|
|
|
Stiinta in Bucegi
In programul de realizari pe care Turing-Clubul Romaniei il urmeaza cu atata ravna si mai ales cu atata succes casa de adapost proectata la Crucea de pe Caraiman, va fi de buna seama una din cele mai insemnate infaptuiri.
Va fi insemnata pentru turismul de munte romanesc, caci va constitui a 3-a casa de adapost din Bucegi, dupa admirabilele adaposturi dela "Casa Pestera' si dela "Omul'.
Va fi insemnata insa, si mai mult, din alt punct de vedere. In aceasta casa se planueste ca stiinta romaneasca sa aiba un cuib ideal, caci e hotarit sa se instaleze acolo o statiune biologica-zoologica-botanica-alpina si studiile pe cari le va inlesiri si prilejul vor fi de osebit folos pentru cunoasterea stiintifica a muntilor nostri.
De buna seama ca alaturi de statiunea biologica, se va infiripa si una fizica-geofizica si atunci cu drept cuvant opera Turing-Clubului Romaniei isi va da roade depline.
Asemenea statiuni stiintifice de inaltime exista numeroase in alte tari. Ma voi multumi sa amintesc statiunea dela adapostul Vallot din Alpi - pe "Seaua Uriasului (Col du Geant)' - la peste 3500 m inaltime, unde cercetarile din anii trecuti ale lui Lambert si Desjardins au dat rezultate atat de frumoase cu privire la absorbtiile radiatiilor solare - in deosebi ultraviolete de catre atmosfera; observatorul astronomic si geofizic Janssen, tot de pe Mont-Blanc, observatoarele din Pirinei si mai ales observatorul dela Mont Wilson din America, unde in afara de studii de astronomie si de astrofizica s'au facut in ultimii ani vestitele incercari pentru verificarea teoriei lui Einstein, de catre mai multi fizicieni in frunte cu marele Michelson.
Urma acestor cercetari este ceva mai mica decat cea teoretica si; aceasta se datoreste probabil faptului ca densitatea masivului Bucegilor este mai mica decat densitatea medie a globului, sau poate existentii umor goluri imense in sanul acestui masiv, ceeace ar fi important pentru geologie.
Cu prilejul acestor cercetari am facut inca o observatiune, intamplatoare, destul de interesanta, spre a o descrie aici: in chiar ziua sosirii la Casa Omul "Mihai Haret' pe o ploae torentiala insotita de fulgere si tunete, toti cati se gaseau acolo pe la ora 16, au observat ciudate descarcari electrice sub forma de efluvii cari le ridicau parul pe cap, tocmai cum se intampla unei persoane care sta pe un scaunel izolat si primeste electricitate dela o masina electrica.
Unii dintre cei prezenti erau cu totul spaimantati si au si scris in registrul casei cerand urgenta instalare a unui paratraznet.
Sa examinam chestiunea mai de aproape. Faptul ca descarcarile se faceau prin efluvii, dovedeste ca stancile pe cari este construita casa sunt bine izolate de restul masivului, deci acolo nu se poate aduna electricitate multa care sa pricinuiasca traznete. Aceea care se aduna, se scurge incet - nu brusc - prin acoperisul casei si mai ales prin stancile din dosul casei, asa incat si in acest fel primejdia de traznet este mica. Afara de aceasta de obiceiu nourii de ploae se gasesc chiar la inaltimea la care este asezata casa si rareori se ridica mai sus, asa incat nu se pot face descarcari mai importante intre ei si casa. Din potriva, daca s'ar pune un paratraznet la casa, el ar monopoliza toate descarcarile electrice mai mici sau mai mari si cum terenul stancos este oarecum izolat - s'a vazut din explicatiunile de mai sus - primejdia de traznet ar fi mai mare.
Sa mai descriu, alaturi de acestea toate frumusetile pe cari am avut prilejul sa le vad in acele opt zile cat am stat la Omul? Ar fi greu. Nici imaginatia poetica cea mai inflacarata si nici pana cea mai dibace in ale scrisului nu poate reda in toata maretia lor fenomenele naturale ce se pot admira acolo sus. Desi racit, dis de dimineata eseam din casa pandind cu nerabdare si pot zice cu evlavia la care ma indemna maretia si linistea nemasuratului templu al Naturei, in care ma aflam, rasaritul soarelui, cu toata gama de colori pe cari le risipea din belsug pe cer, pe nouri si pe culmi. Pana seara privelistea se schimba de mii de ori si nu asi putea spune cand era mai frumos. Chiar negura deasa care ne invaluia de multe ori si sbu-ciumul vantului care in miez de noapte strecurandu-se printre stanci bufnia inversunat in peretii casei, erau marete; iar noptile cu luna plina, cari ne indemnau la plimbari pe creste, de unde se puteau vedea luminitele palpaitoare din Predeal, Codlea, Cristianul si toate orasele si satele din Ardeal, la poalele Bucegilor, nu'si pot gasi asemanare nicaeri.
Si pe vreme rea, cand furtuna naprasnica sguduia casa, stam de vorba langa soba cu sotii Stanila si cu d. Oh. Pescaru, pretiosul colaborator al meu in timpul sederii la Omul, si domnea atunci in casuta de adapost atmosfera pe care o cunoastem din copilarie, a povestilor la gura sobei.
Toate acestea ma indeamna sa fac comparatie cu timpurile trecute.
In vara 1914 ajunsesem aproape de Omul, dupa un drum frumos dela Curtea-de-Arges-Campu-Lung-Dambovicioara-Ialomita. Vremea era rea; ne plouase tot drumul pe valea Obarsiei dela Pestera Ialomitei si pana sus, iar sus ceata si vantul ne impiedeca aproape cu desavarsire mersul. Ajunsi pe Seaua Vaii Cerbului (unde se imbina Valea Obarsiei cu Valea Cerbului) ne-am oprit si adapostiti si sgribuliti, prrntre pietre, ne-am apucat sa mancam, dar nu ne-a ticnit. Frigul si ploaia ne-au luat la goana si nici nu stiu cum am coborit in Valea Cerbului.
Pe acea vreme nu numai mu existau case de adapost in muntii nostri, dar nici turisti nu se intalneau. Tot drumul nostru prin munti nu am intalnit decat patrule de graniceri si de finanti unguri si ici, colo, cate un Roman din partea locului, care de buna seama cerceta poteca cea mai sigura pe unde sa treaca peste noapte boii "dincolo', prin contrabanda.
Cand am ajuns in Busteni, uzi, inoroiati si obositi, excursionistii de bulevard nu se sfiau sa spuna, destul de tare, ca sa-i auzim, ca intr-adevar ne-am tavalit prin noroi ca sa creada lumea ca venim de pe munte.
Astazi nu mai este asa. Multumita sfortarilor Turing-Clubului Romaniei avem poteci ingrijite si marcate; avem case de adapost curate si primitoare si gustul de munte se intinde din ce in ce, asa incat nu se poate sa mergi pe culmi mai mult de o ora fara sa intalnesti turisti.
De unde in 1914 nici unde sa ne adapostim pentru un popas de o ora nu am gasit, astazi am putut sta 8 zile cu instrumente si aparate de fizica sa fac cercetari stiintifice pe un varf de 2.500 m alt.
Toate multumirile mele le indrept catre neobositul nostru Presedinte Mihai Haret, care s'a aratat de o buna-vointa si amabilitate pe cari la nimeni altul nu le-am intalnit. Multumesc Turing-Clubului Romaniei pentru folositoarea gazduire ce mi-a pregatit in Casa Omul "Mihai Haret'; multumesc si familiei Stanila, pentru atmosfera de ospitalitate neaos romaneasca pe care cu atata abnegatie o intretin acolo sus in varf de munte. Osebite multumiri d-lui Gheorghe Pescaru, pe care o fericita intamplare l'a facut sa se gaseasca la Casa Omul in timpul cat am stat s,i eu acolo pentru cercetarile pomenite, care mi-a ajutat neasemanat de mult la instalarea aparatelor si a carui prietenie imi este cu deosebire placuta.
