|
|
|
Trombopatii ereditare
Trombopatiile ereditare sunt:
A. Distrofia trombocitara hemoragica (Sindromul Bernard-Soulier);
B. Boala von Willebrand;
C. Pseudoboala von Willebrand;
D. Trombastenia Glanzman;
E. Deficitul ereditar al reactiei de eliberare.
A. Distrofia trombocitara hemoragica (Sindromul Bernard-Soulier)
Distrofia trombocitara hemoragica este o boala ce se transmite autosomal recesiv. Trombocitele sunt anormale din punct de vedere functional (trombopatie). Ele sunt mari (aspect limfocitoid) si au granulatii (dense si clare) foarte bine dezvoltate situate central in celula.
Din punct de vedere clinic, gravitatea bolii difera hemoragiile fiind severe in forma homozigota si moderate sau chiar absente in forma heterozigota.
In distrofia trombocitara hemoragica anomaliile functionale trombocitare sunt:
1. deficitul de glicoproteina Ib (receptorul trombocitar specific pentru factorul von Willebrand) determina defectul major de aderare plachetara.
2. deficitul de glicoproteina IX (receptorul trombocitar specific pentru factorul XI plasmatic, Rosenthal, al coagularii) determina tulburari ale procesului de coagulare (tromboplastinoformarea).
3. deficitul de trombostenina (factorul plachetar 7) determina un defect de agregare explicat prin:
reactie deficitara de eliberare a mediatorilor;
emitere deficitara de pseudopode.
4. deficitul de glicoproteina V (receptorul trombocitar specific pentru trombina) determina alterarea metamorfozei vascoase.
Boala von Willebrand se datoreaza deficitui ereditar de sinteza a factorului von Willebrand, care determina tulburarea aderarii plachetare. Trombocitul este normal functional (boala nu reprezinta o trombopatie).
Boala von Willebrand se asociaza cu un deficit al factorul plasmatic VIII (componenta de coagulare), ceea ce determina si un grad de afectare a coagularii.
Pseudoboala von Willebrand este o afectiune ereditara ce consta in formare unui numar excesiv de receptori trombocitari specifici de tip glicoproteina Ib. Afinitatea crescuta a trombocitului pentru factorul von Willebrand, de care se leaga la un capat, determina, in acelasi timp, o scadere a afinitatii lui pentru colagen, la capatul opus, cu aparitia unui defect de aderare plachetara.
Trombastenia Glanzman este o boala ce se transmite autosomal recesiv, in care exista urmatoarele anomalii functionale trombocitare:
1. deficit de sinteza a glicoproteinei IIIa-IIb (receptorul plachetar specific pentru moleculele de fibrinogen) cu aparitia unui deficit de agregare plachetara.
2. deficit al enzimelor implicate in glicoliza trombocitara (piruvatkinaza, gliceraldehid-3-fosfatdehidrogenaza trombocitara) care determina un deficit al glicolizei (scaderea productiei de ATP), cu tulburarea proceselor energodependente (reactia de eliberare, emiterea de pseudopode, retractia cheagului).
3. deficit de trombostenina care determina tulburarea reactiei de eliberare si emiterea de pseudopode.
In trombastenia Glanzman exista deci un deficit al agregarii plachetare (al formarii puntilor de fibrinogen) dar si al celorlalte procese energodependente.
Din punct de vedere clinic boala se manifesta prin aparitia de sindroame hemoragipare localizate cutanat sau la nivelul mucoaselor.
1. cu granulatii absente;
2. cu granulatii prezente si anomalii ale activarii.
1. deficit ereditar al reactiei de eliberare, cu granulatii absente = Sindromul placutelor cenusii
In sindromul placutelor cenusii apar urmatoarele modificari caracteristice:
granulatiile trombocitare lipsesc;
trombocitele au dimensiuni crescute;
exista trombocitopenie moderata.
Consecinte ale absentei granulatiilor:
a) absenta granulatiilor alfa (clare)
Granulatiile alfa contin: factorul plachetar 4 cu actiune antiheparinica (procoagulanta), factor von Willebrand, fibrinogen etc. Absenta granulatiilor alfa se caracterizeaza prin:
deficit de aderare plachetara prin scaderea concentratiei plasmatice a factorului von Willebrand (este eliberat si din trombocite);
deficit de agregare plachetara prin deficit de exprimare a receptorilor plachetari specifici agregarii (glicoproteinele IIIa-IIb);
afectarea coagularii prin deficitul de factor plachetar 3 (indispensabil functionarii caii comune).
b) absenta granulatiilor beta (dense)
Granulatiile beta contin: calciu, ADP, serotonina, tromboxan etc. Absenta granulatiilor beta se caracterizeaza prin:
deficit de calciu plachetar ce duce la incapacitatea emiterii pseudopodelor;
deficit de ADP si ATP care tulbura agregarea plachetara;
deficit de GTP care determina o scadere a raspunsului plachetar la tromboxan.
2. deficit ereditar al reactiei de eliberare, cu granulatii prezente si anomalii ale activarii
In acest tip de afectiuni ereditare, anomaliile activarii plachetare pot fi:
a) anomalii ale cailor acidului arahidonic;
b) perturbarea cascadei fosfatidilinozitolului.
a) anomalii ale cailor acidului arahidonic
-Deficitul de fosfolipaza A2
In aceasta afectiune, trombocitele nu agrega sub actiunea inductorilor specifici (colagen, ADP). In laborator, defectul de agregare plachetara poate fi corectat prin adaugarea de acid arahidonic.
-Deficitul de ciclooxigenaza
Deficitul de ciclooxigenaza poate fi:
- dobandit (exemplu: in tratamentul prelungit cu antiinflamatoare de tip Aspirina);
- ereditar.
In aceaste situatii patologice trombocitele nu agrega, iar in laborator defectul de agregare poate fi corectat prin adaugare de prostaglandine.
-Deficitul de tromboxansintetaza
In deficitul de tromboxansintetaza trombocitele nu agrega, iar in laborator defectul se corecteaza la adaugarea de tromboxan A2.
b) perturbarea cascadei fosfatidilinozitolului
Aceasta tulburare caracterizeaza prin absenta / modificarea receptorilor specifici pentru IP3 de la nivelul granulatiilor trombocitare.
