PROBE PSIHOGENETICE OPERATORII

1.     Fundamentele teoretice ale probelor psihogenetice operatorii.

2.     Teste psihogenetice

3.     Probele psihogenetice de evaluare si de conservare a cantitatilor.

1.     Fundamentele teoretice ale probelor psihogenetice operatorii

Spre deosebire de alte metode psihodiagnostice aceste probe au un fundament teoretic mai complet si mai unitar: sunt construite pe baza unui model teoretic sistematic, experimentat printr-o serie indelungata de de cercetari fundamentale. Aceste teste sunt de fapt experimentele psihogenetice concepute de Piaget care au fost standardizate sub aspectul materialului, al tehnicii de aplicare si al interpretarii de catre colaboratorii sai. Ele au o buna validitate conceptuala deoarece conceptele lor explicative sunt preluate din teoria psihologica generata de cercetarile experimentale care s-au constituit in perspectiva psihogenetica a inteligentei. De aceea utilizarea si interpretarea acestor teste face indispensabila cunoasterea acestei teorii, a esafodajului sau conceptual.

Printre aceste concepte notiunile de inteligenta, functie intelectuala, continut intelectual de dezvoltare, stadiu, s.a. ocupa un loc privilegiat in sistemul conceptual piagetian.

- Continut mintal= conduita verbala sau neverabala, adica reactiile subiectului care i se prezinta experimentatorului intr-o forma bruta. Exemplu: continutul mintal al subiectului se dezvaluie experimentatorului atunci cand primul afirma ca un obiect se scufunda in apa fiindca este mai greu sau mai usor.

- Functia mintala= acele caracteristici generale ale activitatii intelectuale care la toate varstele asigura cunoasterea, intelegerea, inventia; acele proprietati abstracte ale inteligentei care caracteriazeaza toate organismele inteligente. Aceste proprietati sunt organizarea si adaptarea, ultima fiind definita ca echilibru dintre asimilare si acomodare. Organizarea si adaptarea sunt invariantele functionale ale inteligentei. In timp ce continutul activitatii mentale se schimba de la o v'rsta la alta, proprietatile functionale generale ale procesului adaptativ raman neschimbate de-a lungul ontogenezei.

- Structura cognitiva, asemenea continutului se schimba odata cu varsta. Dezvoltarea inteligentei este conceputa de Piaget ca un proces de elaborare a unor structuri din ce in ce mai echilibrate. Structurile cognitive sunt concepute ca proprietati de organizare a experientei. Ele determina in fiecare moment al dezvoltarii felul continutului, adica tipul de conduita adoptat de copil. De acea continuturile mintale, adica ce spune, ce poate face un copil intr-o situatie experimentala, sunt surse ale cunoasterii proprietatilor de organizare a inteligentei. De exemplu conduita verbala a copilului de 5-6 ani este determinata de anumite trasaturi ale structurii cognitive, si anumne: conduita fenomenista, adica dominarea judecatii de catre impresiile perceptive. Copilul crede ca un obiect care si-a schimbat forma sau pozitia si-a schimbat cantitatea, volumul, greutatea, etc. Gandirea copilului nu a ajuns la un echilibru intre asimilare si acomodare. De aceea el invoca succesiv argumente opuse. El esueaza in relatarea logica a imperesiilor sale cognitive deoarece actiunile sale mintale sunt inca ireversibile ceea ce inseamna ca subiectul, copilul nu poate reface inapoi, mintal, actiunea sa cu obiectele. Daca i se prezinta doi bulgari de plastelina, egali ca forma si greutate, si daca unul este deformat copilul spune ca nu mai sunt egale deoarece cel deformat este mai lung sau mai intins. Pana la varsta de 5-6 ani conservarea cantitatii pe plan mental nu are loc. Odata cu varsta de 6-7 ani are loc trecerea de la actiunea imediata la operatie (actiune mintala reversibila). Intuitia articulata lasa loc, odata cu interiorizarea actiunii, operatiei caracterizata prin reversibilitate. La 6-7 ani se constituie logica operatorie. Conservarea cantitatii se bazeaza pe revenirea la punctul de plecare, fara ca efectuarea actiunii externe sa fie necesara. Gandirea ajunge sa depaseasca limitele perceptiei. Devenind capabil sa clasifice, sa serieze obiectele copilul dobandeste notiunea de numar ca expresie a aspectului cantitativ al realitatii. Numarul obiecteleor devine o caracteristica independenta de pozitia lor in spatiu.

- Conservarea= odata cu stadiul operator concret copilul realizeaza ca anumite proprietati ale obiectelor cum sunt cantitatea si numarul raman neschimbate cand acele obiecte sunt supuse unor transformari privind forma sau pozitia sau alte atribute specifice (Anastasi, 1968). Aceasta este posibila datorita mobilitatii si reversibilitatii operatiilor mintale. Copilul ajunge sa inteleaga tranzitivitatea unor relatii de marime. Treptat, spre 10 ani se conserva mental greutatea, iar volumul de abia pe la 11-12 ani. De asemenea notiunea de probabilitate se desavarseste abia pe la 11-12 ani.

Odata cu stadiul operatiilor formale care se instaleaza la 14-16 ani adolescentul rationeaza abstract, prin ipoteze, vizand toate cazurile posibile. Operatiile se structureaza in grupuri distincte de clase si relatii (gandire la puterea a doua) care sunt coordonate de gindire dupa modelul grupului INRC. Caracteristica esentiala a gandirii si inteligentei este ca ambele se realizeaza prin operatii. Acestea provin din interiorizarea actiunilor externe cu obiectele.

- Stadiile dezvoltarii inteligentei reflecta caracterul nelinear al dezvoltarii ei. Exista pentru fiecare stadiu anumite caracteristici de organizare manifestate in conduite specifice. Au loc stagnari si reveniri curioase. Varstele stadiilor nu au decat valoare orientativa dar parcurgerea lor este obligatorie.

Decalajul transversal = semnifica faptul ca o structura cognitiva, specifica unui anumit stadiu functional, poate fi aplicata cu succes sarcinii A dar nu si sarcinii B desi si acesta din urma apartine aceluiasi stadiu de dezvoltare. De exemplu conservarea volumului are loc cu 1-2 ani mai tarziu decat conservarea greutatii, adica la 11-12 ani fata de 10-11 ani, desi ambele implica aceeasi structura cognitiva. Este vorba de un decalaj al nivelurilor de dezvoltare ale unor structuri cognitive care apartin aceluiasi stadiu de dezvoltare.

Decalajul vertical apare la nivele functionale diferite. De exemplu un copil nu poate inca exprima in cuvinte operatiile deja posibile in planul actiunilor concrete. Este vorba de un declaj intre planul actiunii senzorio-motorii si cel al reprezentarii, planuri functionale diferite care implica operatii mintale de natura diferita.

Ca forma de echilibru catre care tind toate structurile cognitive, inteligenta are in functionarea sa o continuitate care nu exclude diversitatea si eterogenitatea structurilor. Dar asa cum am aratat, unul dintre invariantii functionali ai inteligentei este echilibrul. Activitatea mentala tinde spre realizarea unor structuri de ansamblu caracterizate printr-o anumita stare de echilibru.

- Echilibru=intre acomodare si asimilare. In stadiu preoperator este un echilibru instabil. Orice achizitie noua modifica notiunile anterioare sau risca sa duca la o contradictie in afirmatiile subiectului. In stadiu operator concret este un echilibru mobil deoarece operatiile de clasificare seriere, comparare, evaluare, numeratie se organizeaza in sisteme operatorii de ansamblu, grupuri, care se supun unor legi de functionare si in virtutea carora informatiile noi sunt asimilate, iar structura cognitiva se acomodeaza la aceste noi informatii fara dezechilibre. Inteligenta opeatorie ne apare astfel ca un concept operational care desemneaza formele superioare de organizare si echilibru a structurilor cognitive.

1. senzorio-motorie (0-2 ani)Uzgiris si Hunt (1975): The

Ordinal Scale of Psychological

Development (2spt. - 2 ani)

I Preoperatorie 2. preconceptuala (2-4 ani)

3. intuitiva (4-6/7 ani) Goldschmid si Bentler (1968): Cocept

Assessment Kit - Conservation (4-7 ani)

Sructura

inteligentei

1. concreta (6/7-11/12 ani)Probe psihogenetice operatorii de

evaluare si conservare a cantitatilor (6- 9 ani)

II Operatorie Nassefat M.(1963): Proba compunerii

deplasarilor, a conservarii volumului, proba

de rationam verbal (11 -13 ani )

2. formala (11/12-14/16 ani) Langeot P (1970): Teste operatorii

formale de combinare (TOFC), de propozitii-

probabilitati (TOFP), propozitiilor (TOFLP)

(11 probe, 14 - 16 ani)

Laurendeau si Pinard (1962,1964,1970) Baterie de

teste cu sarcini piagetiene (4 - 12 ani).

Stadiile psihogenetice si testele care le sunt consacrate

Anastasi (1968) subliniaza ca scalele piagetiene se disting prin flexibilitate si interpretare calitativa. Examinatorul se concentreaza mai mult asupra procesului de rezolvare a problemei decat pe rezultatul final. Se preteaza excelent psihodiagnozei clinice.

2. Teste psihogenetice

1. Contributia lui Laurendeau si Pinard de la Univ. Montreal. Ei adminstreaza pe 700 de copii (2 - 12 ani) o baterie de 57 de teste din care unele noi iar altele selectionate din scale conventionale care evaluau caracteristici atribuite de Piaget acestei perioade de dezvoltare : cauzalitatea (explicatiile copiilor privind natura si cauzele unor fenomene cum sunt visele, alternanta zi-noapte, diferentele dintre fiinte si lucruri, scufundarea si plutirea obiectelor, etc), spatiul (recunoasterea obiectelor prin atingere si recunoasterea lor in desene, distingerea pozitiei stanga - dreapta a propriului corp sau a elementelor propriului corp sau ale examinatorului, probleme de perspectiva, etc.)

2. Scarile ordinale ale dezvoltarii psihologice a lui Uzgiris si Hunt (2 spt - 2 ani, stadiul senzorio-motor). Autorii au clasificat raspunsurile subiectilor in mai multe nivele, variind de la 7 la 14, de la o scala la alta. Sunt 6 scale care investigheaza: 1. Obiectul permanent ( nasterea perceptiei obiectului permanent este indicata de urmaririrea obiectelor cu privirea si cautarea lor pe masura ce sunt ascunse.), 2. Dezvoltarea mijloacelor de producere a efectelor dorite (apucarea obiectelor cu propriile maini ), 3) Imitatia (gestuala si vocala), 4. Cauzalitatea operationala (recunoasterea si adaptarea la cauzalitatea obiectiva, mergind de la observarea vizuala a propriilor maini pana la obtinerea comportamentului adult dorit), 5. Relatii obiectuale in spatiu (coordonarea schemelor vazului si auzului in localizarea obiectelor in spatiu), 6. Dezvoltarea schemelor pentru relationarea cu obiectele (conducerea unei masini-jucarie, construirea cu aj. cuburilor, denumirea obiectelor).

3. Concept Assessment Kit-Conservation (4-7 ani). Conservarea obiectelor este un indicator al tranzitiei copilului de la stadiul preoperational la stadiul operational concret, fenomen care dupa Piaget se produce la varsta de 6-7 ani. Testul are trei forme dintre care A si B sunt forme paralele, ambele continand cinci sarcini: spatiu bidimensional, numar, substanta, cantitate continua, greutate si cantitate discontinua. Forma C cuprinde doua situatii problema deosebite: aria si lungimea. Testul este insotit de norme realizate pe 560 de copii de 4-8 ani, dupa metoda percentilelor.

3. Probe de evaluare si conservare a cantitatilor

Permit cunoasterea procesului de la gandirea operatorie la cea intuitiva. Cele trei probe care urmeaza evalueaza nivelul psihogenetic atins de copil, adica nivelul de mobilitate, reversibilitate si de structurare (organizare) a actiunilor mintale la copii de 6-9 ani.

1. Proba de evaluare si de conservare a cantitatilor discontinue omogene.

Material: 16 gume, sau orice obiect cunoscut copilului.

Tehnica de aplicare: 6 obiecte distantate la 15 mm fiecare.

Copilul trebuie sa aseze tot atatea pe al doilea sir.(sarcina accesibila la vc=>5 ani); trebuie sa formeze un sir identic. (vc= varsta cronologica).

- Se deformeaza spatial colectia de obiecte (lungire-scurtare, interval=10 mm): Se adreseaza copilului urmatoarea intrebare: '' Dar acum, aici, sunt mai multe, tot atatea sau mai putine. decat aici ?

Raspunsul copilului este urmat de intrebarea examinatorului: ''De ce ?''

Copilul este indemnat sa-si argumenteze raspunsul.

2. Proba de evaluare si conservare a cantitatilor discontinue, eterogene, calitativ complementare.

Material: 10 creioane si 6 ascutitori sau alte obiecte complementare, familiare copilului (farfurioara-ceasca)

Tehnica de aplicare:

- Se aliniaza cele 6 ascutitori la intervale de cate 15 mm.

- Copilul primeste instructia sa aseze, la fel, dedesubtul ascutitorilor, tot atatea creioane.

- Se deformeaza (scurteaza, lungeste ) cand un sir cand altul.

- Copilul trebuie sa faca afirmatii asupra raportului cantitativ existent.

- Copilul argumenteaza raspunsul, urmare intrebarii examinatorului '' De ce ? ''

3. Proba de evaluare si conservare a cantitatilor continue

Material: margele sau boabe de grau, orez sau mazare, pahare: a1, a2=200mg, B1, B2=100 mg, C=100mg, D1, D2=150mg, E1, E2, E3=50mg.

Tehnica de aplicare:

Pasul I

A1 se umple cu margele si A2 ramane gol.

- Copilul pune in A2 tot atatea margele ca in A1. (afirmarea egalitatii)

- Margele din A2 se toarna in B1 si B2, paharul martor ramane plin, la vedere, impreuna cu A2, devenit gol (deformare spatiala).

- Copilul face afirmatii despre rapotul cantitativ dintre A1 si B1+B2

Pasul II

- Se stabileste egalitatea initiala B1= B2 (ca in pasul I)

- Se toarna continutul in paharul C (lat);

- Subiectul evaluaeza raporturile cantitative B1 si C.

Pasul III

- Se stabileste egalitatea D1=D2

- D2 se toarna in E1, E2, E3;

- Subiectul compara cantitatea D1 cu E1+E2+E3

Algoritmul comun de administrare a probelor de conservare a cantitatilor este urmatorul

- Se afirma egalitatea termenilor;

- Se deformeaza spatial una din colectii, iar termenul martor ramane neschimbat.

- Dupa fiecare deformare se evaluaza conservarea cantitatilor printr-o intrebare privind egalitatea sau inegalitatea termenului modificat cu cel neschimbat.

- Functie de reactiile subiectului se pot introduce ajutoare programate. Daca a dat un raspuns gresit, subiectul va readuce termenii la starea lor initiala, adica sa revina la punctul de plecare printr-o actiune externa: toarna continutul paharelor B1 si B2 inapoi in A2, dupa care se compara si se stabileste din nou egalitatea termenilor A1 si A2. Se evalueaza astfel capacitatea de invatare operatorie.