|
Costul ridicat al investitiei in pomicultura, impune amplasarea livezii de
pomi in zonele unde specia sau soiul vor intalni maximul de conditii naturale
pentru crestere si rodire:
- se vor alege terenurile cu soluri fertile, de preferat cu textura mijlocie,
lutoasa, luto-nisipoasa si chiar nisipoasa, permeabile, mijlocii pana la
profunde, cu pH cuprins intre 4,7 si 9,3;
- din punct de vedere al pantei sunt foarte bune terenurile cu panta usoara
3-6%, ce permit o buna intretinere a solului cat si un transport usor al
fructelor;
- livezile de pomi pot fi amplasate in conditii bune si pe terenul cu panta de
6-12%, cu orientarea randurilor pe directia curbelor de nivel si chiar pante
pana la 18-20%, cu conditia ca acestea sa fie uniforme;
- conditia prioritara la infiintarea unei livezi o constituie sursa de apa
necesara la stropiri si la udatul pomilor, mai ales in zonele cu precipitatii
reduse in timpul anului;
- se va cauta ca zona respectiva sa fie ferita pe cat posibil de brumele tarzii
de primavara si ingheturile timpuri de iarna;
- trebuie de avut in vedere, ca in pomicultura greselile mari se manifesta dupa
4-5 ani de la plantare, atunci cand pentru remedieri este prea tarziu;
- sunt excluse de la plantare terenurile excesiv de umede si fara drenaj, ca si
cele cu nivel freatic sub 1,5 m.
Pregatirea terenului si dimensionarea livezii
Dupa ce am ales terenul, acesta va fi supus unor lucrari complexe de pregatire,
care sa asigure conditii bune de prindere a pomilor la plantare si o crestere
uniforma in primii ani dupa plantare.
Desfundarea terenului constituie lucrarea principala, care se poate face la o
adancime de 50-60 cm. Daca terenul este greu, inainte de desfundat se va face o
scarificare a terenului la 70-80 cm, urmata de desfundat sau de o aratura
adanca.
Aceasta lucrare se executa de obicei in lunile august; septembrie, cu doua luni
inainte de plantatul pomilor.
Daca terenul este saracacios si daca este posibil, se va administra gunoi de
grajd inainte de desfundat pana la 150-200 t /ha.
Va urma apoi, maruntirea solului prin discuire, nivelarea terenului apoi
maruntirea si tasarea solului cu combinatorul.
In cazul livezilor de agrement unde, datorita suprafetei reduse de teren nu se poate
executa desfundatul, este de preferat sa se mareasca de peste 2,5 ori
dimensiunile gropii de plantat, fiind folosit la plantare pamant de imprumut
sau de padure.
Ca dimensionare, exploatatia pomicola devine rentabila incepand de la 1 ha si
pana la 20-30 ha.
In cadrul acestor livezi, se asigura un control tehnologic permanent si
riguros, pentru obtinerea unor fructe de calitate si usor de vandut.
Parcelarea terenului
In vederea usurarilor lucrarilor de intretinere si ingrijire a lucrarilor din
livada, a recoltarii si transportului fructelor, terenul se imparte in parcele.
Trebuie sustinut faptul ca, la plantare, atat cat este posibil, lungimea
randurilor de pomi sa fie orientata pe directia nord-sud pentru a asigura o
cantitate mare de lumina pe tot timpul zilei intregii plantatii si a evita
fenomenul de umbrire. In cazul terenurilor in panta, orientarea randurilor se
va face de-a lungul curbelor de nivel, pentru a evita degradarea solului.
Forma unei parcele este de regula dreptunghiulara iar latimea reprezinta
aproximativ jumatate din lungimea acesteia.
In vederea transportului fructelor si nu numai, trebuie avuta in vedere
amenajarea de drumuri, de preferat perpendiculare pe lungimea parcelelor.
La parcelarea terenului trebuie avut in vedere si stabilirea locurilor unde se
va depozita temporar productia in asa numite constructii de productie.
Odata cu parcelarea terenului, trebuie avut in vedere si imprejmuirea viitoarei
livezi.
Stabilirea distantelor de plantare si pichetatul terenului
Distantele dintre randurile de pomi si pe rand intre pomi se vor stabili in
principal avand in vedere, vigoarea pomilor ce urmeaza a fi plantati, cat si de
forma de coroana pe care o vom alege.
Distantele de plantare prea mari sau prea mici prezinta un mare inconvenient de
productie.
In tabelele 1 si 2 sunt prezentate distante de plantare specifice zonei de
dealuri mici, mijlocii si ses, pentru speciile de pomi inmultite la pepiniera
de pomi Sarca, apartinand Statiunii de Cercetare - Dezvoltare pentru
Pomicultura Iasi.
Sistemul de pichetat ales este dat de figura geometrica, ce se realizeaza pe
teren cu ajutorul a 3-4 picheti si care poate fi: un patrat, un dreptunghi sau
un triunghi. Denumirea acestor forme este atribuita si sistemelor de pichetat:
- Pichetatul in patrat, la care distantele dintre randuri sunt egale cu cele
dintre pomi pe rand. Acest tip de pichetat se foloseste in general, pentru
infiintarea plantatiilor clasice si pe terenuri plane;
- Pichetatul in dreptunghi, cu distantele mai mari intre randuri si mai mici intre pomi pe rand, se utilizeaza mai mult pe terenurile plane si cu panta usoara pentru toate tipurile de livezi;
- Pichetatul in triunghi, ofera pomilor conditii mai bune de captare a luminii directe si de distributie a radacinilor in spatiul de nutritie. Pe terenurile in panta, pomii constituie obstacole pentru apa care se scurge la vale si erodeaza solul.
Pentru executarea unui pichetat sunt necesare:
- jaloane de 2 m vopsite cu rosu si alb, pentru a fi vizibile;
ruleta sau panglica de otel de circa 50 m lungime;
- sarma cu noduri marcata din metru in metru de circa 50 m lungime;
- picheti, tarusi si maiuri din lemn;
- triunghi compas cu deschidere reglabila (2 - 2,5).
Pe terenurile plane pichetatul incepe cu jalonarea laturii lungi, luandu-se ca
aliniament fix un drum, un gard, o perdea de copaci etc, care exista si nu
poate fi mutat usor.
In zonele colinare, unde majoritatea terenurilor sunt framantate si au diferite
expozitii si pante, orientarea si pichetarea randurilor solicita o atentie si o
pricepere deosebita.
Pe versantii scurti, cu pante mici si uniforme, pichetatul randurilor de pomi
se face paralel cu curbele de nivel, plecandu-se de la un aliniament jalonat la
baza pantei sau de-a lungul potecilor facute de animale in timpul pasunatului.
Pe versantii lungi ai dealurilor inalte, pichetatul constituie o lucrare mai
complexa, care se executa de catre cadre calificate cu ajutorul aparatelor de
masurat.
Stabilirea polenizatorilor
Intalnim deseori in livada de langa casa sau in plantatiile cu scop comercial,
pomi care desi au beneficiat de cele mai bune conditii climatice, agrotehnice,
ingrijiti cu multa migala si maiestrie de bunul gospodar, au inflorit dar nu au
legat fructe. Acesti pomi care sunt din anumite specii si soiuri au nevoie sa
se polenizeze cu polen strain (fiind autosterile), de la alte soiuri
autofertile pentru ca fructele lor sa lege.
Un factor deosebit de important pentru asigurarea unor recolte mari si de
calitate, care trebuie avut in vedere chiar de la infiintarea livezii, este
distribuirea soiurilor in livada, pentru a asigura polenizarea reciproca.
Toate soiurile de mar sunt autosterile, adica nu leaga fructe prin polenizare
cu polenul propriu. Ele au nevoie de polen de la un alt soi. Prin cercetari s-a
stabilit care este cel mai bun polenizator pentru fiecare soi si care este
efectul polenizarii cu unul sau altul dintre polenizatori. Lista cu principalii
polenizatori va fi prezentata la fiecare specie pomicola in urmatoarele
capitole.
Pentru asigurarea unui efect
maxim al polenizarii dintre soiuri, trebuie respectate cateva reguli si anume:
- soiurile sa aiba aceeasi perioada de inflorire;
- distanta dintre soiul de baza si soiul polenizator sa nu fie prea mare;
- polenizarea se face cu ajutorul albinelor si al vantului (nuc, alun, castan);
- pentru o buna polenizare sunt necesare minimum doua familii de albine la
hectar;
- pentru protejarea albinelor in perioada infloritului, se recomnda sa nu se
efectueze stropiri cu insecticide, iar daca acestea se executa, se vor folosi
insecticidele care nu omoara albinele;
- asezarea stupilor in livada pentru pole-nizare, se va face in imediata
apropiere a livezii sau chiar in mijlocul acesteia si neaparat la inceputul
infloritului;
Plantarea pomilor
Epoca de plantare. Cele mai bune rezultate dau plantarile de toamna, deoarece,
pana in primavara radacinile pomilor realizeaza un contact strans cu pamantul,
ranile se caluseaza, uneori emit chiar radacini noi iar in groapa de plantare
se acumuleaza umiditate, care se pastreaza si in perioadele mai secetoase din
timpul primaverii.
Plantarile de primavara executate cu intarziere, pot sa compromita plantatia si
sa intarzie intrarea pe rod a pomilor.
Sapatul gropilor. In teren desfundat gropile se fac cu putin timp inainte de
plantare, sau in ziua plantarii, pentru a nu se pierde umezeala acumulata in
sol, cu dimensiunile de 50 / 50 / 60 cm.
Pe terenurile nedesfundate dimensiunile gropilor trebuie sa fie de 80 / 80 cm
si adanci de 70 cm si se efectueaza cu 2-3 luni inainte de plantare. Dupa
saparea gropilor se trage 2/3 din pamant in groapa de plantare.
Pregatirea materialului saditor.
La plantare se folosesc pomi din campul II al scolii de pomi, care se procura
de la pepinierele pomicole. Pana la plantare materialul saditor se stratifica
in santuri cu adancimea de 50-60 cm.
Fasonarea radacinilor pomilor consta in scurtarea si eliminarea celor ranite.
Radacinile principale se lasa cat mai lungi, radacinile secundare se scurteaza
cu 1/3 din lungime iar cele subtiri la 1-2 cm sau raman intacte.
Dupa fasonare, pomii se mocirlesc cu un amestec format din pamant galben (2
parti), balega proaspata de vita (1 parte) si apa pana la consistenta
smantanii.
Tehnica de plantare.
Adancimea de plantare a pomilor. Pomii trebuie plantati cu punctul de altoire
la 3-4 cm mai sus de nivelul solului, asezandu-se pe un musuroi de pamant,
facut in mijlocul gropii de plantare. Plantatul pomilor se face de catre o
echipa formata de obicei, din doua persoane. Una fixeaza si tine pomul in
pozitie verticala in mijlocul gropii de plantare si la adancimea
corespunzatoare iar cealalta trage pamant provenit din stratul fertil al
solului, bine maruntit si reavan in jurul radacinilor. Se scutura usor pomul,
ca pamantul sa patrunda printre radacini, astfel in cat sa nu existe spatii
goale. Dupa ce s-au acoperit radacinile cu un strat de 5-10 cm de pamant, se
taseaza uniform pamantul in jurul pomului, incepand de la marginea gropii spre
interior.
Se administreaza 10-15 kg de gunoi de grajd bine fermentat, apoi se completeaza
groapa cu pamant si se taseaza din nou.
Pe timp secetos, in special
primavara, pomii plantati se uda cu 15-20 litri de apa.
In final, se face un musuroi pe suprafata gropii de plantare, cu restul
pamantului ramas, fara a se mai tasa. Proiectarea coroanei pomilor. Pomii sub
forma de varga se scurteaza la 60-70 cm de la nivelul solului in cazul
plantatiilor intensive, respectiv la 80 cm in cazul coroanelor globuloase,
utilizate in sistemul semiintensiv. Scurtarea pomilor este bine sa se execute
primavara, inclusiv la pomii plantati toamna.