"Tehnician designer vestimentar', Piei și inlocuitori de piele

 

 

"Tehnician designer vestimentar"

"Piei și inlocuitori de piele"

Noțiuni introductive

Pieile de animal și blanurile au fost folosite inca de la inceputurile existenței omului, ca adapost și material pentru acoperirea corpului. Insoțind omul in dezvoltarea lui, exista posibilitatea de a caracteriza gradul civilizației umane intr-o anumita etapa dupa modul cum era prelucrata si folosita pielea in epoca respectiva.

Oamenii preistorici vanau animalele pentru hrana și le foloseau pieile ca imbracaminte și așternuturi și pentru acoperirea adaposturilor. Pieile netratate putrezeau repede, dar s-au gasit diferite cai de a preveni acest lucru, precum expunerea pieilor la fum sau tratarea lor cu sare sau cu extracte din scoarța de copac.

Prelucrarea pielii tabacite din piele de animale cu aportul agenților de tabacire dateaza din Epoca de piatra (8000 i.Hr.). Tabacirea cu materiale tanante obținute din scoarța, lemn, fructe și frunze de copac, dateaza din Epoca de bronz (2000 i.Hr.). Cel mai vechi 'document' care atesta prelucrarea pieilor pe teritoriul Romaniei este tablița de lut nr.3 de la Tartaria, datata 2900 i.Hr., in care sunt redate in maniera ideogramelor egiptene pieile de animal.

Materia prima pentru industria pielariei și articolelor de pielarie este pielea, ea este un organ de aparare al corpului animalelor care acopera și protejeaza corpul contra loviturilor mechanic , prin țesutrui dese și rezistente .

Pentru a fi prelucrata pielea cruda este supusa unor operațiuni mecanice și chimice pentru a fi conservata pentru prelucrari ulterioare. Pielea cruda, pentru a fi utilizata, trebuie prelucrata conferindu-i-se rezistența mecanica mai buna, timp de intrebuințare mai indelungata, estetica deosebita etc .

Cap. 1: Piei

1.1. Definiții

Pielea reprezinta invelisul exterior al animalelor si constituie materia prima de baza pentru industria pielariei.

Pielea cruda este pielea obtinuta dupa sacrificarea si jupuirea animalelor. Are caracteristici mecanice reduse si prezinta tendinte de degradare; lasata in stare umeda putrezeste.

Pieile brute se obtin din pieile crude conservate prin sarare si uscare.

Pielea conservata este pielea care a fost supusa unor metode de stopare a atacului microorganismelor, in vederea pastrarii ei in conditii optime, fara a suferi degradari.

Pielea gelatina este pielea care a suferit o serie de transformari fizico-chimice si mecanice, usor umflata, de culoare alb-galbuie, cu aspect gelatinoss este sensibila, se degradeaza si putrezeste usor.

Pielea tabacita este pielea care a fost tratata cu substante de tabacire, nu mai putrezeste niciodata si este stabila din punct de vedere chimic.

Pielea finita - pielea care a suferit operatii de prelucrare si finisare pentru a putea fi folosita la confectionarea diferitelor articole .

1.2. Clasificarea pieilor

A. In funcție de proveniența pieilor:

Piei de bovine, piei de cabaline, piei de caprine, piei de ovine, piei de porcine, piei de canine, piei provenite de la animale salbatice (cerb, caprioara, tigri, elefanți, etc.), piei de reptile, piei de animale marine (morsa, foca, rechin etc.).

B. In funcție de modul de tabacire:

-piei tabacite mineral cu saruri bazice de crom,aluminiu,fier sau zirconium;

-piei tabacite vegetal cu materiale de tabacire extrase din plante;

-piei tabacite cu tanați sintetici;

-piei tabacite cu compuși chimici organici;

-piei tabacite cu grasimi;

-piei tabacite combinat;

C. In funcție de tipul finisarii:

-piei finite finisate cu fața naturala - se pastreaza aspectul natural al feței pielii;

-piei finite finisate cu fața corectata - se corecteaza fața pielii care prezinta mici defecte de suprafata;

Atat pieile finite cu fața naturala sau cu fața corectata pot avea fața neteda sau presata(imprimata cu un anumit model);

-piei finite finisate tip lac;

-piei finite cu aspect velurat - pe fața pielii sau pe partea camoasa a pielii.

D. In funcție de caracterul lor și de destinație:

-piei finite flexibile destinate confecționarii articolelor care trebuie sa prezinte o anumita moliciune și flexibilitate, cum ar fi:articole de imbracaminte, fețe de incalțaminte, articole de marochinarie ușoara (poșete, port-obiecte etc.), manuși-tabacite preponderent mineral sau combinat;

Piei finite rigide destinate confecționarii articolelor care trebuie sa prezinte rezistența buna, sa aiba gosime mai mare, cum ar fi: articole tehnice si curelarie,piei pentru partea de jos a incalțamintei, articole sport și echipamente de protecție (tabacite vegetal sau combinat).

E. In funcție de gradul de ungere:

-piei neunse (cu un procent mic de grasime);

-piei unse (cu un conținut in grasime mare).

1.3. Structurarea pielii crude

Producția de piele este un proces tehnologic complex, ce cuprinde atat procese chimice, enzimatice, cat și fizice și mecanice.

 

Depozitare și sortare

 Pieile brute conservate sunt depozitate intr-un loc racoros, fiind sortate pe calitați și tipuri de greutate inainte de introducere in fluxul de fabricație.

 

 Inmuierea

 Inmuierea este operatia prin care se realizeaza rehidratarea pieilor conservate și eliminarea murdariei.

Descarnarea

 Prin aceasta operatie sunt inlaturate resturile de carne de grasimea ramase pe suprafata pieilor, cu ajutorul unei mașini. Descarnarea traditionala era facuta cu un cuțit special și un suport din lemn.

Cenusarirea

Consta in imersarea pieilor intr-o soluție alcalina de separare care face posibila degradarea cheratinei din par și a epidermei. In timpul acestui proces sunt degradate și alte componente ale pielii, care sunt eliminate prin spalare in flota.

Decalcificarea, Piclarea si Tabacirea

Decalcificarea are ca scop principal reducerea graduala a alcalinitații pieilor inaintea piclarii.  

Piclarea are doua funcții importante, ca etapa de prelucrare care pregatește pielea pentru tabacire și ca etapa intermediara, in care pieile piclate pot fi comercializate și depozitate.    

Tabacirea este operația cheie a intregului proces tehnologic prin care pielea gelatina putrescibila este transformata intr-un material neputrescibil, denumit piele tabacita.

Stoarcerea

 Pieile umede sunt apoi introduse in mașina de stors  pentru eliminarea excesului de  apa .

 Unele mașini realizeaza in același timp și intinderea pieilor - mașini de stors-intins.

1.4. Topografia si zonificarea pielii

Suprafata pieilor nu are aceleasi caracteristici peste tot. De aceea pielea animalului se imparte pe diferite regiuni (in functie de proprietati) care sunt prelucrate separat si au utilizari diferite. Impartirea pielii pe diferite regiuni, dupa natura, compactitatea si grosimea tesutului dermic poarta numele de zonificarea pielii. Partile obtinute poarta numele de regiuni topografice si sunt diferite ca:  -grosime

rezistenta la tractiune

alungire

rezistenta la uzura. 

Regiunile topografice ale pielii sunt:

1.     crupoane

2.     gat

3.     poale

4.     picioare spate

5.     picioare fața

6.     cap

7.     ii

ii          CRUPONUL - partea cea mai valoroasa - este pielea din regiunea spinarii animalului si reprezinta 40 - 50% din suprafata pielii. Se caracterizeaza prin:

- grosime mare si aproximativ egala pe toata suprafata

- tesut dermic dens, compact si rezistent

- elasticitate buna

- rezistenta la solicitari mecanice.

Cruponul se utilizeaza pentru:

- confectionarea articolelor din piele si detaliilor cele mai solicitate in timpul utilizarii,

- curele de transmisie,

- harnasamente,

- piei de talpa.

GATUL este pozitionat in continuarea cruponului si reprezinta 25-30% din suprafata pielii. Se caracterizeaza prin: tesut mai slab cu grosime variabila si riduri pronuntate. Se utilizeaza pentru:

- detalii mai putin solicitate si mai putin vizibile ale articolelor din piele,

- piei de talpa,

- piei de captuseli,

- branturi,

POALELE sunt partile laterale ale pielii care au un tesut afanat cu grosime mica si variabila si insumeaza 25-30% din suprafata. Au aceleasi utilizari ca si zona gatului.

IILE reprezinta pielea cu tesut slab si rar corespunzatoare zonei subsiorii animalului. Se foloseste pentru articole putin pretentioase si zone ale produselor nesolicitate si nevizibile.

CAPUL si MEMBRELE au un tesut dens, compact si rigid cu alungire redusa. Sunt folosite ca dublura la talpa incaltamintei sau in straturi suprapuse ca flecuri.

Datorita diferentelor structurale si dimensionale ale "cojocului" pieile se pot prelucra sub FORMELE:

- piei intregi: pieile mici a caror arie nu depaseste 110 - 150 dm

- canate (jumatati de piei):obtinute prin taierea pieilor pe linia sirei spinarii: piei cu aria mai mare de 150dm

- hechuri (piele corespunzatoere cruponului si gatului): piei pentru mingi, curele de transmisie si piele impermeabila,

- crupoane si jumatati de crupoane

- gaturi si poale.

1.5. Obținerea pieilor

Sursa de obținere a pieilor naturale o reprezinta mamiferele domestice: bovinele, cabalinele, porcinele, ovinele, caninele etc. Se utilizeaza si animale marine (rechin, delfin, balene).

Pieile brute au o structuraƒ stratificataƒ alcatuitaƒ din epiderma, dermaƒ și hipoderma. Cea mai importanta este derma alcatuita dintr-o impletire de fibre colagenice și diverse alte substanțe proteice și este formataƒ la randul ei din doua straturi: papilar pe care este fixataƒ epiderma și reticular care este stratul de legaturaƒ cu hipoderma.

Majoritatea pielii tabacite se obține azi din piei de vite, dar și de oi, porci, capre, rechini, aligatori, struți, șerpi și șopirle. Pieile brute ale animalelor macelarite sunt de obicei conservate pina ce sunt prelucrate. Cele trei metode principale utilizate pentru a prepara (conserva) pieile brute sunt uscarea la aer, sararea umeda și sararea uscata.

Pentru transformarea pieilor brute in piele tabacita, ele se inmoaie intai in apa și se spala, pentru a inlatura agentii de preparare și impuritațile. Apoi se curața orice urma de carne ramasa pe partea interioara a pielii. Pentru a inlatura parul nedorit  (sau țepii), și stratul extern de țesut al pielii, numit epiderma, pieile sunt imbibate cu var nestins și apoi curațate. Spalarea și tratarea chimica inlatura varul nestins și acțiunea enzimilor inmoaie pielea. Procesul de transformare a pieilor preparate in piele tabacita este un tratament chimic numit tabacire. Tabacirea se face cu tananți vegetali sau cu tananți minerali. Tabacirea cu tananți vegetali s-a utilizat pina in anii 1850. Procesul poate dura de la 12 ore pina la 6 saptamini, pieile brute fiind imbibate in solutii tot mai tari din extracte de plante. Acestea se obțin din diferiți arbori și arbuști, in special din lemnul de quebracho și din scoarța de memoza. Toate aceste extracte conțin tanin (acid tanic) care se combina cu proteinele din piele și le transforma in materialul cunoscut ca piele tabacita.

Principala metoda de tabacire cu tananți minerali este tabacirea cu crom, introdusa in anii 1850. Pieile brute sunt tratate cu o soluție de dicromat de sodium. Dupa tabacire, pieile sunt adesea despicate, rezultand mai multe straturi de piele. Acestea se vopsesc și apoi se trataza cu grasime pentru a inlocui uleiurile naturale pierdute prin prelucrare. Acest lucru este esențial pentru a impiedica pielea sa se usuce intr-o masa tare și inflexibila. Dupa uscare, pielea este invelita cu o soluție de finisare, de obicei rașina acrilica, și adesea i se da luciu prin aplicarea unui strat de acoperire din introceluloza.

Principalele metode de tabacire utilizate de-alungul timpului sunt:

- tabacirea cu materiale tanante din scoarța, lemn, fructe și frunze de copaci;

- tabacirea cu fum;

- tabacirea cu grasimi de animale sau pești;

- tabacirea cu anumite saruri minerale (in special saruri de aluminiu și crom);

- tabacirea cu sintani și alte materiale sintetizate de om . 

 Incepand cu 1900 tabacirea cu saruri de  crom este cea mai utilizata metoda de tabacire datorita timpului scurt necesar in comparație cu tabacirea cu scoarta, metoda ce putea dura pana la 15 luni. Dupa  culoarea pielii tabacite se poate determina metoda de tabacire utilizata: maro pentru tabacirea cu scoarta, galbuie pentru metoda semis, alba pentru tabacirea cu alaun, gri-argintiu pentru tabacirea in crom.

Diferitele metode  de tabacire și finisare sunt utilizate funcție de destinatia finala a produsului. De exemplu pieile pentru talpile de pantofi  au caracteristici diferite de cele pentru mobila, manusi, imbracaminte, pentru legarea carților sau alte obiecte din piele.
 

Cap. 2: Inlocuitori de piele

2.1. Definiție

Prin inlocuitor de piele se intelege produsul obtinut prin procedee industriale, cu aspect si caracteristici asemanatoare pieilor finite naturale, constituit din unul sau mai multe straturi, cu sau fara suport, in compozitia caruia materialul de baza este un polimer sintetic. Se produc mai multe tipuri de inlocuitori la noi in tara.

2.2. Clasificarea inlocuitorilor

In functie de materiile prime folosite, inlocuitorii pielii se clasifica astfel:

inlocuitori pe baza de material fibros (tip carton);

inlocuitori pe baza de cauciuc;

inlocuitori pe baza de materiale plastice:

fara suport;

cu suport textil;

cu strat de acoperire; 

tip MML:

cu structura compacta;

expandati;

caserati;

ignifugati;

imersati etc.;

inlocuitori pe baza de materiale textile:

neimpregnate;

impregnate.

a. Inlocuitorii pe baza de material fibros (tip carton) au o structura fibroasa, formata din fibre lungi, subtiri, elastice, rezistente, de origine vegetala sau animala. Fibrele sunt incleiate cu cleiuri speciale rezistente la apa.

Inlocuitorii pe baza de material fibros se clasifica astfel:

dupa procedeul de fabricare: Inlocuitori obtinuti din straturi (carton, mucava) si inlocuitori obtinuti prin impaslirea fibrelor din piele (talpa artificiala);

dupa natura fibrelor: inlocuitori din fibre de origine vegetala (carton, mucava, carton special tip texton, carton pentru staifuri si bombeuri, carton pentru geamantane), inlocuitori din fibre de origine animala, respectiv din fibre din piele (talpa artificiala) si inlocuitori din fibre de colagen (piele gelatina, dizolvata, fixata si transformata ireversibil prin tabacire).

b. Inlocuitorii pe baza de cauciuc se obtin din amestecuri de cauciuc sintetic si materiale auxiliare, vulcanizate. Se utilizeaza la obtinerea talpilor, tocurilor, precum si la incaltamintea de cauciuc.

Inlocuitorii pe baza de cauciuc se folosesc mai mult la confectionarea talpilor datorita proprietatilor lor: capacitate buna de amortizare, impermeabilitate la apa, durata mare de folosire, rezistenta la uzura, masa specifica mica, au posibilitati variate de finisare, se confectioneaza usor si prin procedee moderne de mare productivitate. Cel mai important dezavantaj al acestor tipuri de inlocuitori este impermeabilitate la vapori de apa si aer.

Sortimentele in care se livreaza acest tip de inlocuitori sunt sub forma de placi si foi: placi compacte pentru talpi (tip crupon) duroflex, placi si foi crep, micoporos, microdur (durocol), celodur, cauciuc buretos pentru captuseli etc. si sub forma de talpi si tocuri vulcanizate in amtrite: celulare, microcelulare, monolit (translucid), talpi olandeze, talpi schi, tocuri etc.

c. Inlocuitorii pe baza de materiale plastice sunt inlocuitori foarte utilizati la fabricarea incaltamintei si deosebit de solicitati de cumparatori, datorita urmatoarelor caracteristici: masa specifica mica, rezistenta mecanica mare, insusiri de izolare electrica, acustica, impermeabilitate la apa, aer, vapori, gaze, se pot prelucra usor, se coloreaza frumos, se pot lipi cu adezivi, au aspect placut.

Principalii inlocuitori de piele din aceasta grupa sunt:

1)   Inlocuitorii fara suport care, dupa materia prima, pot fi:

din PVS, sub forma de folii, folii expandate, talpi, tocuri, glencuri etc.;

din polietilena: talpi, andale de plaja, papuci de casa, capace de tocuri;

din polipropilena, copolimer ABS (acril-butaden-stiren) si poliuretan sub forma de talpi, tocuri, glencuri.

2)   Inlocuitorii cu suport textil:

cu strat de acoperire. Se mai numesc piei sintetice datorita faptului ca se aseamana mult cu pielea. Ca suport textil se folosesc: tesaturi, tricoturi, textile netesute. Daca suportul este dublat cu alte materiale se obtin produse caserate. Inlocuitorii din aceasta grupa se intrebuinteaza la incaltaminte, marochinarie, confectii, tapiterie, articole tehnice. De exemplu: 'silur' obtinut prin depunerea unei pelicule de poliuretan pe suport de tricot: 'difur' pe suport de tesatura;

tip MML (Man Made Leather - piele fabricata de om). Se numesc astfel, deoarece se aseamana foarte mult cu pielea naturala.

d. Inlocuitorii pe baza de materiale textile pot fi:

-Din materiale textile neimpregnate. Acestea permit eliminarea transpiratiei piciorului prin schimbul de aer cu exteriorul, au flexibilitate ridicata si masa specifica redusa.

Proprietatile respective permit incaltamintei sa indeplineasca unele dintre importantele cerinte, si anume, comoditatea la purtare. Intrebuintarile acestor inlocuitori sunt foarte variate.

-Din materiale textile impregnate. In aceasta grupa includem: tesaturi si textile netesute din bumbac, impregnate cu nitroceluloza, poliamide, rasini usor fuzibile etc.: tesaturi impregnate cu ulei; tesaturi impregnate cu nitroceluloza, tesaturi impregnate cu cauciuc.

2.3. Obținerea inlocuitorilor

Cauciucul natural este un produs de origine vegetala continut in latexul secretat sau sub forma unor incluziuni in celulele cojii sau frunzelor plantelor producatoare de cauciuc. Majoritatea cauciucului natural provine de pe plantații ale  arborelui Hevea brasiliensi din Orientul Indepartat.

Intreaga productie mondiala de cauciuc natural se obține din plantațiile de arbori de cauciuc, ce ocupa aproximativ 5,9 mil ha, situate intr-o zona ce nu depașește 15° fața de ecuator; 92% provine din tarile Asiei, 7% din Africa si 2% din America de Sud.

Realizarea și exploatarea plantațiilor presupune selecția tipului de arbore și plantarea, intretinerea (incluzand fertilizarea și combaterea daunatorilor) cu replantari dupa criterii economice, alegerea și aplicarea sistemului de incizie a scoarței, colectarea și prelucrarea latexului.

Clorofibra este un polimer de clorura de vinil. Fibrele sunt obtinute plecand de la un cablu constituit din 500.000 pana la 1.000.000 de filamente. Acest cablu este taiat la lungimi diferite in functie de domeniul de utilizare. Fibrele pot fi colorate in masa sau prin vopsire. Clorofibra se prezinta la ora actuala sub forma de multifilamente si fibre (Teijin) si sub forma de fibre (Rhovyl). Sunt comercializate doua tipuri de clorofibre: L9, un homopolimer de PVC; ZCS, un amestec de doi polimeri clorati. Clorofibra este livrata sub forma de fibre in baloturi sau sub forma de banda pieptanata, cruda sau colorata, titlul fibrelor fiind: 2,4-3-3,5 si 6,5 dtex pentru tipul L9 si 2,8-3,9-5,6-7,5 dtex pentru clorofibra ZCS. Exista de asemeni alte doua tipuri de clorofibre care au proprietati de contractie foarte ridicate, pana la 60%: Retractyl si Fibravyl comercializate cu un grad mare de alb, crude sau vopsite.

Trebuie subliniata existenta unei foarte recente fibre , Rhovyl AS, care prezinta proprietati antibacteriene permanente. Aceasta fibra este obtinuta prin dizolvarea in solutia de polimer PVC a unui agent antiseptic. Acest agent este total integrat in polimer si rezista astfel la spalarile succesive. Aceste proprietati suplimentare nu modifica in nici un fel caracteristicile fibrelor Rhovyl standard. In aceasta categorie intra firele care au alungirea la rupere de cel putin 200%, cel mai frecvent intre 400 - 800%, precum si o revenire rapida si totala la lungimea initiala dupa alungire Firele elastan pot fi combinate cu fibre pentru fire cu miez elastic sau cu fire prin infasurare cu unu sau doua fire. Elastanii sunt produsi sintetici compusi din macromolecule liniare care prezinta cel putin 85% segmente de poliuretan. Elastanul se prezinta sub forma de fire multifilamentare cu densitatea de lungime cuprinsa intre 8 si 2600 dtex. Este posibil sa se produca monofilamente cu conditia ca densitatea de lungime sa fie inferioara la 22 dtex.

Fibrele de iuta se extrag din tulpina plantei cu acelasi nume.

Poliamidele 6 si 6.6 se prezinta sub forma de fire multifilamentare sau sub forma de fibre. Gama titlurilor este foarte intinsa, de la 12 la 330 dtex pentru poliamida 6.6 standard . Pentru poliamida 6 standard, gama de titluri este de 17 pana la 220 dtex. Fibrele de poliamida sunt comercializate sub forma de cablu de 11 pana la 22 ktex si sub forma de puf taiat la 80-150 mm. Titlul fibrelor este cuprins intre 1,7 si 22 dtex.

Poliesterul se prezinta sub forma de, fire multifilamentare si fibre. Aspectul longitudinal reprezinta o suprafata neteda cu aspect omogen si uniform. Sectiunea transversala este, de obicei, rotunda si neteda, dar exista si sectiuni multilobate. Finetea firelor se intinde de la 50 la 300 dtex pentru articole vestimentare. Fibrele de poliester sunt taiate de la 40 la 120mm si au finetea de la 1,4 la 6,7 dtex. Poliesterul se prezinta sub diferite aspecte: stralucitor, mat, semimat si vopsit in masa.

Polipropilena standard se prezinta sub forma de fire monofilamentare si polifilamentare si fibre. Fibrele se obtin prin taierea cablului la lungimi in functie de destinatie, sunt tratate antistatic, incretite si colorate in masa. Propilena inalt rezistenta se prezinta sub forma de fire monofilamentare sau polifilamentare, care se obtine prin filare cu racirea cu apa si filare prin racirea cu aer, utilizata mai frecvent, dar are rezistenta mai mica, fata de filarea cu racirea cu apa.

Polipropilena fibrilata obtinuta prin fibrilarea unei benzi realizata prin actiunea unui cilindru cu ace, care spinteca banda.

Firele monofilamentare si polifilamentare standard au finetea intre 200 - 1000 dtex si 1000 - 3000 dtex pentru inalt rezistenta. Fibrele au finetea intre 2,8 - 30 dtex si lungimea 40 - 90 mm.

Cap. 3: Proprietațile pieilor și inlocuitorilor de piele

3.1. Proprietați fizice

Greutatea este importanta deoarece pieile se comercializeaza la greutate (poate varia de la cateva sute de grame la zeci de kg).

Suprafața și grosimea: aceste caracteristici sunt influențate de rasa animalului, de varsta, de sex, condiții de mediu. Exista: piei mici pana la 10 dm² (caine, bizam, nutrie); piei medii pana la 100 dm² (ovine, caprine); piei mari, peste 100 dm².

Grosimea pieilor este variabila și este dependenta de zona topografica (5 mm pentru piei subțiri, 5-10 mm pentru piei mijlocii si mai mare de 10 mm pentru piei groase).

Proprietati fizice ale fibrelor de celofibra

Densitatea celofibrei este de 1,37 g/cm³. Clorofibra prezinta o masa volumetrica ridicata cuprinsa intre 1,3 g/cm³ pentru tipurile stabilizate si 1,4 g/cm³ pentru celelalte sorturi mai orientate.

Continutul de umiditate este cuprins intre 0,05 si 0,1 %. Clorofibra este impermeabila la apa si nu retine decat lichidul fixat prin capilaritate. Intr-o atmosfera saturata de vapori de apa la 40°C, masa produsului textil nu creste decat cu 0,13% dupa o durata de 4 ore. Nu se observa nici o pierdere de rezistenta in stare uda.

Proprietati fizice specifice poliamidei

Masa moleculara:

Masa moleculara medie a poliamidelor este de ordinul a 15.000 pentru poliamida 6.6, poate depasi 20.000 pentru poliamida 6.

Densitatea:

1,14 g/cm³. Poliamidele sunt fibre mai usoare decat fibrele artificiale (acetat 1,33, viscoza 1,52) poliester (1,38 g/cm³).

Umiditatea:

la 25°C si umiditatea relativa de 65% este de 3.8% pentru poliamida 6.6 si 4,3 % pentru poliamida 6. In aceleasi conditii se obtine 8% pentru bumbac si 6% pentru acetat. In atmosfera saturata (95% umiditate relativa), continutul de umiditate trece la 8% pentru poliamida 6.6 Caracterul hidrofob al poliamidelor determina dificultati la vopsire. Umflarea la apa este practic nula.

Proprietati electrice:

poliamida 6.6 este un izolator electric foarte bun, dar se incarca usor cu electricitate statica.

Fibrele de iuta se extrag din tulpina plantei cu acelasi nume.

Proprietati fizice

Masa specifica este de 1,44 - 1,5 g/cm³. Iuta absoarbe usor apa pana la 33 %. Repriza este de 13,75 %.

Lungimea fibrelor elementare de iuta este de 0,8 - 5 mm.

Grosimea medie a celulelor de iuta este de 17 micrometrii (15 - 20 micrometrii).

Finetea fibrelor elementare este in medie Nm 4 000. Peretii celulelor sunt foarte subtiri si luciosi.

Lumenul fibrelor se ingroasa uneori si de aceea grosimea peretilor apare inegala. La aceeasi fibra lumenul si grosimea peretilor sunt foarte neuniforme.

Proprietati fizice ale polipropilenei

Masa moleculara a fibrelor de polipropilena este intre 150 000 - 350 000.

Densitatea este de 0,91 g/cm3. Polipropilena este cea mai usoara si singura care are densitatea mai mica ca 1.

Umiditatea: repriza este 0,05%

Contractia la aer uscat:

la 130°C este 2-4 % pentru propilena standard;

la 150°C este 30-50% pentru propilena inalt rezistenta.

Contractia la apa fierbinte: 0,5%

Proprietati fizice ale fibrelor de poliester 

Masa moleculara este de ordinul a 15 000.

Densitatea 1,38 g/cm³.

Umiditatea Repriza este de 0,4% si creste pana la 1 % la umiditatea relativa de 85%. Aceasta explica stabilitatea proprietatilor mecanice in stare umeda si uscarea foarte rapida a articolelor confectionate.

Proprietati electrice: izolator electric datorita continutului mic de umiditate si acestea se pastreaza pana la temperatura de 180°C. Contractia la aer cald : 12% la 180°C Contractia la apa fierbinte: 5 - 9%

Actiunea caldurii: inmuierea la 220°C, fuziunea (topirea) la 260°C si degradarea la 300°C

3.2. Proprietați chimice

Proprietatile chimice depind de provenienta pielii, de metoda de tabacire, de procesul de finisare. In general, pieile tabacite rezista mai bine la acizi decat la substante cu caracter bazic. Pieile tabacite cu saruri pe crom si puternic unse sunt mai rezistente la agentii chimici decat pieile tabacite vegetal; solventii organici dizolva si extrag grasimile din piei reducand durata de purtare a marfurilor din piele. Pieile tabacite mineral suporta mai bine substantele de ungere decat pieile tabacite vegetal.

Compozitia chimica a pielii variaza functie de animalul de la care provine. Ca particularitate, la ovine materiile grase ajung la 15-20 % iar la porcine 30-35 %. Alt component de interes tehnologic dupa colagen este keratina care poate atinge pana la 10% din totalul keratinelor.

Proprietati chimice ale fibrelor de celofibra

In general clorofibrele poseda o importanta inertie fata de agentii chimici. Practic sunt insensibile la acizi, chiar in solutii concentrate. Rezistenta la actiunea bazelor este comparabila cu cea fata de actiunea acizilor. Bazele organice confera o usoara nuanta bruna fibrei fara a o degrada fizic. Rezistenta clorofibrelor la oxidanti este excelenta. Se observa o umflare a clorofibrei in solventi ca: cetone, esteri, fenoli, amine, hidrocarburi aromatice.

Clorofibra este solubila la rece in ciclohexan , nitrobenzen si amestec 50/50 acetona si sulfura de carbon.

Proprietati chimice caracteristice fibrelor de poliamida

Acizii. La concentratii obisnuite, acizii minerali n-au influenta. Dintre acizii organici numai acidul formic si acidul acetic concentrat provoaca degradarea poliamidei.

Bazele nu provoaca nici o degradare.

Oxidantii. Cloritul de sodiu este fara efect. Apa oxigenata si clorul provoaca degradarea.

Solventii. Marea majoritate a solventilor organici n-au nici o influenta.

Alte proprietati. Texturarea amelioreaza tuseul poliamidelor. Nu sunt atacate de molii sau de alte insecte.

Iuta

Spre deosebire de in si canepa, celuloza din iuta este combinata cu lignina si formeaza lignoceluloza. Prin fierbere in apa, iuta pierde 4 % din greutate, iar in abur sub presiune la 140°C se dizolva in proportie de 22 %. Prin tratare cu alcalii iuta se contracta. Acizii minerali concentrati distrug fibrele. Cand iuta se imbiba cu apa, o parte din substantele de legatura dintre fibre se dizolva, iar fibrele isi pierd rezistenta. Daca materialul se usuca, rezistenta fibrelor se restabileste. Daca insa, umezirile si uscarile alterneaza de multe ori, o cantitate mare de substante de legatura se dizolva si iuta se degradeaza definitiv.

Proprietatile chimice ale fibrelor de polipropilena

Actiunea acizilor si bazelor nu are nici o influenta.

Actiune slaba a solventilor pe baza de clor. La rece, poate fi considerata ca insolubila in toti solventii. Se dizolva incet la fierbere in solventi ca paraclorobenzen si decalina.

Alte proprietati: este un foarte bun izolator termic. Conductibilitatea termica este mai mica decat a fibrelor de lana. Are o rezistenta mica la actiunea UV si la intemperii.

Proprietati chimice ale fibrelor de poliester

Actiunea acizilor: Rezistenta la acizi este foarte buna si acizii organici nu le ataca.

Actiunea bazelor: In conditii clasice de tratare rezista foarte bine la baze.

Actiunea oxidantilor Este foarte putin sensibil la actiunea oxidantilor si reducatorilor. In prezenta clorului, la temperatura de 50°C timp de o saptamana, pierderea de rezistenta este de 25%.

Actiunea solventilor: Se dizolva la cald in dimetilformamida, monoclorbenzen, fenol la 90% si acid sulfuric la 98%. Alte proprietati: Poliesterul ofera produselor nesifonabilitate si stabilitate dimensionala excelenta si nu este atacat de molii si alte insecte.

3.3. Proprietați mecanice

Elasticitatea este determinata in special de metodele de finisare aplicate pieilor tabacite si contribuie la pastrarea formei incaltamintei in timpul purtarii. Cea mai elastica parte topografica a pielii este cruponul.

Rezistenta la tractiune este necesara pentru solicitarile mecanice din timpul confectionarii si purtarii incaltamintei. Se exprima in kgf/mm². Cea mai rezistenta este pielea de bovine.

Alungirea la rupere este o proprietate a pieilor finite de care trebuie sa se tina cont in special la croirea articolelor din piele pentru a se evita deformarea lor. In general, au o alungire mare pieile de ovine si de porcine.

Rezistenta la sfasiere ne indica modul de comportare al pielii in timpul prelucrarii si purtarii incaltamintei. Cea mai rezistenta este pielea de bovine obtinuta din crupon.

Flexibilitatea determina in mare masura calitatea pieilor, datorita indoirilor repetate la care acestea sunt supuse in timpul confectionarii si purtarii articolelor din piele. Pieile de ovine avand un tesut rar rezista bine la indoiri repetate.

Intinderea si calcarea pielii permit obtinerea unor proprietati mecanice imbunatatite.

Proprietati mecanice specifice fibrelor de celofibra

Rezistenta specifica. Identica in stare uscata si umeda, rezistenta specifica variaza in functie de tipul fibrelor.

Alungirea la rupere. Identica in stare uscata sau uda

 Rezistenta la abraziune a celofibrei este scazuta situandu-se intre cea a matasii naturale si cea a acetatului.

Proprietati termice: Nu se poate vorbi de punct de fuziune in cazul clorofibrelor, deoarece se descompun inaintea punctului de fuziune termica. Clorofibrele incep sa se degradeze spre 160°C.

Proprietati mecanice ale fibrelor de poliamida

Caracteristicile mecanice ale poliamidei 6 si ale poliamidei 6.6:

Alungirea la rupere a poliamidei 6 este mai ridicata in stare uda decat in stare uscata si invers la poliamida 6.6. Rezistenta la frecare este superioara fata de celelalte fibre si la fel rezistenta la flexiune.

Proprietatile mecanice ale iutei

Iuta este mai putin rezistenta decat inul si canepa. Lumina aerul si mai ales umezeala o fac casanta si ii reduc rezistenta. Din cauza ligninei fibrele au rezistenta mica la flexiune brusca. Astfel se explica ruperea usoara la nod a franghiilor.

Iuta rezista la 1500 indoiri duble comparativ cu fibra de in care rezista la 13000 indoiri duble.

Datorita continutului mare de lignina, fibrele au elasticitate redusa, respectiv alungirea la rupere este de 1,3 - 2 %.

Proprietatile mecanice ale fibrelor de polipropilena

Rezistenta in mediu uscat:

0,54 N/tex (standard)

0,7 - 0,95 N/tex (inalt rezistenta), iar in stare umeda nu prezinta pierdere de rezistenta.

Alungirea la rupere in mediu uscat sau umed este 18 - 25% (standard) si 8 - 10% (inalt rezistenta).

Modulul de elasticitate, in mediu umed sau uscat, este cuprins intre 4 - 8 N/tex.

Proprietati mecanice firelor de elastan

Elastanii sunt caracterizati printr-o foarte mare elasticitate a filamentelor. Rezistenta specifica in stare uscata este cuprinsa intre 0,45 si 0,75 N/tex. Rezistenta specifica in stare uda scade putin sau nu se degradeaza.

Alungirea la rupere a elastanului: In stare uscata sau uda este cuprinsa intre 400 si 700%.

Modulul de elasticitate este foarte scazut si este cuprins intre 0,005 si 0,01 N/tex.

Rezistenta la abraziune Elastanii au buna rezistenta la abraziune.

Cap. 4: Utilizari ale pieilor

4.1. Articole de imbrcaminte

Blanuri si blanuri artificiale; articole din acestea

Blanuri brute (inclusiv capete, cozi, labe si alte parti utilizabile in blanarie); de feline salbatice:

Principalele feline salbatice vizate aici sunt ghepardul, jaguarul, linxul, pantera (sau leopardul) si puma. Blanurile de foca [de exemplu blanuri de pui de foca harpa, cu mantie alba, sau pui de foca cu capison (cu spinarea albastra)], de otarie sau de nutrie. Pieile de pui de foca harpa ("cu mantie alba') sunt in intregime albe. Pieile de pui de foca cu capison ("cu spinarea albastra') sunt albe cu o banda dorsala care merge de la cap pana la coada, de culoare gri-bleu. Blanurile de otarie sunt adesea desemnate sub numele impropriu de "vidra de mare'. Otaria are o blana fina, matasoasa si densa de o culoare neagra stralucitoare, care acopera un puf auriu ce se nuanteaza in brun roscat sau portocaliu pe piept si pe burta. Ea este bruna inchis, cu mici puncte albe, in timp ce puful de la baza are o finete, dar si o rezistenta deosebita. Datorita pozitiei dorsale a mamelelor, aproape numai pielea din zona burtii este folosita ca blana si din aceasta cauza, pentru a pregati blana si a jupui animalul, incizia se practica de-a lungul spinarii. Blana, care este de culoare bruna inchis pe burta, mai deschisa pe spinare si pe partile laterale, are fire lungi si tepoase si un puf fin, scurt si lanos.

Capete, cozi, labe si alte parti utilizabile in blanarie

Aceste articole sunt utilizate pentru producerea de bucati mai mari (prin coasere), care sunt folosite la realizarea de blanuri de o calitate mai scazuta. Blanuri tabacite sau apretate (inclusiv capete, cozi, labe si alte parti, deseuri si resturi), neasamblate sau asamblate (fara adaugarea altor materiale). Blanuri intregi, chiar fara capete, cozi sau labe, neasamblate. Blanurile (de exemplu de oaie) la care au fost indepartate cel mult capul, coada sau labele, egalizate sau nu la margini, netaiate sau altfel prelucrate, dare care pot fi tabacite sau vopsite si sunt in principal utilizate drept covoare. De pui de foca harpa (cu mantie alba) sau pui de foca cu capison (cu spinarea albastra)

Obiecte de acoperit capul si parti ale acestora:

Palarii si alte articole pentru acoperit capul, impletite sau confectionate prin imbinarea benzilor din orice material, chiar captusite sau impodobite. Termenul "palarii si alte articole similare, (pentru acoperit capul) captusite sau impodobite' se refera la acelea care sunt captusite in totalitate sau partial, chiar daca aceste ornamente sunt din acelasi material ca si palaria. Sunt considerate ca ornamente: garniturile sau captuselile puse in interiorul calotei, benzile interioare (din piele sau din orice alt material), benzile pentru bordura, benzile exterioare, fireturile, cataramele, nasturii, vignetele, insignele, penele, tighelele ornamentale, florile artificiale, dantelele, sferele realizate din tesaturi sau din benzi etc.

Palarii si alte articole pentru acoperit capul, tricotate sau crosetate, confectionate din dantela, din pasla sau din alte produse textile, sub forma de bucati (dar nu de benzi), inclusiv captusite sau impodobite; plase si fileuri pentru par din orice material, inclusiv captusite sau impodobite. Din pasla din par fin de animale sau din lana si par fin de animale, facute din discuri si cilindrii. "Pasla din par de animale' inseamna pasla fabricata din par de iepure de casa, iepure de camp, sobolan de mosc, nutrie, castor, vidra sau din par similar de lungime redusa.

"Pasla din lana si par' poate fi produsa dintr-un amestec intim de lana si par, in orice proportie, sau dintr-o alta combinatie a celor doua produse (de exemplu pasla din lana acoperita cu un strat din pasla din par). Pasla din par sau din lana si par poate contine si alte fibre (de exemplu fibre textile sintetice sau artificiale).  Prin "pasla din lana se intelege pasla fabricata din lana sau din par de animale care au o oarecare similaritate cu lana (de exemplu par de vigonie, de camila, de vitel, de vaca etc.).

Alte palarii sau articole pentru acoperit capul, chiar captusite sau impodobite:

Din pasla din par fin de animale sau din lana si par fin de animale, facute din discuri si cilindrii. Benzi pentru garnituri interioare, dubluri sau captuseli, capace, huse, carcase, cozoroace si cureluse pentru obiecte de acoperit capul.

4.2. Articole de marochinarie

Manusi, mitene si manusi cu un deget

Acestea cuprind si manusile, mitenele si manusile cu un deget, care au fost numai decupate in forma. Benzile din piele naturala decupate intr-o forma determinata si destinata fabricarii manusilor, dar la care degetul mare si degetele nu au fost inca decupate

Special destinate pentru practicarea sportului: manusile de scrima, de cricket, de baschet si manusile decupate pentru ciclisti.

De protectie, pentru toate meseriile: manusile, mitenele si manusile cu un deget cuprinse la aceasta subpozitie sunt in general destinate protejarii mainilor pe perioada lucrului. Din acest motiv, spre deosebire de manusile obisnuite, ele sunt facute din piei groase si rezistente care, de obicei, nu au suferit nici o prelucrare dupa tabacire. Manusile de protectie au adesea o suprafata rugoasa; ele pot fi prevazute cu mansete care protejeaza incheietura manii si antebratul.

Raman clasificate la aceasta subpozitie manusile de protectie la care numai palma si varfurile degetelor sunt confectionate din piele.

Manusile, mitenele si manusile cu un deget care, desi sunt purtate la practicarea unui sport, nu prezinta caracteristicile functionale necesare pentru manusile special concepute pentru practicarea sporturilor. Manusi la care partea inferioara si zona dintre degete este din piele, iar partea superioara din alt material.

Manusile, mitenele si manusile cu un deget care, avand in vedere stilul si modul de prezentare, sunt in mod clar destinate pentru femei sau fete.

Curele, centuri si banduliere

Curelele cu mai multe buzunare ("multipoches'), care constau din articole din piele dotate cu unul sau mai multe buzunare, prevazute cu fermoar.

Alte accesorii de imbracaminte: bretelele, bratarile, bratarile de protectie a articulatiei mainii, cravatele, bretelele pantalonilor scurti numiti tirolezi. In schimb, fireturile pantofilor nu sunt considerate a fi accesorii de imbracaminte.

Obiecte din piele, articole de curelarie sau de selarie; articole de voiaj, bagaje de mana si produse similare; produse din intestine de animale.

Valize, geamantane si cufere, inclusiv casete de toaleta si mape port-documente, serviete, ghiozdane, tocuri pentru ochelari, tocuri pentru binocluri, tocuri pentru aparate fotografice, pentru aparate de filmat, cutii pentru instrumente muzicale sau pentru arme, tocuri de pistol si articole similare; genti de voiaj, genti izolate termic pentru produse alimentare si bauturi, truse de toaleta, rucsacuri, genti de mana, sacose pentru cumparaturi, portofele, portmonee, port-harti, tabachere, pungi pentru tutun, truse pentru scule, genti pentru articole de sportive, cutii pentru flacoane sau pentru tacamuri, cutii pentru pudra, casete pentru bijuterii si articole similare, din piele naturala sau reconstituita, din foi de material plastic, din materiale textile, din fibre vulcanizate, din carton sau acoperite, in totalitate sau in mare parte, cu astfel de materiale sau cu hartie. Huse pentru rachete de tenis, care cuprind intreaga racheta, dotate sau nu cu un maner sau o banda de umar.

In cazul in care materialul exterior al articolelor de acest gen reprezinta o combinatie de materiale al carei strat exterior perceptibil cu ochiul liber este o foaie din material plastic (de exemplu tesatura din material textil asociata cu o foaie din material plastic), incadrarea la aceste subpozitii nu este influentata de faptul ca aceasta foaie a fost fabricata separat inaintea producerii materialului compozit sau de faptul ca stratul de material plastic a fost obtinut prin acoperire cu material plastic a unui mate¬rial (tesatura din material textil, spre exemplu), cu conditia ca stratul exterior perceptibil cu ochiul liber sa aiba un aspect simi¬lar celui unei foi aplicate, din material plastic.

4.3. Incalțaminte

Incaltamintea din ilustratiile de mai sus este compusa din piele si material textil. Pentru a determina materialul constitutiv al "fetei', si pentru eliminarea "accesoriilor' si a "intariturilor', trebuie sa se tina seama de consideratiile de mai jos:

Indepartarea bombeului din piele (1) si a caputei din piele (2) a relevat prezenta materialului textil sub acestea (altul decat cel al captuselii). Partile din piele 1 si 2, avand functia de protectie, sunt considerate ca intarituri. Deoarece materialul textil existent sub partile din piele (1 si 2) este partial vizibil la suprafata, materialul textil trebuie considerat ca o parte a fetei.

Indepartarea bucatii din piele (3) a relevat o suprafata din material textil si o suprafata din material de captuseala. Tinand seama de faptul ca materialul textil nu acopera suprafata aflata sub partea (3), ca materialul de captuseala nu este considerat ca "fata' si ca nu poate exista captus eala sub "intarituri', partea din piele trebuie considerata ca parte a fetei.

Bucata din piele (4) a fost cusuta pe o bucata din material textil si se suprapune, de asemenea, peste bucata din piele (3). Deoarece sub bucata (4) se afla material textil, partial vizibil la suprafata, iar o bucata din piele (3) este partial vizibila la suprafata sub suprapunere, si deoarece bucata din piele (4) intareste partile laterale ale fetei, aceasta bucata (4) este con­siderata ca "intaritura'. Prin urmare, bucata din piele (3) si materialul textil existent sub bucata (4), cu exceptia suprafetei din mate­rial textil de sub bucata (3), trebuie considerata ca parte a fetei.

Atunci cand se indeparteaza aceasta bucata de piele (5), se constata dedesubt prezenta materialului textil partial vizibila la suprafata. Deoarece bucata de piele (5) intareste fata din zona calcaiului si deoarece dedesubt exista un strat din material textil partial vizibil la suprafata, pielea trebuie considerata ca "intaritura'.

Indepartarea staifului din piele al calcaiului (6) permite constatarea prezentei unei captuseli si a unui material textil partial vizibil la suprafata. Deoarece materialul textil nu acopera toata suprafata de sub piele, staiful din piele al calcaiului (6) nu exercita func­tia de intaritura a fetei si, in consecinta, staiful trebuie considerat ca parte a fetei (nu ca "intaritura').

Atunci cand bucata din piele (7) este indepartata, se constata dedesubt prezenta unui material textil partial vizibil la suprafata. Deoarece aceasta bucata (7) intareste partea laterala a fetei, ea este considerata ca "intaritura'.

Indepartarea "logo'-ului din piele (8) a permis constatarea prezentei dedesubt a unui material textil partial vizibil la suprafata. In consecinta, deoarece "logo'-ul este un "dispozitiv special', nu constituie o parte a fetei.

Prin "incaltaminte pentru sport' se intelege incaltamintea numita "de tenis, de baschet, de gimnastica, de antrenament' si incal­tamintea similara, cu exceptia, spre exemplu, a celei purtate exclusiv sau in principal pentru "rafting' (coborarea unei ape repezi cu o barca pneumatica), mersul pe jos, "trekking', plimbari sau ascensiuni montane.

- incaltaminte cu fete din curele sau bride fixate de talpa prin stifturi

Pentru a fi clasificate aici nu este necesar ca stifturile sa fie vizibile pe talpa exterioara, care vine in contact cu solul; ele pot fi fixate si in talpa interna sau in talpa mediana. Marginile laterale nu sunt considerate ca facand parte din talpa.

- incaltaminte a carei caputa (fata) este formata din cureluse sau din una sau mai multe bucati decupate. Caputa reprezinta partea superioara a incaltamintei care acopera partea din fata a piciorului.

- cu inaltimea tocului (inclusiv talpa) de peste 3 cm:

- incaltaminte cu talpi exterioare din cauciuc, material plastic, piele naturala sau reconstituita si cu fete din piele naturala.

- incaltaminte pentru schi si incaltaminte pentru surf pe zapada.

- incaltaminte cu caputa (fata) confectionata din benzi (cureluse) sau din mai multe bucati decupate.

4.4. Alte utilizari

Umbrele de ploaie, umbrele de soare, bastoane, bastoane-scaun, bice, cravase si parti ale acestora

Umbrelele de ploaie si umbrelele de soare concepute ca jucarii se deosebesc, in general, de umbrelele de ploaie si umbrelele de soare de la acest capitol prin natura materialelor lor constitutive, gradul de finisare, care este de obicei mai redus, dimensiunile lor reduse si prin faptul ca nu sunt utilizabile pentru a se proteja efectiv de ploaie sau soare. Fara a afecta aceste criterii, lungimea bratelor umbrelelor de ploaie si de soare concepute ca jucarii rareori depasesc 25 centimetri.

Umbrele de ploaie, umbrele de soare (inclusiv umbrelele-baston, umbrelele de gradina si articolele similare).

Umbrelele de soare si umbrelele de ploaie de mici dimensiuni destinate protectiei efective a copiilor impotriva soarelui si a ploii;

micile umbrele de soare concepute pentru fi fixate pe carucioarele pentru copii pentru protectia impotriva soarelui.

Umbrele de gradina si articolele similare. Cadre pentru umbrele, inclusiv cadre asamblate pe bete sau manere pentru umbrele de ploaie sau umbrele de soare. Cadrele asamblate pe bete (manere), adica carcasa umbrelei de ploaie, de soare etc., cu sau fara garnituri (sau accesorii); cadrele asamblate, fara bete (manere), cu sau fara garnituri (sau accesorii), adica ansamblul sistemului de tije si de spite, care gliseaza de-a lungul batului (sau a manerului), permitand deschiderea si inchiderea umbrelei de ploaie sau de soare etc. si servind, in acelasi timp, ca intinzator si ca suport al tesaturii.

Manere, maciulii și curele de transmisie

Aceasta subpozitie cuprinde manerele (inclusiv ebosele care pot fi recunoscute ca atare) si maciuliile bastoanelor care se monteaza la capatul care este tinut in mana al batului umbrelelor de ploaie sau de soare, al bastoanelor, al bastoanelor-scaun, al bicelor, al cravaselor si al articolelor similare.

BIBLIOGRAFIE