Distributia si comercializarea produselor agricole sau a produselor agroalimentare

Distributia si comercializarea produselor agricole sau a produselor agroalimentare

Distributia. Grupeaza toate operatiile materiale care au ca obiect punerea produselor agricole sau a produselor agroalimentare la dispozitia utilizatorilor finali: gospodariile populatiei si consumatorii publici.

Comercializarea. A comercializa un produs inseamna a gasi pentru el un cumparator dispus sa plateasca un pret determinat, in consecinta functia de comercializare include ,simultan cautarea debuseelor sau pietelor, punerea in scena a tehnicilor care favorizeaza vanzarile si operatia de vanzare propriu-zisa.

Urbanizarea crescanda, intensificarea productiei agricole, precum si acce- lerarea productiei industriale au crescut considerabil rolul distributiei si comer- cializarii. Pentru asigurarea functiilor economice: transport, stocare, manipulare, disponibilitate spatiala si temporala, necesare desfacerii de marfuri a caror canti- tate si diversitate nu a incetat sa creasca, operatiunile de distributie au ca obiectiv permanent punerea la dispozitia cumparatorilor a produsului alimentar.

Aceste operatiuni pot fi grupate in 3 functii principale: precomercia- lizarea, transportul si stocarea.

Precomercializarea precede vanzarea si cuprinde trierea, calibrarea, gruparea pe categorii (lotizarea), conditionarea.

Trierea si calibrarea intervin asupra produselor agricole si au ca scop asigurarea puritatii si a omogenitatii loturilor. Aceste operatiuni necesita echi- pamente specializate (trioare, instalatii complexe de calibrare si sortare pentru fructe, legume, oua) si mana de lucru abundenta pentru a realiza operatiile care nu pot fi mecanizabile: culoarea oualor, curatenia fructelor. Ele cresc valoarea produselor prin cheltuielile pe care le antreneaza (mana de lucru si amortismentul echipamentelor) si prin eliminarea unei parti din recolta (produsele din afara standardelor oficiale).

Lotizarea consta in constituirea de loturi (partizi) mari plecand de la micile loturi livrate de producatori, raspunzand astfel exigentelor transportatorilor.

Conditionarea. Se pot executa 3 tipuri de conditionari: primara, secundara si conditionarea de expeditie. Functiunile asigurate prin conditionare pot fi la randul lor impartite in 2 categorii: functiuni fizice si functiuni comerciale.

a)      functiuni fizice: continut, protejare, regrupare, facilitarea utilizarii (sim- plificarea deschiderii, a dozarii), transportul si identificarea produsului pe durata manipularii. Conditionarea de expeditie normala rationalizeaza schimbarea cami- oanelor, a vagoanelor si cateodata chiar si punerea pe liniile de comercializare din marile suprafete (hipermagazinele).

b)       functiuni comerciale: la functiile de mai sus isi aduc aportul cele referitoare la 'comunicare', realizate prin serviciile de publicitate, in care conditionarea este, de asemenea, implicata - ea permite o reperare usoara, diferentiaza produsele concurente, atrage si seduce consumatorul, il informeaza.

Ambalajul (semnifica sub acest termen conditiile in care produsul alimentar este prezentat consumatorilor) joaca un rol important in luarea deciziei de a cumpara, dar proliferarea sa nu ne lipseste de punerea unor probleme legate de consumarea produsului. Intr-adevar, ambalajele constituie cea mai mare parte a deseurilor menajere si, daca reciclarea sticlei, a hartiei a fost bine amorsata, bine stapanita, problemele nu lipsesc in ceea ce priveste ambalajele din plastic si din aluminiu.

Transportul permite expedierea produselor in locurile unde cumpa- ratorul doreste sa le gaseasca.

Evolutia mijloacelor de transport si progresele realizate in materie de viteza si de congelare au modificat piata produselor agricole, in special a produselor usor perisabile. Transportul fluvial, maritim, rutier, aerian, sau pe cale ferata isi impart (si nu fara tensiuni) activitatea de livrare a produselor alimentare.

Stocarea nu este altceva decat pastrarea produselor agricole sau agro- alimentare in anumite conditii specifice fiecarui produs in parte fara a-i cauza deprecieri calitative. Cele mai intalnite forme de stocare sunt: stocarea de matu- rare, stocarea de regularizare, stocarea de rezerva (report), stocarea comerciala.

Stocarea de maturare este specifica numai anumitor produse agricole care- si imbunatatesc virtutile o data cu trecerea timpului (vinurile de calitate, anumite sortimente, branzeturile).

Stocarea de regularizare asigura stationarea in cursul anului a productiei sezoniere. Ea se face la nivel de producator de o maniera individuala sau colectiva, necesitand investitii masive (silozuri pentru cereale, depozite reci pentru mere).

Acum se pun in practica noi forme moderne de distributie specifice comertului en gros sau comertului en detail.

In cadrul comertului en gros amintim centralele de cumparare. Acestea sunt organisme care, dupa cum numele lor ne sugereaza, centralizeaza cumpa- rarile aderentilor lor. Centralele de cumparare nu au forma unica: unele sunt integrate unui grup de distributie, altele au rezultat prin acordul unor comercianti independenti sau societati de distributie diferite. Exemplu: Paridoc este o centrala de cumparare generala, care nu se limiteaza numai la cumpararea produselor alimentare. Ea aprovizioneaza firme diferite: Mammouth, Superpakbo, Cordial, Nova, Geant Casino.

In ultima perioada s-a dezvoltat sistemul grupurilor de cumparare de tip cooperatist. Au fost create la initiativa comerciantilor independenti care s-au vazut amenintati de catre marile intreprinderi comerciale cu mari suprafete. Una dintre cele mai reprezentative grupari de cumparare de tip cooperatist in Franta este Leclerc. Sistemul Leclerc, cu 400 de hipermarket-uri, mai mult de 300 super- maketuri si 4,5% din cifra de afaceri a comertului cu ridicata ocupa primul loc printre distribuitorii francezi. De altfel, hipermarketurile franceze aveau o supra- fata medie de circa 6700 m² cu un personal ocupat de aproximativ 290 persoane fiecare si cu vanzari totale in valoare de 375 milioane franci fiecare din care jumatate proveniti din vanzarea produselor alimentare, realizand un profit brut de aproximativ 4% la coloniale si bauturi si 17% la alimente proaspete (Michael Tracy, 1996).

Se dezvolta, de asemenea, noi forme de comert en detail: comertul asociativ, comertul integrat.

Comertul asociativ, acest termen desemneaza comerciantii independenti care s-au asociat pentru realizarea performantelor economiei de scara pentru cumpararea si stocarea produselor lor si pentru operatiile publicitare, consolidarea in domeniul aprovizionarii, al gestiunii. In Franta cele mai cunoscute firme din comertul asociativ sunt: Leclerc, Codec, Uno, Intermarche, Unico etc.

Comertul integrat, rezulta din faptul ca in acest tip de comert se cumuleaza functiile comertului en gros cu cel en detail. Comertul integrat este reprezentat de asezaminte care practica politici comerciale identice, dar forma acestora este diversa: de exemplu, in Franta marile magazine (Galeries Lafayette), magazinele populare (Monoprix), magazinele cu sucursale multiple (Casino, Docks de France), marile intreprinderi cu suprafete intinse (Auchan, Rallye), cooperativele de consum, intreprinderile de vanzare prin corespondenti si prin distribuire automata.

Comercializarea

Asa dupa cum s-a remarcat, functia de comercializare include cautarea de debusee, de piete, ca de altfel si promovarea vanzarilor, publicitatea si vanzarea propriu-zisa. Pentru aceasta, intreprinderea producatoare are nevoie sa cunoasca in orice moment care sunt consumatorii produselor sale, cu ce ocazie acestia cum- para aceste produse. Plecand de la informatiile existente, puse la dispozitie de organismele publice, profesionale sau de alta natura sau de la informatiile culese dupa esantioanele de consumatori, intreprinderea poate lua decizii in deplina cunostinta de cauza privind posibilitatile de a creste productia si numarul de clienti. Dar cel mai important ramane studiul de piata.

Derularea studiului de piata se realizeaza in trei etape, schematizate in figura 4.1., dupa autorul francez L. Lagrange.

Actiunile comerciale sau negustoresti tipice, prin care se rezolva proble- mele intreprinderii care asigura comercializarea sau dezvoltarea vanzarilor unui anumit produs, sunt urmatoarele: actiunile asupra produsului, actiunile asupra pretului, actiuni asupra politicilor de vanzare, de distributie si de comunicare.

Circuitele agroalimentar e

Rolul fundamental al distributiei pe lantul agroalimentare este de a transfera produsele agricole, agroindustriale si de a le concentra in vederea punerii lor la dispozitia utilizatorului final. La distributie participa industriile agroali- mentare, care, datorita functiunii generale a aparatului de transformare-distribuire, colecteaza, triaza si conditioneaza, stabilizeaza, standardizeaza si diversifica, transforma si stocheaza, creeaza conditiile propice vanzarii.

Functia de distributie, de-a lungul lantului agroalimentar este asigurata prin diferitele subsectoare functionale ale acestui lant ca operatiile comerciale ale intreprinderilor agricole si industriale si in mod particular de intreprinderile comerciale propriu-zise, specializate sau nu in produse agroalimentare.

Dupa locurile si modalitatile de interventie ale comertului, pot fi distinse trei tipuri fundamentate de piata: de colectat sau de productie, cea de gros si en detail. Realitatea este insa mai complexa: specialistii claseaza circuitele distri- butiei dupa lungimea circuitului, dupa relatiile stabilite in circuit, dupa raportul de forte, dupa competentele intreprinderilor participante la circuit etc.

Dupa lungimea circuitului de distributie exista: circuite directe, scurte, traditionale si integrate (figura 4.2.).

Figura 4.1. SCHEMA DE DERULARE A UNUI STUDIU DE PIATA (dupa L. Lagrange)

Sursa: L. Malassis (1973).

Activitatile (Productie, Transformare, Consum).

Pietele G - Gros; SG - Semi gros; D - detailist.

CA - centre de cumparare, aprovizionare; Coop - cooperative

Figura 4.2. Structura functionala a circuitului agroalimentar

Circuitele directe corespund trecerii unui produs dintr-un subsector functional in urmatorul fara interventia intermediarilor propriu-zisi. Producatorul este acela care ofera consumatorului produsul agricol brut sau produsul alimentar caruia el insusi i-a asigurat transformarea. Vanzarea directa se poate efectua la ferma, pe marginea soselelor (cu sau fara magazin), pe pietele interne, prin corespondenta. Circuitele directe cuprind, de asemenea, livrarile directe ale producatorilor catre transformatori (lapte, sfecla de zahar, fructe pentru conserve) sau ale transformatorilor la consumatori.

Circuitele scurte corespund vanzarilor spre detailistii specializati (lactate, macelarii, magazine de legume si fructe) sau polivalenti. Circuite scurte generalizate cuprind in plus trecerea printr-o piata de gros sau o piata de detail.

Circuitele lungi sau traditionale, in aceste circuite intervin cel putin trei intermediari, sunt foarte complexe, pot comporta mai multe piete de gros si, de asemenea, mai multe operatii de vanzare la numerosi intermediari, cel mai adesea specializati.

Circuitele agroalimentare pot fi analizate si din punct de vedere al structurii socioeconomice (figura 9.4). Aceasta structura este caracterizata prin aceea ca unitatile care intervin in filiera (unitati de forma capitalista, artizanala, cooperatista, publica) care se diferentiaza prin notarea operatiilor de pe piata si intr-o masura mai larga prin insasi structura pietelor. Circuitele pot fi: artizanale, cooperatiste, capitaliste. In acelasi timp aceste circuite pot fi omogene sau heterogene.

Circuitele artizanale intreprinderile care participa se caracterizeaza prin marimea lor relativ redusa si prin importanta muncii membrilor lor. Este vorba de agricultori sau mici cooperative care, cu sau fara intermediul unui angrosist (ale carei functiuni sunt limitate in regiune), livreaza productia lor detailistilor specializati. Asemenea circuite asigura comercializarea unui volum de productie, destul de scazut la ora actuala, dar isi conserva in zilele noastre o anumita importanta.

Circuitele cooperatiste Aceste circuite implica vanzarea directa a coope- rativelor de productie sau de transformare catre cooperativele de consum. Specificitatea unui astfel de circuit este repusa in cauza prin faptul ca coope- rativele nu au in materie de vanzare sau de cumparare un comportament difera de cel al intreprinderilor artizanale sau capitaliste cu care ele sunt in concurenta.

Circuitele capitaliste Intervin in cazul intreprinderilor de talie mare care au cel mai adesea forma juridica de societate, societate civila de exploatare, societate civila imobiliara, societate cu raspundere limitata, societate anonima care asigura productia, transformarea si distributia produselor gratie unei maini de lucru salariate abundente si punerii la dispozitie a unor capitaluri importante.

Circuitele heterogene De cele mai multe ori circuitele se compun din intreprinderi a caror structura socioeconomica este heterogena: sunt simultan prezenti producatori izolati, grupuri de producatori, industrii agroalimentare cu caracter cooperativ si altele cu caracter capitalist, detailisti specializati care sunt apropiati de artizani si de distribuitorii preocupati de diversificare si extensie.

Constatarea facuta de L. Malassis in lucrarea sa ' Economie agro- alimentaire' poate fi reluata. Caracteristicile fundamentale ale filierelor agro- alimentare sunt capitalizarea la centru: transformare, distributie si supravietuirea formelor artizanale la periferie producatori, artizani, menaje.