|
|
|
DEZVOLTAREA CREATIVITATII - STIMULAREA CREATIVITATII ELEVILOR
1. Delimitari conceptuale in studiul creativitatii
In sens larg, creativitatea este un concept care se refera la potentialul de care dispune o persoana pentru a desfasura o activitate creatoare.
Activitatea creatoare este una dintre formele fundamentale ale activitatii omului (alte forme fiind jocul, invatarea, munca si comunicarea). Se deosebeste de celelalte forme de activitate umana prin caracteristicile produselor in care se concretizeaza si prin procesualitatea psihica ce ii este caracteristica.
Produsele activitatii creatoare intrunesc o serie de atribute specifice: noutate, originalitate, ingeniozitate, utilitate si valoare sociala.
Din punctul de vedere al structurilor psihologice implicate, creativitatea este o dimensiune integrala a personalitatii subiectului creativ: presupune imaginatie, dar nu se reduce la procesele imaginative; implica inteligenta, dar nu orice persoana inteligenta este si creatoare; presupune motivatie si vointa, dar nu poate fi explicata doar prin aceste aspecte etc.
Ca proces, creativitatea este legata de rezolvarea de probleme, complicata insa de faptul persoana creatoare este cea care descopera noi probleme, pentru care nu exista o strategie rezolutiva caci problema nu poate fi incadrata intr-o clasa cunoscuta de probleme.
2. Natura si structura actului creator: etape, niveluri, structura factoriala
A. Etape
Analizata ca proces, creativitatea apare ca un ansamblu de activitati psihice a caror desfasurare cunoaste patru stadii majore: a) pregatirea; (b) incubatia ; (c) iluminarea; d) verificarea (Wallas, 1921). In stadiul de pregatire persoana constientizeaza cerintele esentiale ale problemei, emite diferite ipoteze, studiaza interrelatiile diverselor ipoteze si teoreme care tin de problema. Uneori asemenea reflectii preliminare se desfasoara de-a lungul a mai multor ani. Faptul ca de cele mai multe ori solutia creatoare nu vine imediat a condus la ideea unui stadiu de incubatie, in care peroana , negasind pe moment solutia, isi scoate problema dintre preocuparile sale constiente si isi indreapta atentia in alta parte; procesele de cautare continua insa la nivelul gandirii subconstiente, dar tocmai absenta controlului constient face posibile noi combinatii a ideilor si noi puncte de vedere. In mod neasteptat, solutia poate aparea , intr-un moment de inspiratie (iluminarea) Ideea nou aparuta trebuie testata in mod contient prin confruntare cu realitatea si cu exigentele problemei. (Ausubel D. Robinson F., 1981, pg.635-636)
B. Nivelurile creativitatii (tipuri de creativitate
In functie de potentialul unei persoane de a realiza produse cu caracteristici de genul celor anterior amintite, se vorbeste de diferite niveluri ale creativitatii:
a.creativitatea expresiva se concretizeaza in asocieri neobisnuite, neasteptate al unor imagini sau idei existente, chiar daca asemenea asocieri mintale cu caracter inedit si insolit nu se finalizeaza in realizarea unor obiecte noi, ci mai degraba in exprimari metaforice. De exemplu, in desenele copiilor creativitatea se exprima prin originalitatea asocierii unor lucruri care in mod obisnuit apartin unor domenii atat de diferite, incat putine persoane s-ar gandi ca ar exista ceva care sa le apropie. In aprecierea creativitatii unor asemenea copii conteaza asadar originalitatea asociatiilor de imagini si idei care stau la baza creatiilor lor, mai putin noutatea produsului cu care se concretizeaza. Creativitatea de acest tip poate fi stimulata inca de la varstele prescolaritatii, prin organizarea unor jocuri de creatie, incurajarea copiilor in a realiza desene libere, povestiri din imaginatie, intr-o atmosfera de libertate si de abtinere de la observatia critica.
b.creativitatea productiva se refera la situatiile in care subiectul reuseste sa ajunga la redescoperirea unui lucru deja cunoscut de altii pe o cale personala. De exemplu, elevii pot redescoperi la scoala, prin efort personal, adevaruri de mult cunoscute. Noua este doar tehnica de lucru prin care subiectul ajunge sa realizeze ceva cunoscut, de exemplu, o cale personala de rezolvare a unei probleme. In scoala, creativitatea de acest tip este stimulata prin incurajarea metodelor de invatare prin descoperire si prin initierea elevilor in utilizarea unor tehnici creative.
c.creativitatea inovativa se finalizeaza prin produse al caror grad de noutate este doar partial. Inovatorul, de obicei, modifica o parte componenta a unui produs existent, lasandu-le neschimbate pe celelalte. De pilda, imbunatateste manerul unei unelte, fara sa modifice celelalte parti.
d.creativitatea inventiva conduce la produse integral noi, realizate insa prin recombinarea intr-o maniera originala a unor parti componente care inaintea inventiei erau deja cunoscute. Inventatorul utilizeaza de exemplu componente electronice frecvent folosite anterior inventiei sale pentru a realiza un montaj electronic inedit, cu efecte functionale inexistente pana atunci. Partile componente existau, nu insa in imbinarea functionala conceputa de inventator.
e.creativitatea emergenta se manifesta la oamenii de geniu si se finalizeaza in produse care sunt de natura sa revolutioneze domenii intregi ale cunoasterii sau ale vietii sociale ( de exemplu, teoria relativitatii, geometriile neeuclidiene etc.)
Problema nivelurilor creativitatii sugereaza ca in orice fiinta umana exista un potential creativ, mai mare sau mai mic, la un nivel sau altul de dezvoltare si in aceste conditii, devin justificate intentiile pedagogice actuale de a stimula prin educatie creativitatea. Caci daca potentialul creativar fi doar un atribut divin al unui infim numar de oameni geniali, atunci preocuparile contemporane de a-l dezvolta prin educatie in mase ar fi iluzorii.
C. Structura factoriala
Analizata din perspectiva procesualitatii psihologice specifice pentru activitatile creatoare si al structurilor psihice implicate, creativitatea pare a fi influentata de doua mari categorii de insusiri psihice caracteristice ale subiectului creativ, numite factori ai creativitatii:
factori instrumentali (operationali sau cognitivi);
factori vectoriali ( caracteriali, noncognitivi, de sustinere, energetici, de orientare).
Este vorba despre insusiri psihice care pot fi intalnite foarte frecvent la persoanele creative si din acest motiv ele caracterizeaza personalitatea creatoare (diagnoza se realizeaza prin referire la aceste insusiri)
a) Factorii instrumentali (cognitivi)
Cei mai importanti factori operationali ai creativitatii sunt considerati a fi: gandirea divergenta, inteligenta, imaginatia si motivatia
GANDIREA DIVERGENTA se refera la tendinta subiectului creativ de a gandi la mai multe solutii alternative de solutionare a unei probleme, fara a-si concentra toate eforturile de cautare in directia unei unice solutii. O asemenea gandire se caracterizeaza prin urmatoarele proprietati ( Guilford, J.P., 1956):
flexibilitatea, exprimata prin capacitatea subiectului de a-si restructura cu usurinta mersul gandirii, in functie de realitatea constatata; tendinta de a analiza problema din mai multe perspective, variate sistematic, din mai multe puncte de vedere; uneori este denumita capacitate de redefinire caci implica o reconsiderare a semnificatiei lucrurilor si capacitatea de a le folosi in scopuri si modalitati cu totul noi, deosebite de cele uzuale; opusul flexibilitatii este rigiditatea, dificultatea de a reconsidera situatiile analizate, de a schimba perspectiva de analiza, de a-si revizui parerile preconcepute;
productivitatea, concretizata in capacitatea subiectului de a emite un mare numar de idei creative; de exemplu, istoria stiintelor, artelor poate oferi numeroase exemple de creatori care impresioneaza prin multitudinea contributiilor lor la dezvoltarea domeniilor asupra carora s-au aplecat, dar si de oameni care au ramas in memoria umanitatii prin o singura descoperire sau creatie notabila; si unii si ceilalti au fost persoane creative, dar deosebite intre ele sub aspectul productivitatii;
originalitatea este exprimata de orientarea dominanta a gandirii catre solutii care nu au mai fost concepute de alte persoane, catre idei la care nu s-a mai gandit nimeni; alteori poate lua forma unor asocieri mintale intre lucruri care celor mai multi oameni le par a fi de neasociat; originalitatea unei solutii sau a unei idei se raporteaza asadar la numarul de oameni care pusi in fata aceleasi probleme au reactionat intr-o maniera comuna; are un caracter statistic; de exemplu, o idee poate fi originala in raport cu ceea ce gandesc cei mai multi elevi dintr-o clasa despre un anumit lucru, dar poate fi lipsita de originalitate daca este raportata la frecventa cu care apare ea intr-un grup uman mai amplu, ca de exemplu populatia scolara a unei tari;
fluiditatea se exprima in usurinta cu care un subiect trece de la o etapa la alta a cercetarilor sale, de la un aspect la altul; exista, de exemplu, o fluiditate verbala care se concretizeaza in capacitatea de a expune coerent aspecte diverse ale domeniului la care se face referinta, asa cum exista o fluiditate ideativa care se refera la usurinta cu care se inlantuie ideile ca urmare a unor capacitati deductive si inductive deosebite; fluiditatea exprima, in esenta, rapiditatea si coerenta desfasurarilor logice, inductive si deductive ale subiectului;
elaborarea se refera la caracterul detaliat al proiectelor; unii subiecti creativi au capacitatea de a oferi de la bun inceput solutii bogate in detalii, altii de a schita doar ideea de solutionare, urmand ca detaliile sa fie precizate ulterior.
senzitivitatea fata de probleme exprimata in rapiditatea cu care subiectul creativ sesizeaza, contradictii, inadvertente, greseli, probleme , acolo unde majoritatii oamenilor li se pare ca totul este normal.
INTELIGENTA este aspectul performantial al gandirii si se refera la capacitatea subiectului de a rezolva cu rapiditate probleme dificile. Dificultatea problemelor se refera la faptul ca informatiile disponibile in vederea solutionarii lor sunt minime. Din acest motiv s-a spus despre inteligenta ca este capacitatea de a extrage dintr-un minimum de informatie un maximum de profit. Unii cercetatori au evidentiat ca scorurile foarte inalte obtinute la testele de inteligenta nu coreleaza intotdeauna cu cele obtinute la testele de creativitate (Getzel, J.W; Jackson, P.W, 1962). S- a creat impresia ca un nivel foarte inalt nivel de inteligenta se asociaza cu un spirit critic atat de pronuntat, incat uneori subiectul respinge toate ipotezele care nu ii apar de la inceput in acord cu gandirea sa critica si astfel subiectul este tentat sa amane la nesfarsit materializarea unor idei, in numele unui perfectionism exagerat. Aceasta nu inseamna insa ca o persoana foarte inteligenta nu poate fi creativa. Sub o anumita limita a nivelului de inteligenta creativitatea nu devine posibila. Aceasta limita a nivelului de inteligenta necesara pentru desfasurarea unei activitati creatoare, oricum se refera la valori care depasesc media. Inteligenta este o conditie necesara, dar nu suficienta. In general s-a constatat ca persoanele inteligente rezolva cu usurinta probleme dificile, in vreme ce persoanele creative descopera (formuleaza) probleme noi, pe care apoi le rezolva.
IMAGINATIA este -dupa cum se stie- procesul psihic prin care imagini mintale existente ca urmare a experientelor traite sunt recombinate in imagini noi, fara corespomdent in realitate sau in experienta personala a subiectului. Pana la un punct, ea se confunda cu gandirea. Se deosebeste de gandire prin faptul ca in vreme ce gandirea se concretizeaza in notiuni, concepte, constructii teoretice, imagiatia se concretizeaza in imagini asemanatoare celor senzoriale, dar mult mai complexe. In plus, gandirea opereaza sub forma unor rationamente inductive sau deductive, iar imaginatia opereaza predilect prin analogii si transpozitii.Cu alte cuvinte, informatiile care lipsesc pentru solutionarea creativa a unei probleme dificile, gandirea le obtine prin prelucrarea logica superioara a celor disponibile ( deductii, inductii), iar ceea ce nu poate fi obtinut pe aceasta cale este obtinut prin analogii, transpozitii imaginative, urmate de verificari logice si experimentale. Gandirea corecteaza constructiile imaginatiei, iar imaginatia suplineste lipsa de date si de dinamism a gandirii (Paul Popescu-Neveanu)
In formele ei spontane, imaginatia ia formele fanteziei: transfigurare a realitatii cu o anumita consistenta logica. Fantezia este a copiilor. La adulti ia forma creativitatii prin utilizarea deliberata si sistematica a unor procedee imaginative: amalgamarea (contopirea intr-un intreg a unor elemente disparate), amplificarea/diminuarea (modificarea proportiilor initiale), multiplicarea/omisiunea (modificarea numarului de elemente structurale), diviziunea/rearanjarea , tipizarea, schematizarea, substituirea, empatia (transpunerea imaginara in situatia altcuiva) s.a.
Imaginatia este mai aproape de afectivitate decat gandirea, in sensul ca produsele ei -imaginile- sunt modelate de imperativele si de sentimentele subiectului, de pulsiunile sale inconstiente. Raportul dintre inteligenta si imaginatie- metaforic vorbind- este aidoma celui dintre panza unei corabii si vantul care o impinge: oricat de mare ar fi panza inteligentei, corabia nu ajunge prea departe fara suflul puternic al imaginatiei.
MOTIVATIA persoanelor creative are caracteristici specifice:
caracter intrinsec, intrucat motivele predominante ale efortului creator sunt legate de dorinta de a cunoaste, de a descoperi, de a solutiona o problema; de cele mai multe ori beneficiile materiale sunt trecute pe un plan secundar, istoria oferind numeroase exemple de creatori care au fost dominati de imperativul "a putea" sau de "a fi", si mai putin de "a avea"
caracter ofensiv, de crestere, caci satisfacerea unei trebuinte de cunoastere sau de inovare nu conduce la stingerea acestor nevoi: pe masura ce descopera ceva, subiectul creativ doreste sa cunoasca mai mult sa realizeze lucruri noi; motivatia activitatii creatoare nu se stinge odata cu realizarea operei, ci se amplifica;
caracter divergent, pentru ca persoanele creative manifesta interes de cunoastere pentru multiple domenii, nu doar pentru cel aflat in legatura directa cu proiectul pe care il au la un moment dat in lucru; sunt persoane "curioase', cu preocupari foarte diverse si adeseori, tocmai aceasta deschidere spre diversitatea aspectelor lumii in care traiesc, le inlesneste realizarea unor analogii si transpozitii care conduc la solutii nebanuite anterior.
b) Factorii vectoriali (noncognitivi)
Factorii vectoriali ai creativitatii se exprima sub forma unor atitudini foarte des intalnite la persoanele creative. Sunt considerati uneori a fi chiar mai importanti decat factorii intrumentali.Cercetarile asupra atitudinilor care sunt caracteristice subiectilor creativi au pus in evidenta o multitudine de factori vectoriali, dintre care ne vom opri asupra a catorva, considerati mai importanti:
atractia catre noutate pare a fi o caracteristica general umana. Majoritatea oamenilor se declara adepti ai noului insa putini accepta cu usurinta schimbari atunci cand este vorba despre propriul mod de a munci, de a trai, de a gandi si in general schimbari care presupun modificarea unor obisnuinte si renuntarea la comoditatea unor practici rutiniere. Persoanele creative se simt atrase de provocarea pe care o presupun asemenea renuntari la comoditate si rutina, schimbarea fiind pentru ei dovada unui mod autentic de viata si totodata o chemare a destinului uman de a actiona transformator asupra lumii inconjuratoare si chiar asupra propriei fiinte.
atractia catre problemele dificile a omului creativ este sugestiv surprinsa in mitul romanesc al creatiei, al carui personaj central, Mesterul Manole, trebuie sa aleaga un loc unde sa construiasca o manastire " cum n-a mai fost alta". Dintre toate locurile pe care le viziteaza, el se opreste acolo unde zareste "un zid parasit si neispravit", dovada ca acolo mai incercasera sa construiasca si altii, fara sa reuseasca. Tocmai acest loc il alege, caci pentru o persoana creativa, cum este Manole, esecul predecesorilor constituie o provocare personala de a reusi acolo unde altii au esuat. Oamenii obisnuiti au in general tendinta de a alege cea mai usoara cale de a realiza ceea ce si-au propus si evita pe cat posibil acele lucruri despre care stiu ca nimeni nu a reusit sa le realizeze. Omul creativ se simte atras tocmai de aceste lucruri.
Perseverenta oamenilor creativi exprima trebuinta lor de a duce la bun sfarsit ceea ce au inceput, chiar si in cele mai dificile conditii. Creatorul anonim al baladei despre Manastirea Argesului a exprimat aceasta caracteristica a lui Manole prin metafora zidurilor care se prabusesc in fiecare noapte. Constructorul nu descurajeaza, incearca de mai multe ori sa reconstruiasca totul si cauta cu infrigurare solutia implinirii proiectului sau. Oamenii obisnuiti, dupa cateva incercari care esueaza, sunt tentati sa abandoneze, caci esecurile suferite le apar ca o justificare a imposibilitatii de a realiza un anumit lucru. Persoanele creative nu descurajeaza in fata esecurilor suferite, caci intuesc faptul ca ceea ce nu au putut sa realizeze atunci cand au urmat o anumita cale, va putea fi realizat pe alta cale.
Claritatea scopurilor urmarite de catre persoanele creative se imbina cu o ferma ierarhizare a prioritatilor. Asemenea oameni sunt convinsi ca menirea lor este aceea de a creea si inteleg sa treaca pe plan secundar toate celelalte preocupari. In ierarhia valorilor care le domina viata, crearea noului reprezinta pentru ei aspectul suprem. Toate celelalte le sunt subordonate. Pentru realizarea idealului creativ sunt nevoiti sa jertfeasca orice poate sta in calea acestei nazuinte. Manole isi sacrifica tot ceea ce iubeste mai mult, cu durere si cu dorinta de a nu fi obligat sa faca acest lucru. Destinul sau nu poate fi insa implinit fara chinurile renuntarii la bucuriile vietii cotidiene.
Nonconformism profesional si epistemic (nu social) exprimat prin tendinta persoanelor creative de a supune analizei critice tezele teoretice unanim acceptate intr-o perioada, de a le contrazice atunci cand ele le apar ca fiind depasite;
increderea in propria persoana in ideile proprii, care isi are sursa intr un acut simt al valorilor autentice. Aceasta caracteristica a fost interpretata adeseori ca o indiferenta fata de criticile primite, ceea ce estre adevarat doar in conditiile in care creativul sesizeaza caracterul lor neintemeiat.
3. Metode de identificare a elevilor creativi.
Potentialul creativ al elevilor poate fi pus in evidenta prin folosirea corelata a mai multor metode, si nu prin folosirea exclusiva a uneia dintre ele.
In mod obisnuit, se incepe prin utilizarea metodei analizei produselor activitatii elevilor, fiind evident ca, de exemplu, talentul plastic se vadeste in primul rand in desenele, picturile, modelele pe care este in stare sa le realizeze cineva, asa cum talentul literar se manifesta, in primul rand, prin forta expresiva a compunerilor lui literare.
Metoda biografica poate aduce informatii suplimentare legate de persistenta unor preocupari creative si de eventualele performante deosebite obtinute de elev, cu diferite prilejuri (concursuri, olimpiade, activitati extrascolare etc).
Testele de creativitate pun in evidenta o serie de caracteristici personale, de genul celor descrise anterior in legatura cu factorii instrumentali ai creativitatii. Ele ii solicita subiectului, de exemplu, sa realizeze, intr-un interval de timp determinat, cat mai multe desene originale pornind de la cateva linii, sa imagineze pentru aceste desene titluri "la care nu s-ar gandi nimeni", sa gaseasca utilizari multiple ale unui obiect "banal" , sa conceapa cat mai multe ameliorari care s-ar putea aduce unui obiect (de ex., un fier de calcat), sa imagineze un alt sfarsit al unei povestiri cunoscute etc.
Observarea comportamentului elevilor are scopul de a identifica trasaturi de genul celor descrise anterior, atunci cand ne-am referit la factorii vectoriali ai creativitatii.
4. Modalitati de stimulare a creativitatii elevilor
Dezvoltarea potentialului creativ uman presupune, in primul rand, o optima interactiune educativa a tuturor factorilor de educatie, scoala nefiind singurul factor de influenta. Sunt necesar actiuni concertate in trei planuri distincte: a) social; (b) individual- psihologic; (c) calitatea vietii.
In plan social, de o deosebita importanta pentru descatusarea energiilor creatoare umane sunt preocuparile de a asigura (1) libertatea participarii democratice si creative la procesele decizionale in societate; (2) aprecierea sociala a muncii creative si a persoanelor creative; (3) crearea unor posibilitati reale cetateanului de a-si petrece timpul liber prin desfasurarea unor activitati creative, dupa preferinta s.a.
In plan individual- psihologic, prezinta importanta: (1) crearea unui sistem eficient de instruire si educatie permanenta; (2) ridicarea calitatii educatiei si invatamantului;(3) existenta unor preocupari sistematice de polificalificare a oamenilor; (4) educatia pentru creativitate s.a.
In ceea ce priveste calitatea vietii, se impune crearea conditilor necesare mentinerii sanatatii, adoptarii unui regim de munca igienic, de natura sa sustina fizic efortul creator (Vezi Fig.1)
Atunci cand sunt create aceste conditii social-educative ale creativitatii, scoala urmeaza sa realizeze finalitati educative specifice. Ei ii revine responsabilitatea de a actiona pentru stimularea potentialului creativ al elevilor in patru mari directii:
● crearea premiselor gnoseologice ale activitatii creatoare, libere si constiente a omului ( o conceptie despre lume care sa dea sens si sa orienteze activitatea creativa);
● dezvoltarea posibilitatilor individuale de comunicare, care sa inlesneasca punerea rezultatelor creatiei la dispozitia societatii;
● dinamizarea potentialului creativ individual, in sensul valorificarii adecvate a talentelor si a cultivarii unor atitudini creative, in special a acelora legate de principalii factori vectoriali ai creativitatii;
● asigurarea suportului etic al comportamentului creator (Vezi fig 2)
In cele ce urmeaza ne vom opri asupra fiecareia dintre aceste patru mari sarcini ale scolii privind stimularea potentialului cretiv al elevilor.
A. Crearea premiselor gnoseologice ale activitatii creatoare
Fiinta umana poate sa actioneze transformativ doar in conditiile in care se sprijina pe cunoasterea legilor obiective ale naturii si ale vietii. La cunoasterea acestor legi, individul uman se ridica treptat, in urma unui efort de conceptualizare a realitatii obiective inconjuratoare. Conceptele stiintifice indeplinesc o importanta functie de ordonare mintala a realitatii inconjuratoare, clasificand faptele in categorii largi si permitand sesizarea relatiilor dintre lucruri, adica intelegerea lor. Stimularea potentialului creativ uman este de neconceput in afara unor cunostinte temeinice si reprezentari clare asupra acelor aspecte ale vietii in care individul uman doreste sa actioneze creativ. Scoala desfasoara o munca de durata pentru a oferi tinerilor accesul la conceptele fundamentale pentru construirea mintala a realului si intelegerea universului. Principala problema pedagogica este aceea de a forma elevilor o gandire stiintifica ce reprezinta un rezultat firesc al unor experiente proprii de cunoastere si de actiune, si nu doar o memorare a unui corpus de definitii, principii, legi, informatii despre un domeniu sau altul al vietii. Din acest motiv, pedagogia creativitatii este legata de practicarea in scoli a unei instruiri creative, adica a unui mod de invatare bazat pe rezolvarea de probleme si pe invatarea prin descoperire. Instruirea creativa presupune punerea elevilor in situatia de a concepe si realiza ei insisi diverse cercetari si experimente, de a se confrunta cu diverse situatii problematice, pentru a ajunge la concluzii, a caror valabilitate urmeaza sa o verifice, ajutati de profesor, prin lectura, discutii cu alte persoane si experimente personale.
B. Pregatirea pentru comunicarea creativa
Cercetatorii creativitatii au identificat doua aspecte convergente ale comunicarii, implicate in activitatea de creatie: comunicarea intrapersonala si comunicarea interpersonala.
Primul aspect se refera la posibilitatile persoanei creatoare de a-si formula cu claritate ipotezele, de a-si reformula problemele cu care se confrunta, de a le examina din perspectiva diverselor modalitati de formulare a lor. Activitatea creatoare presupune o intensa utilizare a limbajului interior, un "dialog" continuu pe care subiectul creator il poarta cu sine insusi, in legatura cu problemele care il preocupa.
Al doilea aspect- comunicarea interpersonala- vizeaza posibilitatile subiectului de a comunica semenilor rezultatele activitatilor sale creatoare, de a-si sustine propriile idei, capacitatea de argumentare si de convingere. Pentru a asigura "conditia de comunicare" a creativitatii, scoala are sarcina de a actiona in trei mari directii:
Cultivarea proprietatii comunicarii, care il va ajuta pe individ sa se inteleaga pe sine si sa fie inteles de catre altii; in scoala se realizeaza prin pregatirea lingvistico-literara a elevilor;
Pregatirea pentru estetica comunicarii, care va conduce la sporirea fortei de sugestie a ceea ce se comunica si va da un caracter personal modalitatilor de
comunicare; in scoala se realizeaza prin studierea si exersarea exprimarii poetice, dar si prin initieri in artele plastice si muzica, prin preocuparea de a imbogati si de a constientiza experienta emotionala traita de copil in contactul cu arta si, in general, cu frumosul din natura si viata;
Largirea posibilitatilor de comunicare (disponibilitatea de comunicare) va oferi subiectului posibilitatea de a-si alege dintr-un repertoriu mai larg disponibil, acele modalitati comunicare pe care le considera a adecvate unei situatii; in scoala se realizeaza prin initierea elevilor in limbajele informaticii, limbajele matematice, limbajele economice, limbajele tehnice si- ar tebui- chiar in limbajele audio-vizuale (in care se imbina cuvantul, sunetul si imaginea).
C. Dinamizarea potentialului creativ individual si familiarizarea cu activitatea creatoare
Problema dinamizarii potentialului creativ latent al copiilor isi are originile in acel concluzii ale psihologiei creativitatii, potrivit carora in fiecasre individ uman exista un potential creativ- mai mare sau mai mic-ce poate fi eliberat prin educatie de diverse "blocaje' care il impiedica sa se manifeste. Scoala are misiunea de a desfau elevii o serie de activitati speciale in acest sens, cunoscute si sub numele de "programe de antrenare a creativitatii". In legatura cu asemenea programe de antrenare a creativitatii, au existat, de-a lungul timpului, doua orientari: a) introducerea in planurile de invatamant a unor cursuri de antrenament creativ, ca o completare la materiile de studiu prevazute in mod obisnui; (b) realizarea acestui antrenament al creativitatii de catre fiecare profesor in cadrul activitatilor cu elevii de studiere a disciplinei scolare pe care o preda. Majoritatea programelor speciale de antrenare a creativitatii si-au propus drept obiective, pe de o parte, sa ofere elevilor informatii despre specificul activitatii creatoare, caracteristicile produselor creative, caracteristicile persoanelor creative, factorii care pot inlesni sau inhiba creativitatea unei persoane (s.a.) si- pe de alta parte- sa ii invete diverse metode prin care pot fi depasite eventualele "blocaje" in solutionarea creativa a unor probleme, asa cum sunt metodele 'brainstormingului", "sinetica" si numeroase alte tehnici utile in acest sens. Cealalta orientare sustine ca dinamizarea potentialului creativ individual al elevilor se realizeaza cel mai bine prin insusi modul de predare al fiecarui profesor, care va trebui sa fie orientat spre realizarea unei instruiri creative-bazata- asa cum am mentionat anterior- pe rezolvarea de probleme si invatarea prin descoperire- dar si prin adoptarea de catre profesor a unei noi atitudini de incurajare a oricari manifestari creative a elevilor sai. Aceasta noua atitudine implica, printre altele, incurajarea comportamentului interogativ al elevilor ("curajul" de a pune intrebari si initierea in "arta" de a formula intrebari pertinente). In plus, profesorul urmeaza sa induca elevilor sai sentimentul ca au libertatea de a-si exprima orice idee in legatura cu o problema supusa dezbaterii, oricat de "nastrusnica" ar putea sa para, dar care este personala si urmeaza sa fie propusa spre examinare critica, fara teama ca exprimarea acestei idei ar putea atrage dupa sine dispretul celorlalti sau sanctiuni din partea profesorului. Pornind de la ideea ca cel mai sigur mod de a dezvolta creativitatea unei persoane este acela de a o pune in situatia de a creea, profesorii care practica instruirea creativa le va cere constat elevilor sa faca efortul elaborarii unor lucrari personale diverse (compuneri, referate, sinteze, confectionare a diverse obiecte etc. Instruirea creativa se preocupa de incurajarea elevilor de a manifesta curiozitate pentru o mare diversitate de aspecte ale lucrurilor si ale vietii. Este vorba despre acea calitate a persoanei creative de a sesiza amanunte interesante ale lucrurilor, peste care, in mod obisnuit, privirea trece nepasatoare, acea calitate de a sesiza aspecte interesante chiar si acolo unde, la prima vedere, totul pare obisnuit.
Intruirea creativa presupune o noua conceptie a profesorului despre evaluarea rezultatelor scolare, care va deplasa accentul de pe cantitatea de informatie memorata de elevi, pe aprecierea caracterului original, creativ al raspunsurilor elevilor. Profesorul insusi, prin activitatea sa, trebuie sa constituie un model de om creativ, caci este cunoscut faptul ca ceea ce vor invata de la el, in primul rand, elevii se va referi la propriul sau mod de a fi, si nu neaparat la intreaga cantitate de informatie pe care le-o va oferi
Orice activitate creatoare este orientata valoric pozitiv, in sensul ca isi propune sa contribuie la progresul cunoasterii umane, va fi preocupta de adevar si de dorinta de progres al umanitatii. Scoala, prin educatia oferita, va trebui sa induca elevilor o asemenea conceptie despre orientarea eforturilor creative ale omului: in serviciul umanitatii, nu impotriva intereselor si trebuintelor generale ale semenilor. Creativitatea nu are de-a face cu "creatiile malefice", cu scopuri egoiste, si fara nici o preocupare de a nu face rau semenilor. Prezentarea unor modele umane exemplare din acest punct de vedere, a personalitatii si activitatii unor mari savanti, artisti, filozofi, oameni politici va oferi elevilor exemple convingatoare cu privire la menirea si modul de a fi al autenticelor persoane creative . Initierea elevilor in metodologia riguroasa a cercetarii stiintifice si in general in modalitatile de cautare si verificare a adevarului vor fi de natura sa induca elevilor respect pentru cercetarea stiintifica onesta si modestia generata de aprecierea exacta a valorii unei contributii la vastul si inepuizabilul domeniu al cunoasterii si actiunii umane.
