|
|
|
Continutul vezicii biliare este diferit, in functie de specie, principalul component fiind acidul biliar, care este inclus in concentratii diferite, in forma de saruri ale sodiului, care sunt legate cu glicina si tarina. Continutul vezicii biliare include toti componenti acizilor biliari, in afara de cel sterahalic si histohalic. Dintre pigmenti, cei mai insemnati sunt bilirubina si derivati de tipul biliverdili. Sub influenta microorganismelor se pot transforma in urabilin. Functia vezicii biliare are o influenta decisiva, nu numai asupra tractului digestiv, ci si asupra intregului organism, schimbandu-se functia glandelor cu secretie interna, in intregul organism. In primul rand, este afectat sistemul circulator, mai ales functia inimii si a sistemului nervos central. Se schimba functia rinichilor, care elimina mai putine saruri si lichid, se blocheaza intensitatea procesellor de oxidare, se schimba functia glandei tiroide, a hipofizei si a glandelor suprarenale. Sucul biliar extras special de la bovine si porcine, in unele tari, se utilizeaza pentru frectii, cand apar dureri reumatismale.
Amelioreaza tendavaginitele, circulatia sangelui si a membrelor inferioare, dupa anumite traume. Sucul billiar poate fi atomizat si este utilizat sub forma de comprimate acoperite cu o anvelopa speciala, care conserva continutul un timp indelungat. Acest preparat activeaza perestaltica intestinelor, imbunatateste absorbtia grasimilor, stimuleaza efectul de eliminare al sucului gastric, a functiei ficatului si pancreasului. Extrasul sucului biliar intra in compozitia festalului, allaholului, indicate pentru holicistite si enterocolite. Din sucul biliar obtinut de la bovinele sacrificate la abator, se produce preparatul holagen, care este indicat pentru tratarea hepatitelor. Sucul biliar al altor animale inca nu este studiat indeajuns.
In S.U.A., s-a stabilit ca in componenta sucului biliar sunt constituenti, care duc la dizolvarea pietrelor din rinichi, in timp de 6-24 de luni. Acest fenomen a determinat cercetari mai profunde ale acizilor biliari, cu scopul de a aelabora un preparat specializat pentru eliminarea pietrelor din rinichi. Substanta biologic activa are si un efect de stopare a diareelor.
In S.U.A. exista patentul N:3591687, unde se descrie utilizarea sucului biliar pentru slabit, in cazurile obezitatii. Utilizarea acizilor, litohalic, dezoxihalic, hepodezoxihalic, halic, hiadezoxihalic, in fiecare zi duce la diminuarea apetitului si slabirii organismului.
In viitor se va utiliza sucul biliar de la ursi, deoarece in retetele antice se aminteste de utilizarea acestui suc impreuna cu ginseng si mumie, dar informatii mai ample nu sunt.
Sunt informatii privind utilizarea salivei si lacrimilor liliecilor africani care au proprietati curative. Acest produs preantampina coagularea sangelui si poate dizolva trombele din vene.
Cunoscutul savant si fondator al antibioticului penicilina A. Fleming, a atras atentia asupra proprietatilor lacrimilor, care nu sunt un simplu lichid, in componenta lor descoperindu-se o substsnta proteica - lizocina, cu proprietati bactericide si antivirale. Astfel, lacrimile spala ochii si penetreaza in trahee, dezinfectand tractul respirator. Pentru a obtine cantitati mai mari de lizocima, a fost elaborata o noua tehnologie de utilizare a proteinei din oua de gaina. Dupa aceasta tehnologie se produce preparatul "Lizocima", care se utilizeaza pentru tratarea proceselor inflamatorii ale cailor respiratorii, ale otitelor, afectiunilor cutanate si altele. Este cazul sa mentionam ca utilizarea oualor in tratarea diferitelor afectiuni este mentionata in multe tratate de medicina.
Din retetele antice se pomenesc astfel de recomandari."Ouale crude sau fierte 2 minute, ridica potenta sexuala." "Cojile de oua de gaina, uscate si maruntite pana la formarea unei pudre, se beau cu un pahar de vin, pentru a stopa diareea. Aceasta reteta este buna si pentru a sfarama pietrele din rinichi si din vezica urinara. Acest produs se administreaza in fiecare zi cate 10g pe stomacul gol, cu 100ml de vin alb." "Pentru tratarea ranilor, stoparea durerilor de rinichi, pentru eliminarea petelor de pe fata, se iau trei galbenusuri de ou si se usuca pe o tigaie la foc mic, pana la eliminarea unui ulei, care se aplica pe fata". Pentru tratarea ochilor, Avicena recomanda urmatoarea reteta : "coaja de ou proaspat se fierbe in otet 20 de minute, timp de 10 zile, pana la formarea unei mase dense, care se filtreaza si se picura in ochi."
O actiune benefica o are si pelicula de sub coaja de ou, care se usuca si se marunteste, pana la formarea unei pulberi, care se aplica pe rana.
Albusul de la oua este util pentru dezintoxicarile organismului cu metale grele.
In multe din retetele antice se descrie utilizarea urinei si a fecalelor, pentru tratarea diferitelor afectiuni. Avicena, recomanda fecalele de gaina, cand aceasta cloceste (closca), pentru tratarea epilepsiei. Pentru aceasta, gainatul de closca se arde, apoi se amesteca cu miere de albine si se administreaza cate o lingurita, pe stomacul gol.
In 1734, Stali, recomanda gainatul de gaina uscat la soare timp de cateva zile, pentru stoparea hemoragiilor intestinale.
In 1678 a fost editata o culegere de retete obtinute din fecale de caine. Acestea se usuca si se utilizeaza intern, pentru tratarea anginei. In cazurile durerilor reumatice, fecalele se incalzesc si se aplica pe zonle dureroase, timp de 15-30min. In retetele antice este pomenita si o reteta pe baza gainatului de hulubi. Avicena, descrie urmatoarea reteta : "10 gainati de hulubi se amesteca cu 10g de pulbere din seminte de varza. Amestecul se inghite cu 200ml apa, pentru a elimina pietrele din rinichi si vezica urinara. Pulberea din gainat uscat, se aplica la radacina firului de par, pentru a activa cresterea lui, sau se usuca 100g de gainat de hulubi, care se amesteca cu faina de secara si se utilizeaza cate o lingurita, cand apar ameteli sau dureri de rinichi. Aceasta compozitie actioneaza si ca preparat diuretic.
Informatiile descrise mai sus au o importanta istorica. Unele retete, pot servi numai ca informatii si poate ca merita sa fie experimentate si studiate special. Bineinteles ca, la prima vedere, multe din retete par a fi naive si in unele cazuri chiar suparatoare, dar pot fi selectate si modificate dupa caz.
Volybi, din Marea Britanie, a observat ca muncitorii care se ocupau cu ambalarea unui ingrasamant din gainat de hulubi, veneau mai des la frizer, in comparatie cu altii. Acest fenomen a fost publicat in presa locala si a starnit concurenta pentru ocuparea locurilor de munca, la ambalatul gainatului de hulubi, destinat pentru ingrasarea solului. Acest fenomen inca trebuie studiat.
Daca facalele, pana acum nu au primit o raspandire larga, atunci, urina a devenit utilizata mult mai larg, fondand o directie noua, numita urinoterapie
Urinoterapia este cunoscuta de majoritatea popoarelor si utilizata in tratarea ranilor, exemelor, alcoolismului si altele. Avicena descrie o reteta de utilizare a urinei de caine, care se lasa 3-4 zile pana formeaza un sediment. Partea de deasupra sedimentului se utilizeaza pe par pentru a stopa incaruntirea lui.
Retetele caucaziene recomanda utilizarea urinei de bovine la femei si copii, pentru tratarea ranilor, si dupa sperieturi, pentru calmarea sistemului nervos.
In Asia, se recomanda urina de camila gravida, pentru tratarea reumatismului, a gripei si tuberculozei.
Exista recomandari stiintifice de utilizare a urinei proprii, care mai intai se fierbe 15 min, apoi se filtreaza si se fac perfuzii, pentru tratarea afectiunilor inflamatorii ale plamanilor si rinichilor. Are un efect diuretic si stimuleaza schimbul de proteine in organism.
Pe baza urinei au fost elaborate cateva preparate inregistrate si omologate : uratoxin, pe baza de urina femeiasca negravida, endocridan - pe baza de urina femeiasca garavida si gravidal. Preparatele contin substante hormonale, care ridica tonusul oamenilor dupa o emotie, oboseala, sau o boala. Ridica potenta sexuala, restabileste culoarea parului, imbunatateste vederea si auzul.
A fost stabilit un efect de actiune a gnadotrepizmului, care este identic dupa activitatea biologica cu gnadotrepismul hipofizal. Efectul de gnadotropism apare la inceputul gravitatii femeilor. Acest efect a dus la utilizarea urinei femeilor gravide, care elimina prin urina substante biologic active, specifice.
Preparatele antelabin, entraman, falutein, genabion si altele, elaborate pe baza urinei femeilor gravide, sunt recomandate pentru ridicarea potentei sexuale, atat a barbatilor, cat si a femeilor. Din urina a fost extras preparatul foliculin, care acum este sintetizat pe cale artificiala si nu se mai extrage din urina.
Medicul elvetian Teofilie Bonet (1620-1689), a descris rinichii, ca pe o conducta de apa curata. Bineinteles ca lichidul eliminat din corpul omenesc este filtrat prin mai multe membrane si devine pur de macromolecule, dar totusi contine multe elemente care sunt deseuri pentru organism, cu anumite proprietati. Unele dintre ele au, probabil, o influenta la diferite afectiuni si cum omul, la nevoie, incearca orice, s-a descoperit astfel ca, urina incalzita poate trata unele afectiuni ale aparatului audutiv. Pentru aceasta, urina incalzita, se picura cu pipeta in canalul audutiv. Cea mai eficienta este urina eliminata imediat din vezica urinara. Dupa aplicarea picaturilor de urina, urechile se astupa cu tampoane de vata, inmuiate in untdelemn. Daca vata este uscata, inseamna ca a absorbit urina sin cavitatea urechii si efectul este nul.
Cu urina se mai pot trata si alte afectiuni : exeme ale canalului auditiv, nevralgia trigemenului, vajaitul din urechi, slabirea auzului. Sunt informatii, precum ca urina calda aplicata in nas cu o pipeta, poate trata guturaiul alergic, sinuzitele cronice si acute, inflamarea sinusurilor maxilare, uscarea mucoasei nazale, dereglarea simtului mirosului, iar pacientul trebuie sa stea pe spate.
Medicul american J.F. Quinn, recomanda urina pntru tratarea afectiunilor ochilor, inclusiv cataracta. Pentru aceasta, se pregateste urmatoarea solutie : la o pipeta de 30ml cu urina proaspata, se adauga 15ml de apa distilata si 10 picaturi de ser fiziologic (urina pura provoaca usturimi ), care se picura in ochi, seara inainte de culcare. Solutia trebuie sa fie proaspat preparata, si este indicata si la oftalmie, ulcior, uldori, iritatii de natura alergica, ochi lipiti dimineata, tensiune oculara.
Urina, conform unor retete vechi, descifrate, amelioreaza calvitia si elimina grasimea din par. Pentru aceasta, urina se lasa 3 zile intr-un borcan de sticla. In acest timp, componentele urinei se transforma in amoniac, care in contact cu grasimea naturala a parului actioneaza ca un sapun. Dupa spalare cu urina, parul se spala cu sampon, iar clatitul se face cu apa calda si otet de fructe, stimulandu-se astfel, cresterea parului si intarind structura firului de par. Spalatul parului cu urina se face de doua ori pe saptamana.
Urina este buna si pentru vindecarea plagilor. Pentru aceasta, se imbiba un tampon de tifon cu urina proaspata, care se aplica pe rana, apoi se acopera cu o folie de plastic. Se lasa sa actioneze o ora. Poate provoca usturimi insotite de senzatie de arsura. Dupa tamponare, rana se lasa deschisa cat se poate de mult, iar acest tratament se aplica o data pe zi.
In cazul afectarii pielii pe suprafete mari si pentru imbunatatirea circulatiei sangelui, se fac impachetari ale corpului. Pentru aceasta, se procedeaza in felul urmator : "se pregateste o solutie din 1l de ceai de fan, 4 lingurite de sare de bucatarie si 1l de urina proaspata, in care se inmoaie un cearceaf de bumbac, care se intinde pe pat. Peste cearceaf se pune o patura de lana si peste aceasta o folie de plastic, care trebuiesc sa acopere tot corpul si sa-l infasoare strans. Se sta infasurat cat de mult se suporta, dupa care se face o baie si pacientul trebuie sa se odihneasca 1-2 ore.
Urina se aplica si in cazurile transpiratiei abundente, pentru regenerarea pielii si stimularea irigarii sangvine, procedura care se repeta de 2-3 ori pe saptamana.
Vorbind despre efectele urinei si ale fecalelor, este momentul de a face cunoscut si termenul "mumie", care este de doua tipuri : una de provenienta minerala, iar cealalta, artificiala, este de natura umana. Exista informatii in literatura farmaceutica orientala, despre o traditie de mumificare a cadavrelor, pentru conservarea lor un timp mai indelungat. Cadavrele se imbalsamau cu miere de albine si smoala. Dupa ce cadavrele se intareau si deveneau consistente, puteau fi pastrate sute de ani. Conform unor mituri, aceste mumii erau, dupa un timp, aruncate in apa marii. Astfel, aceste mumii aparute la suprafata solului erau considerate "mumii adevarate" si se utilizau in tratarea diferitelor afectiuni ale pielii. Daca din aceste mumii se utilizau mixturi pentru afectiuni interne, pacientii isi pierdeau vederea si chiar viata. Astfel, pentru prima data, continutul corpului uman s-a folosit pentru traterea unor afectiuni interne.
Retetele antice indica utilizarea grasimilor de urs, bursuc si tistari in componenta preparatelor pentru arsuri. O aplicatie mai ampla a avut-o lanolina, care se obtine de pe firul de par al animalelor, si mai precis al oilor. Acest component se utilizeaza si in zilele noastre in componenta multor creme, atat farmaceutice, cat si cosmetice. Lanolina nu se utilizeaza in stare pura, deoarece, in concetratii mari, astupa porii dermei, provocand iritatii. Lanolina are insa capacitatea de a absorbi o cantitate destul de mare de apa (pana la 30%), pe care o elimina usor, provocand cedarea rapida a caldurii. Datorita acestei proprietati, lanolina penetreaza in piele foarte adanc.
Un alt produs de origine animala, folosit in medicina, este laptele. Cel mai indicat lapte, in tratarea afectiunilor pulmonare, cardio-vasculare si intestinale, este laptele de capra si cel de magarita. In regiunea Europei este indicat laptele de oaie, care este mai gras si include multe componente care favorizeaza cresterea imunitatii organismului uman.
In Asia si in Caucaz este indicat laptele de zebu, care in afara de elemente nutritionale, mai include si elemente care ridica imunitatea umana la piraplasmoza, o infectie caracteristica regiunii date.
In componenta laptelui sunt incluse grasimi, proteine, zaheroza si saruri minerale. Proportiile acestor elemente determina calitatea alimentului. Retetele antice recomanda grasimile din lapte.
In Franta a fost inregistrat brevetul cu numarul 2530952, care indica faptul ca laptele de capra este si un bun stimulator de crestere a parului.
O mare importanta o are zaharul din lapte, care a fost studiat mult timp. Lactoza regleaza multe procese vitale organismului uman, printre care si obezitatatea, actionand la nivelul enzimelor intestinale. Lactoza se transforma in glucoza si galactoza, cu o importanta deosebita in alimentarea creierului si in imbunatatirea proprietatilor salivei si a lichidului care regleaza amortizarea oaselor. Acum, laptele nu se mai utilizeaza ca atare in farmaceutica, ci ca substrat pentru cresterea microorganismelor producatoare de antibiotice, in primul rand, a penicilinei
In alimentatia omului, un loc deosebit il ocupa produsele fermentative ale laptelui, precum chefirul, branzeturile si iaurtul, care sunt indicate in tratarea afectiunilor digestive, care imbunatatesc metabolismul organismului, functia rinichilor si a ficatului. Acidul lactic stopeaza procesele de descompunere si putrefactie in intestinul gros, si, de aceea, majoritatea retetelor pentru tratarea diferitelor afectiuni sunt bazate pe utilizarea intensa a chefirului, branzeturilor, untului, care imbunatatesc evident starea organismului uman.
Specialistii din Japonia au stabilit ca iaurtul stopeaza actiunea negativa a radiatiilor solare asupra organismelor vii. Iaurtul obtinut din lapte de oaie imbunatateste componenta pielii si activeaza cresterea parului.
O popularitate mare o are produsul cumas, care se obtine din lapte de iapa. Are foarte multe proprietati urative, dar a inceput a fi studiat numai la sfarsitul secolului XVIII. Cumasul are o actiune diuretica, actionand asupra imbunatatirii vitalitatii si este recomandat a se folosi dupa traume si imbolnaviri mai indelungate.
Este necesar de amintit si despre valoarea curativa a branzeturilor, care imbunatatesc functia intestinului. In retete vechi, se recomanda utilizarea branzeturilor in cosmetica, mai ales branza de capra, pentru eliminarea pistruilor de pe pielea corpului. Pentru aceasta, branza se amesteca cu ulei de floarea soarelui, care se aplica imediat dupa baie. O alta reteta de utilizare a branzei, in combinatie cu mierea de albine, se foloseste pentru eliminarea vanatailor, dupa traume. Pentru stoparea durerilor abdominale, branza de vaci se fierbe in vin, apoi se prajeste in ulei de masline si se mananca pe stomacul gol. In laptele de sobolani, vaci si om (femeie), s-a depistat prezenta factorului relising, care influenteaza functia glandei hipofiza, care elimina mai multi hormoni. Acelasi lapte are influenta si asupra activizarii functiei glandelor sexuale. Pentru lucrarile de cercetari stiintifice a influentei laptelui asupra glandelor cu secretie interna, in 1977 unui grup de cercetatori stiintifici li s-a atribuit premiul Nobel.
