ROLUL SI LOCUL TURISMULUI IN ECONOMIE

Turismul rural si agroturismul prezinta un ridicat potential ca instrumente economice de diversificare a economiei rurale, in special si a economiei nationale in general. Acestea sunt sectoare in crestere ale celei mai rapide, ca ritm de crestere, industrii mondiale - cea turistica. Prezentarea locului si rolului turismului in cadrul economiei permite intelegerea importantei pe care turismul si agroturismul o pot avea in cadrul economiei comunitatilor locale si nationale.

1. Repere ale turismului in economia mondiala

Turismul se situeaza in prezent printre cele mai importante componente ale economiei mondiale participand cu aproape 12% la realizarea produsului mon1dial brut, cu cca. 8% la ocuparea fortei de munca, mobilizand circa 11% din cheltuielile de consum ale populatiei. Turismul reprezinta 7% din exporturile mondiale de bunuri si servicii, ocupand pozitia 4 dupa exportul de produse chimice, automobile si combustibil (tabelul 1.). Daca ar fi sa consideram ponderea turismului in exportul de servicii, aceasta ar atinge aproximativ 30%.

Tabelul 1.

Exporturile mondiale de bunuri si servicii

Sursa: WTO (World Tourism Organisation), 2001

Cererea pentru turism depinde puternic de conditiile economice. O crestere economica determina cresterea veniturilor populatiei si implicit alocarea unei parti mai mari din acestea pentru activitati turistice. In general rata de crestere a numarului de sosiri (a cererii pentru activitati turistice) depaseste rata de crestere a economiei, masurata in PIB. In perioada 1975-2000 turismul a crescut cu o rata medie de 4,5% pe an, iar PIB cu 3,5% pe an, adica turismul a crescut in medie de 1,3 ori mai repede decat PIB.

1.1. Primele destinatii turistice ale lumii

Peste 35% din sosirile internationale sunt concentrate in 5 mari destinatii in timp ce primele 25 destinatii ale lumii acopera aproape ¾ din sosirile lumii:

Franta conduce clar clasamentul celor mai vizitate tari cu cei 77 milioane turisti, adica 11% din cererea turistica mondiala;

Spania consolideaza in anul 2002 pozitia a -2- a, cucerita de la Statele Unite in anul 2001, dupa ce sosirile in SUA au scazut pentru al 2-lea an consecutiv (-7%);

Italia ocupa locul 4 cu aproximativ 40 milioane sosiri;

China confirma importanta sa ca destinatie turistica, avand si cea mai mare rata de crestere printre primele destinatii ale lumii (+11%).

In ceea ce priveste densitatea turistica inregistrata in primele 25 destinatii turistice ale lumii (numarul absolut de sosiri inregistrate la 100 rezidenti), aceasta inregistreaza cele mai inalte valori in Austria (223) si Hong Kong (China) (227) singurele destinatii in care se depaseste pragul de 2 sosiri pe cap de locuitor. Datorita numarului mare al populatiei, evident cea mai scazuta densitate turistica se inregistreaza in China (3 turisti/100 de rezidenti).

Tabel 2

Topul mondial al celor mai importante destinatii

Sursa: WTO - Septembrie 2003

Tabelul

Topul densitatilor turistice in lume (in functie de populatie)

Sursa: WTO, septembrie 2003

1.2. Cererea turistica (numarul de sosiri) in functie de motivatia vizitei

In anul 2001, peste 54% din sosirile internationale (adica 367 milioane turisti) corespundeau calatoriilor in scopul agrementului, recreerii. Aceasta reprezinta principala motivatie in toate regiunile lumii, dar are o pondere mai mica decat media mondiala in America (50%) si Orientul Mijlociu (47%) si  prezinta o importanta deosebita in Africa (59%), unde aproape 17 milioane de turisti calatoresc in acest scop, si de asemenea in Asia si Pacific (57%).

Calatoriile in interes de afaceri si in scopuri profesionale reprezentau aproximativ 17% din total ocupand pozitia a III-a in toate regiunile, dar ating cel mai ridicat procent in Europa (22%) si pe cel mai scazut in Orientul Mijlociu (9%). In ultima decada, turismul de afaceri a avut cea mai mare rata de crestere (14% in 1990 si 19% in anul 2000). In anul 2001 sub efectul "11 septembrie" si in particular datorita recesiunii economice, calatoriile in scop de afaceri s-au diminuat cu 2%.

Calatoriile in scopul vizitarii prietenilor, familiei, pentru sanatate si religie reprezinta o parte semnificativa a turismului in Orientul Mijlociu (40%).

Tabelul 4.

Sosiri dupa motivatia vizitei (incluzand estimari pentru tarile cu date lipsa), 2001

Sursa: World Tourism Organisation (Date colectate de catre WTO, septembrie 2003)

1. Cererea turistica in functie de mijlocul de transport

Datele privind activitatile turistice din ultimele decade arata ca transportul aerian si rutier reprezinta, de departe, mijloacele de transport cel mai des utilizate. In 2001, transportul rutier reprezenta 51% din total, iar cel aerian 39%. Transportul naval detinea 7% iar cel feroviar numai 3%.

De-a lungul timpului un trend clar poate fi observat cu privire la cresterea constanta a ponderii transportului aerian in defavoarea celui rutier si feroviar. Intre 1990 si 2000 transportul aerian a avut o rata de crestere de 5,5% in medie pe an, in comparatie cu 3,8% pe an pentru transportul rutier si 1,1% pe an pentru transportul feroviar. Ca rezultat ponderea transportului aerian a crescut cu 4% in perioada 1990-2000, in timp ce transportul rutier si feroviar au pierdut impreuna mai mult de 1,5%.

In 2001, totusi, se constata o modificare in acest trend. Transportul aerian este de departe cel mai sensibil la tensiunile internationale. Sub influenta combinatiei intre o economie mai sla 2% in 2001 in timp ce trecerea turistilor la alegerea unor d ba si atacurile din 11 septembrie, transportul aerian scade cu mai mult de estinatii de vacanta mai aproape de zona de rezidenta, conduce la cresterea cu 1% a transportului rutier si cu 3% a transportului feroviar.

Tabelul 5.

Sosirile in functie de modul de transport

Sursa: World Tourism Organisation - 2003

In ceea ce priveste utilizarea diferitelor mijloace de transport in functie de destinatie. America este singura regiune care primeste mai mult de jumatate din turisti pe calea aerului (54%). Transportul aerian este de asemenea bine dezvoltat si in Africa (49%) si Asia si Pacific (47%). Acesta detine mult mai putin decat media mondiala numai in Europa (32%). Europa detine aproape 2/3 din sosiri pentru transportul rutier si din cel feroviar. Transportul rutier este, de asemenea, predominant si in Orientul Mijlociu.

1.4. Incasarile din turism receptor (inbound tourism)

Incasarile mondiale pentru turismul international sunt estimate la 474 miliarde USD in 2002, in crestere fata de 2001 (460 miliarde USD). Mai mult de ½ din incasarile din turismul international apartin Europei (51%) in timp ce America incaseaza 24% din total, Asia si Pacific 20%, Africa si Orientul Mijlociu fiecare cate 3%.

Topul tarilor cu cele mai mari incasari din turismul receptor. Statele unite raman lider al tarilor cu cele mai mari incasari de pe urma turismului, cu 66 miliare USD, adica 14% din total incasari la nivel mondial. Spania detine locul secund cu 34 miliarde USD, urmate de Franta si Italia cu 32 si respectiv 27 miliarde USD. O prima schimbare in clasamentul din 2002 vine din partea Chinei, care datorita bunelor performante inregistrate in 2001, trece pe pozitia 5, declasand Germania.

Primele 5 destinatii in termeni de incasari turistice reprezinta 38% din incasarile mondiale, iar primele 25 de destinatii atrag 75% din incasari.

Tabelul 6

Topul tarilor cu cele mai mari incasari din turismul receptor

Sursa: WTO (septembrie 2003)

2. Repere ale turismului in economia europeana

Turismul este o importanta ramura a economiei in Europa; regiunea a reprezentat de mult timp destinatia favorita a lumii, detinand aproape 60% din segmentul mondial de piata. In UE, turismul reprezinta 30% din comertul exterior de servicii, 6% din populatia ocupata si contribuie cu 7% in PIB (sau 12%, daca se considera si efectele indirecte) (EEA, 2001).

De-a lungul ultimelor decade, turismul international in Europa a crescut cu o rata de 3,8%/an. Organizatia Mondiala de Turism prognozeaza o crestere anuala de 3,1% in perioada 1995-2000. Ocupantele locurilor I, II si IV din clasamentul celor mai atractive tari ale lumii - Franta, Spania, Italia - detin impreuna 24% din piata si isi vor mentine aceasta pozitie.

In acelasi timp, alte regiuni europene devin din ce in ce mai atractive, cu un urias potential de dezvoltare ca rezultat al tranzitiei economice si al deschiderii granitelor. Tarile din Estul si Centrul Europei au inregistrat cea mai ridicata rata de crestere in perioada 1995-1999 cu aproape dublarea numarului de turisti sositi. Cea mai inalta rata de crestere a circulatiei turistice este de asteptat in Europa Centrala si de Est. Polonia, Cehia, Ungaria si Turcia detineau 81% din sosirile totale ale Europei Centrale si de Est in 1999.

Totusi, cele mai multe calatorii turistice nu sunt internationale, ci in interiorul tarii de origine. In 1995 OMT estima ca numarul total al sosirilor interne de turisti se ridica la 5,6 miliarde la nivelul mondial, cu 567 milioane turisti calatorind in afara propriei tari (699 milioane in 2000). In Europa, turismul intern reprezinta intre 20-90% din turismul total (mai putin de 20% in Luxemburg, Croatia, Cehia si pana la 90% in Germania, Finlanda si Romania). O dezvoltare mai puternica  acestei forme de turism este asteptata ca un rezultat al cresterii bunastarii economice in aceste tari.

Alegerea destinatiilor se face luand in considerare peisajul si climatul. Europa ofera cea mai mare diversitate si densitate a atractiilor: zone litorale, insule, zone muntoase, centre istorice, arii rurale. Preferintele turistilor europeni se orienteaza, conform statisticilor Comisiei Europene (1988) catre: mare 6,3%; munte 25%; turism urban 25%; turism rural 23%.

Totusi, turistii devin din ce in ce mai interesati de turismul de inalta calitate, in mod particular de site-uri naturale si culturale; natura, frumusetea peisajelor, calmul reprezinta primele criterii in alegerea destinatiilor, inaintea pretului.

De-a lungul ultimilor ani, lungimea vacantei a crescut ceea ce a determinat implicit mai mult timp pentru turism. Europenii isi divizeaza perioada de concedii mai degraba decat sa extinda durata vacantei principale. Durata medie a sejurului pentru turismul intern a scazut in UK de la 4,1 in 1989 la 3,6 in 1997; cea mai mare parte a turistilor (70%) isi iau mai multe vacante scurte.

Cheltuielile pentru turism international au crescut cu 7% intre 1995 si 1999 in Europa si de 4 ori intre 1985 si 1999 in tarile vest europene. In UE cheltuielile pentru recreere si cultura au crescut cu 60% intre 1990 si 2000 atingand 435 miliarde Euro in 2000, in timp ce rata generala de crestere a celorlalte cheltuieli a fost de la 9,2% la 10,3%.

Turismul si in general turismul de masa catre anumite destinatii, a devenit mai atractiv si mai usor accesibil ca rezultat al unor pachete atractive, strategiilor puternice de marketing, preturilor mai scazute (in special pentru transport), dezvoltarii internetului pentru rezervare, introducerii Euro in tarile UE. Toate acestea au condus la realizarea in medie a mai multe calatorii pe persoana si pe an.

Trenduri regionale in Europa Centrala si de Est( [1]

Tarile Est si Central Europene prezinta un ansamblu de caracteristici favorabile dezvoltarii turismului, printre care: un patrimoniu cultural, resurse naturale, traditii folclorice inca vii si mai ales proximitatea pietei europene. Segmente promitatoare ale turismului apar astfel in aceasta zona: turismul cultural, ecoturismul, turismul sportiv (in special sporturi de iarna), turismul de sanatate si agroturismul, cu mari perspective, prin inglobarea caracteristicilor formelor de turism prezentate mai sus.

Dincolo de aceste caracteristici comune si exceptand cazul particular al Ciprului si Maltei, puternic dependente de turism, traiectoriile tarilor Central si Est europene dupa 1990 apar inca puternic divergente; trei tari - Polonia, Ungaria si Republica Ceha - au reusit cel mai bine insertia lor in miscarea turistica mondiala.

1. Tari cu rol important in turismul international (Polonia, Ungaria, Republica Ceha) si puternic dependente de acesta (Cipru si Malta)

      Polonia este cu siguranta, tara din blocul de Est "care a reusit cel mai mult" in materie de turism, dupa sfarsitul razboiului rece.

Intre 1990 si 1995, numarul de turisti straini (vizitatori petrecand cel putin o noapte in Polonia) s-a multiplicat cu 6 pentru a atinge 19,2 milioane. Acest numar este in regres de atunci, dar, cu 14 milioane de turisti in 2002, Polonia face parte din topul primelor 15 destinatii turistice mondiale, stabilit de WTO.

Aproape 70% din turistii straini in Polonia au ca punct de destinatie orasele. Mediul natural al tarii (parcuri protejate, paduri, lacuri) ofera, de asemenea, numeroase posibilitati pentru turismul in mediul rural. Turismul reprezenta in 2002, aproximativ 8% din PIB-ul polonez.

      Ungaria. Conform statisticilor OMT, Ungaria era in 2002 a 12-a destinatie mondiala a turismului international, cu 15,9 milioane turisti (dintr-un total de turisti straini, deci inclusiv turistii de o zi, de 31 milioane [2]). Contrar Poloniei, Ungaria nu si-a dezvoltat pozitia sa turistica dupa 1990; ea si-a consolidat o pozitie castigata inainte caderii zidului Berlinului. Turismul reprezenta in anul 2002, aproximativ 11% din PIB-ul Ungariei.

Ungaria dispune de avantaje comparative sensibil mai specifice decat Polonia: principalele sale doua produse turistice sunt, pe de o parte, capitala sa, destinatie foarte atractiva pentru sejururi scurte (in particular pentru turismul de conferinta) si, pe de alta parte, turismul termal, unde Ungaria prezinta o specializare deja traditionala pentru o oferta mai putin scumpa decat echivalentele sale din vest (in medie, la aproximativ 60% din costul unei cure echivalente in Germania).

Ungaria este, de asemenea, liderul termalismului curativ in Europa, cu 20% din piata, 75 din turistii pentru turismul termal sunt straini, dintre care 45% nemti si 15% austrieci.

      Turismul in Republica Ceha - ca si in Ungaria, este puternic favorizat de catre atractivitatea capitalei sale, care primeste in fiecare an aproximativ 50% din fluxurile turistice.

Diferenta intre numarul turistilor contabilizati de catre WTO (vizitatori straini care au petrecut cel putin o noapte la destinatie) si numarul de intrari de vizitatori straini este de asemenea important in aceasta tara ceea ce indica masive fluxuri zilnice si de tranzit: 103,1 milioane vizitatori straini au intrat in R. Ceha in 2001 si numai 5,8 milioane au fost turisti (cu o durata medie a sejurului de 3,5 zile; 40% dintre acestia erau germani).

Turismul reprezinta aproximativ 8% din PIB. Republica Ceha nu a regasit locul pe care aceasta l-a detinut in turismul international, in epoca blocului de est. Totusi, turistii anului 2000 cheltuie mai mult decat in 1995.

Conform Ministerului Ceh al Dezvoltarii Regionale, exista, dincolo de regiunea capitalei, un serios deficit de echipamente la standarde occidentale; potentialul de dezvoltare este totusi deosebit la nivelul turismului rural, cu laturile ecoturism si turism cultural (arhitectural).

Tabelul 7.

Tendinta pe 10 ani: numarul de turisti (milioane) si incasarile pe turist in

USD

Sursa: WTO

*) Definitie WTO: U27 + Turcia + Israel + Ex-URSS

  Cipru si Malta, doua foste posesiuni Britanice, constituie doua referinte importante ale agentiilor de turism europene, in special pentru Europa de Nord. 2,7 milioane turisti au vizitat Ciprul in 2001, 50% dintre acestia fiind originari din Marea Britanie; Malta a primit in acelasi an 1,2 milioane turisti, (pentru o populatie de 390 mii locuitori). Economiile celor doua tari sunt puternic dependente de turism, si de fluctuatiile acestuia. Excedentul pozitiei "calatorii" a finantat astfel, in anul 2001 70-80% din deficitul celorlalte pozitii din cadrul balantei curente.

Tabelul 8.

Balanta de plati

Soldul pozitiei "calatorii" si soldul contului curent in 2001, in % din PIB

Sursa: Eurostat WTO

2. Tari emergente pe scena turistica (Bulgaria, Slovenia, Slovacia) sau care au un loc de regasit (Romania, Tarile Baltice)

      Anul 2002 a fost excelent pentru Bulgaria al carei turism a inregistrat o crestere a numarului de turisti cu + 8% - a doua pozitie in Europa dupa Turcia (+13%) ca rata de crestere, si inaintea Croatiei (+6%).  Numarul de turisti a depasit 3,4 milioane, turismul atingand 10% din PIB. Geografia si climatul din Bulgaria indica un potential foarte important, similar celui din Turcia.

      Slovenia, tara ce constituia altadata locul de rezidenta de vara pentru importante familii regale, situata intre trei mari destinatii turistice - Italia, Austria, Croatia, dispune, de asemenea, de un potential foarte important: 54% din teritoriu este acoperit cu paduri, tara dispune de o scurta coasta mediteraneana si de statiuni de schi de nivel international. Accelerarea activitatii turistice este recenta. Guvernul sloven nu l-a considerat o prioritate decat dupa 1996. Numarul de turisti a crescut de la 650.000 in 1996 la 1,3 milioane in 2002.

      Potentialul turistic al Slovaciei, important in materie de ecoturism si de sporturi de iarna, a ramas pana recent relativ subexploatat in ciuda unei localizari geografice deosebit de favorabile. WTO inregistra astfel in anul 2000 decat un milion de turisti straini (in timp ce in tara s-au inregistrat in acelasi an mai mult de 28 milioane intrari de non rezidenti, ce nu raman deci acolo decat pe durata zilei). Un debut al "decolarii" va avea loc in urmatorii ani. ([3]

      Romania, ca si tarile baltice, a pierdut din statutul sau de destinatie balneara detinut inainte de 1989. Romania reusise sa atraga in anii 1960-1970 o importanta clientela din vest, pierduta apoi (mai putin de 20% din turisti sunt din UE in 2001). Dificultatilor economice si indecizia in ceea ce priveste strategia de urmat nu au determinat o modernizare a infrastructurii. Potentialul turistic este insa unul foarte important, patrimoniul arhitectural, Delta Dunarii, Marea Neagra, Bucovina, Carpati.

      Tarile baltice - au pierdut fluxurile masive ale turistilor rusi ce constituiau odinioara fluxuri importante ale turistilor pe tarmul Marii Baltice. Estonia profita insa din plin de fluxurile importante ale turistilor finlandezi.

In conformitate cu statisticile si prognozele publicate in mai 2003, de catre World Travel Tourism Concil (WTTC) si stabilite impreuna cu WTC, pe baza metodologiei numite a "Conturilor satelit ale turismului", economia turismului reprezenta 10,2% din PIB mondial in 2003 si 11,1% din PIB-ul european. Turismul nu reprezenta insa decat 7,7% din PIB-ul tarilor Central si Est europene. Aceasta pondere mai redusa implica strategii de recuperare: cresterea activitatii turistice in aceste tari s-ar putea stabili la +6,6% pe an in perioada 2003-2013, dupa WTO.

4. Turismul in economia nationala

In ansamblul unei economii nationale, turismul actioneaza ca un element dinamizator al sistemului economic global, el presupunand existenta unei retele de relatii directe sau indirecte, permanente sau periodice, orizontale sau verticale. Spre exemplu, pentru desfasurarea activitatii turistice sunt necesare produse din alte ramuri: agricultura, industrie alimentara, industria constructiilor si indirect a materialelor de constructii, energetica, constructii de masini. Turismul are stranse legaturi cu transporturile, comunicatiile, cultura si arta. Prin produsele pe care le ofera, turismul contribuie, la randul sau, la cresterea calitatii vietii populatiei, alaturi de educatie si invatamant, ocrotirea sanatatii, comertul etc.

In tabelul urmator este redata schematic contributia turismului la ansamblul unei economii nationale si astfel se poate vedea interdependenta activitatilor turistice cu principalele ramuri economice.

Tabelul 9.

Interdependenta activitatilor turistice in economia nationala

Sursa : Florina Bran, Dinu M, Tamara Simon, Economia turismului si mediul inconjurator, Editura Economica, 1998

4.1. Turismul - componenta a sectorului tertiar al economiei nationale

Activitatile de servicii au fost grupate pentru prima data de catre Alan Fischer (The Clash of Progress and Security -1935), intr-un sector distinct al economiei nationale, sectorul tertiar. Acesta a fost considerat un ansamblu de activitati consacrate productiei nemateriale, in timp ce sectorul primar grupeaza activitatile agricole si extractive, iar sectorul secundar industriile de prelucrare.

Ulterior aceasta clasificare a activitatilor economice este perfectionata de Colin Clark¹ si Jean Fourastie² , continand:

activitati primare - caracterizate prin utilizarea directa a resurselor, naturale si randamente descrescande (agricultura, exploatarile forestiere, vanatoare, pescuit);

activitati secundare (industriale) - caracterizate prin transformarea continua si pe scara larga a materiilor prime in produse transportabile, productivitate ridicata si randamente crescande;

activitati tertiare, consacrate productiei nemateriale. Se includ aici diverse activitati mestesugaresti de reparatii, activitatea bancilor, asigurarile, comertul.

Progresul economic a avut drept caracteristica glisarea ocuparii fortei de munca si a investitiilor din sectorul primar spre cel secundar si apoi spre cel tertiar. Dimensiunile pe care sectorul tertiar le-a dobandit in ultima perioada, si deci si activitatea turistica ca si componenta tertiarului, pot fi exprimate pe de o parte prin marimea si ponderea resurselor utilizate in acest sector, iar pe de alta parte, volumul si contributia efectelor produse de servicii la progresul economic si social in general.

4.2. Contributia turismului la crearea produsului intern brut (ponderea in PIB), constituie indicator global important ce caracterizeaza dimensiunile sectorului turistic si ofera informatii cu privire la rolul si locul turismului in diferitele economii nationale.

Statisticile internationale referitoare contributia in PIB a serviciilor in general, releva faptul ca pentru toate categoriile de tari, dupa 1970, ritmul mediu de crestere a PIB creat in servicii a fost superior celui pentru total PIB, cea ce a condus la o crestere substantiala a ponderii serviciilor, demonstrand transformarea activitatilor tertiare intr-un adevarat motor al cresterii economice.

Anii 1980 marcheaza, din acest punct de vedere, pentru tarile dezvoltate, preponderenta tertiarului, declinul relativ al sectorului primar si inceputul declinului sectorului secundar.

Pentru Romania, desi aportul sectorului tertiar la crearea PIB este modest in comparatie cu tarile dezvoltate si chiar cu tarile foste socialiste, in ultima perioada se poate constata o tendinta de crestere - demonstrand eforturile facute pe directia restructurarii economiei. (tabelul nr. 8).

Tabelul nr. 10.

Structura PIB pe tipuri de activitati in Romania, perioada 1994-2000

Sursa: Economia Serviciilor, Maria Ioncica, Ed. Uranus, Bucuresti, 2002;  

*) Anuarul Statistic al Romaniei 2003

Aportul turismului la PIB difera sensibil intre statele lumii in functie de nivelul de dezvoltare si structura economiei tarii respective. Astfel acesta se situeaza:

la cote foarte ridicate (84% in insulele Maldive, 34% in Jamaica etc.) in cazul tarilor mici, tributare turismului;

se afla in apropierea mediei mondiale pentru tarile cu o bogata activitate turistica, dar si cu o economie dezvoltata (Spania 10,7% Franta 7.3%; Elvetia 7.7%; SUA 5.3%; Canada 4.1 %; Anglia 4.0 %). In unele dintre aceste tari ponderea turismului este comparabila cu cea a unor ramuri de baza, traditionala precum agricultura in Franta, industria automobilismului in Italia, industria otelului in Marea Britanie.

inregistreaza valori modeste in tari in care turismul nu este dezvoltat corespunzator. In aceasta categorie se include si Romania, unde la nivelul ultimilor ani turismul, domestic si international, a participat doar cu 2-3% la realizarea PIB, situandu-se sub media inregistrata la nivel european (7% pondere in PIB, la nivelul anului 2000)[4] si pe unul din ultimele locuri printre tarile in curs de accesiune.

Tabelul nr. 11.

Ponderea turismului in PIB-ul tarilor Europei centrale si

de Est la nivelul anului 2001

Sursa: Revue elargissment - dossier no 34 Tourisme - juin 2003, Sebastian COCHARD

4. Ponderea populatiei ocupate in sectorul serviciilor si sectorul turistic din totalul populatiei ocupate

Acesta reprezinta in indicator deosebit de important avand in vedere importanta factorului uman in productia de servicii de servicii in general si de servicii turistice in special. Analiza datelor statistice releva existenta unei stranse legaturi intre nivelul dezvoltarii economice si structura economiei nationale, intre marimea PNB pe locuitor si ponderea populatiei ocupate in servicii (tabelul 9).

Se constata ca in tarile dezvoltate economic serviciile ajung pana la 73 - 75%, in functie de modelele de crestere economica adoptate de diferentele de modele culturale. In tarile mediu dezvoltate (Grecia, Portugalia) ponderea sectorului tertiar in ocuparea fortei de munca este situata la un nivel de ~52-58%.

In tarile cu un nivel scazut de dezvoltare nivelul de tertializare scade pana la 30,4% - exemplu Romania. Cu aceasta pondere a populatiei ocupate in sfera serviciilor Romania se afla in urma celorlalte tari europene aflate pe drumul tranzitiei (Ungaria, Cehia, Slovacia, Bulgaria).

Tabelul 12.

PNB / locuitor si structura populatiei ocupate pe sectoare de activitate

Sursa: Economia Serviciilor, Maria Ioncica, Ed. Uranus, Bucuresti, 2002; *)Anuarul statistic 2003

Dupa 1965 este remarcabila tendinta de scadere a ponderii populatiei ocupate in sectorul primar si secundar in favoarea sectorului tertiar chiar si in cazul tarilor cu nivel de dezvoltare scazut. Bulgaria si Romania reprezinta exceptii, deoarece in ultimii 10 ani se constata o crestere a ponderii populatiei ocupate in sectorul primar, de la 19,3% la 25,7% in Bulgaria si de la 27,9% la 41,2% in Romania, tendinta ce nu poate fi considerata normala pentru o economie moderna.

Urmare a acestor evolutii determinate de extinderea progresului tehnic in ultimii 30-35 de ani s-a ajuns ca in tarile dezvoltate economic, populatia din sectorul primar sa reprezinte intre 2 si maxim 10%, iar sectorul secundar 22-35%, diferenta apartinand sectorului tertiar.

Tabelul nr. 14

Structura populatiei ocupate pe sector de activitate in economie

Sursa: Economia Serviciilor, Maria Ioncica, Ed. Uranus, Bucuresti, 2002; Anuarul statistic 2003

Pentru perspectiva, apare necesara cresterea populatiei ocupate in sectorul serviciilor pentru a micsora decalajul existent intre Romania si celelalte tari. Dezvoltarea serviciilor nu este insa o problema de "aliniere" a Romaniei la structurile economice moderne ci o conditie a stoparii declinului economiei nationale si a relansarii economice.

Turismul are de jucat in aceste conditii un rol deosebit de important in cresterea rolului populatiei ocupate in sectorul serviciilor. Prin faptul ca genereaza noi locuri de munca, turismul atrage astfel excedentul de forta de munca din alte sectoare si atenueaza somajul. Relatia dintre turism si utilizarea fortei de munca se manifesta in plan cantitativ, calitativ, direct si indirect.

Consumul mare de forta de munca vie, si deci proportia superioara a celor implicati in sfera turistica comparativ cu alte ramuri de activitate se datoreaza atat complexitatii industriei turistice, a necesitatii manifestate in ultimul timp de individualizare a vacantelor, a diversitatii preferintelor cat si a posibilitatilor limitate de mecanizare - automatizare a operatiunilor turistice[5].

In concordanta cu aceste evolutii si caracteristici, s-au inregistrat cresteri semnificative ale numarului celor care lucreaza in hoteluri si restaurante, transporturi, agentii de turism, agrement, etc. Aceste activitati se regasesc, total sau partial, in structura industriei turistice, ceea ce face dificila evaluarea cu rigurozitate a numarului celor ocupati in turism; totodata trebuie mentionat ca aria de cuprindere a industriei turistice este sensibil diferita de la o tara la alta, accentuand greutatile de comensurare din acest sector[6].

Capata astfel o importanta deosebita problemele legate de identificarea si delimitarea activitatilor specific turistice si a celor nespecifice precum si evaluarea proportiei de participare a acestora in satisfacerea nevoilor turistilor. [7]

In ceea ce priveste o situatie a fortei de munca ocupata in activitatea turistica pe tari, este dificil de prezentat o situatie comparativa avand in vedere heterogenitatea indicatorilor folositi:

in unele tari se opereaza cu indicatorul "numarul total de locuri de munca in turism" (directe si indirecte);

alte tari iau in calcul doar locurile de munca directe. In functie de acest indicator avem in turism 4% din totalul fortei de munca la nivel mondial, 6% in UE, 3% in Norvegia, 7% in SUA.

in unele cazuri se utilizeaza indicatorul "numarul celor ocupati in hoteluri si restaurante", indicator pentru care exista garantia unor informatii corecte si comparabile si care constituie, in opinia specialistilor[8], 75% din dimensiunile activitatii turistice.

Intr-o ierarhie a tarilor lumii in functie de acest ultim indicator, cuprinsa intre 1-15% din total populatie ocupata, Romania se situeaza la baza clasamentului cu numai 1.44 % populatie ocupata in anul 1998.

Din punct de vedere calitativ, criteriile de analiza a fortei de munca angajate in sectorul turistic sunt reprezentate de: nivelul de calificare al celor ocupati in turism; structura fortei de munca pe trepte de pregatire; raportul dintre cei angajati cu timp total si timp partial de munca, proportia angajatilor sezonieri, fluctuatia personalului, costul fortei de munca etc.

Se considera ca turismul reclama un personal cu un nivel de calificare ridicat, cu un orizont larg de cultura, bine instruit, cunoscator de limbi straine, capabil sa promoveze si sa recomande produsul turistic. Deoarece insa in turism sunt angajate, asa cum arata unele studii[9] circa 40% personal necalificat, circa 42% personal cu studii medii si numai 8% personal cu studii de specialitate si 10 % cu studii superioare, unii experti considera turismul ca fiind un debuseu pentru forta de munca necalificata si slab calificata.

Din punctul de vedere al fluctuatiei, se apreciaza ca, in medie, 35-40% din totalul lucratorilor din turism sunt angajati temporar. Acest lucru are influente negative asupra satisfactiei lucratorilor (nesiguranta locului de munca, castiguri salariale mai mici etc.) dar si asupra calitatii serviciilor (exigenta mai redusa privind pregatirea profesionala, neinteres pentru ridicarea calificarii etc.).

O alta interactiune intre turism si forta de munca se refera la efectul indirect indus asupra cresterii numarului celor ocupati in alte ramuri, in calitatea sa de consumator de output-uri din agricultura, industrie alimentara, industrie usoara, constructii etc. Desi dificil de cuantificat unii autori considera acest raport de 1 la 3 (1 loc de munca in turism, poate crea pana la 3 locuri de munca in alte ramuri).

4.4. Ponderea cheltuielilor pentru servicii/ servicii turistice in consumul privat final

Inca din secolul al XX-lea statisticianul Engel observa ca pe masura ce cresc veniturile familiilor, cu atat scade partea cheltuielilor pentru marfuri alimentare si creste partea serviciilor (considerate cheltuieli accesorii) in consumul total al familiilor.

Analiza coeficientilor bugetari, adica a partii relative a cheltuielilor pentru bunuri si servicii in consumul familiilor arata tendinta de crestere a ponderii cheltuielilor pentru servicii, in tarile cu economie de piata dezvoltata. Astfel, in cazul tarilor puternic industrializate partea serviciilor se situeaza intre 1/3 si ½ cu o usoara tendinta de majorare. Pentru tarile est-europene ponderea serviciilor este mult mai modesta - cca. 15-20% - explicabila prin nivelul mai scazut de dezvoltare, prin deosebirile de preturi, neconcordantele de ordin metodologic.

In tara noastra, scaderea puterii de cumparare a populatiei dupa 1990 s-a reflectat si in ponderea redusa a serviciilor in cheltuieli de consum ale populatiei (tabelul 11.). Cheltuielile pentru recreere si cultura nu reprezentau decat 8% din totalul cheltuielilor de consum ale populatiei la nivelul anului 2002, cu variatii in functie de tipul gospodariei (4,7% pentru familiile de salariati si 2,2% pentru familiile de tarani).

Tabelul 14

Structura cheltuielilor totale de consum ale populatiei

Sursa: Anuarul statistic al Romaniei, INS 2001

Pe de alta parte, ponderea comparativ mai ridicata a cheltuielilor pentru servicii la categoriile socio-profesionale cu venituri mai ridicate (patroni, salariati), fata de tarani, pensionari, someri, demonstreaza dependenta directa a consumului de servicii de nivelul veniturilor.

Consumul turistic este determinat de consumul intern si consumul international, efectuat intr-o alta tara decat cea de resedinta. Datorita existentei a numeroase interferente dintre consumul de bunuri si servicii specifice si cele nespecifice turismului, consumul turistic si mai ales cel intern este dificil de cuantificat. In practica internationala se folosesc diferite modalitati de estimare a acestuia. Astfel unele studii opereaza de exemplu cu un anumit raport dintre consumul intern si cel international, raport ce ia valori de la 2 (Spania, Anglia etc.) la 5 (Franta, Austria etc.).

Tabelul 15

Ponderea cheltuielilor privind turismul international in consumul final privat

Sursa: OECD, politique du tourisme et tourisme international dans les pays de l'ÓECD, Paris, 1996

4.5. Contributia turismului asupra comertului si a balantei de plati

Turismul, componenta principala a comertului invizibil[10], are o contributie semnificativa la cresterea si diversificarea exporturilor. Potrivit statisticilor OMT, incasarile din turismul international reprezentau la nivelul anului 2002 circa 580 mld. USD, plasand aceasta activitate inaintea multor categorii de produse si servicii.

Turismul poate constitui fie export fie import, in functie de conditiile concrete ale fiecarei tari. Bunurile consumate de turisti pe durata deplasarii lor intr-o tara pot fi asimilate, pentru tara vizitata, cu un export; in acelasi timp cheltuielile facute de un turist in strainatate constituie, pentru tara lui de resedinta, un import. Turismul detine la nivel mondial circa 7% din exportul de bunuri si peste 30 % in comertul cu servicii.

Fata de media mondiala, situatia se prezinta diferit de la o tara la alta in functie de nivelul de dezvoltare si in acelasi timp in functie de politica fata de dezvoltarea turismului.

Tabelul 16.

Ponderea turismului international in exporturi de bunuri  si servicii

Turismul, ca forma a exportului, se dovedeste a fi deosebit de eficient: el presupune costuri mai reduse prin eliminarea cheltuielilor de transport, a taxelor vamale a diferitelor comisioane reprezentand astfel o importanta sursa de devize si contribuind la echilibrarea balantei de plati.

Balanta de plati reflecta ansamblul creantelor si debitelor unei tari in relatia cu strainatatea. Balanta valutara a turismului in functie de natura sa - pozitiva sau negativa -, poate compensa, reduce sau agrava o balanta de plati deficitara. In functie de soldul dintre incasari si cheltuieli din turism, tarile pot fi grupate in doua mari categorii:

tari cu sold pozitiv, cunoscute ca tari receptoare de turisti - Franta, Spania, Italia, Austria etc. Aceste tari isi dezvolta mai mult turismul intern, soldurile balantelor fiind excedentare, lucru ce le permite sa faca noi investitii in turism sau alte domenii adiacente.

tari cu sold negativ, cunoscute ca tari emitatoare: Germania, Japonia, Marea Britanie, Olanda Suedia etc. ai caror turistii proprii cheltuiesc mai mult in afara statelor lor, decat turistii veniti in interior.