pe stomacul gol, timp de cateva zile, prioada in care nu se
va mai consuma nimic altceva. Actiunea terapeutica se explica prin prezenta
unor substante bactericide in pulpa fructului, acidul citric si fragarolul.
Acidul citric a fost de altfel introdus in tratamentul fitosanitar al
culturilor organice sub denumirea comerciala de Citrol. Rezultatele au fost
bune, dar inca nu poate egala pesticidele clasice.
Capsunele sunt contraindicate doar persoanelor hiperalergice, carora le poate
provoca urticarie, si in cazuri severe se poate ajunge chiar la soc anafilactic.
Alte forme de tratament sunt reprezentate prin prepararea unor infuzii si
decocturi din frunzele de capsun. Acestea sunt indicate in tratamentul
diabetului zaharat, al enteritelor si enterocolitelor, si al altor efectiuni
gastrointestinale.
