|
|
|
Tesuturi mecanice (de sustinere)
Asigura soliditatea, elasticitatea si flexibilitatea unui organ vegetal, indeosebi aerian. Soliditatea, pozitia erecta a plantelor rezulta in primul rand de celulele turgescente, la care se adauga vasele de lemn. La plantele superioare au aparut, in plus, si tesuturi mecanice speciale, formate din celule numite stereide. Elementele mecanice sunt, adesea, celule lungi, cu peretii ingrosati, in cele mai multe cazuri grupate in cordoane sau fascicule. Dupa modul de ingrosare a peretilor, celulele mecanice apartin la doua tesuturi: colenchim si sclerenchim.
1. Colenchimul este tesutul propriu organelor in crestere, indeosebi de la speciile de dicotiledonate, fiind deosebit de elastic si flexibil.
Celulele de colenchim sunt lungi (de contur poligonal in sectiune transversala), vii, avand pereti celulozo-pectici, adesea neuniform ingrosati. Originea colenchimului este mai adesea primara, provenind din meristemul fundamental si din procambiu. Obisnuit, colenchimul este localizat sub epiderma tulpinii, putand fi continuu ori discontinuu sub forma de cordoane (mai adesea in coaste). Celulele definitive sunt lungi pana la 2 mm si largi pana la 20 ėm, ascutite la varf, avand doar perete primar ingrosat si, uneori, cloroplaste. Dupa modul de ingrosare a peretilor celulari este cel putin de doua tipuri: angular si tangential .
a) Colenchimul angular: este mai adesea ameatic, celulele avand peretii terminali orizontali, cu ingrosari centripete numai la unghiuri; este prezent in tulpini, petiol si pedunculul florii ori al inflorescentei (de exemplu la labiate, cucurbitacee).
b) Colenchimul tangential (tabular): este mai adesea ameatic, celulele avand peretii tangentiali (extern si intern) mai ingrosati decat ceilalti; este prezent in tulpina si petiol (ca la multe plante lemnoase).
2. Sclerenchimul este format din celule moarte la maturitate, ce contin mai putina apa, au pereti uniform si puternic ingrosati, total sau partial lignificati, nu lasa spatii aerifere intre ele si nu se mai pot alungi dupa completa lor diferentiere.
In stratul extern primar al peretelui microfibrilele de celuloza sunt dispuse longitudinal, iar in cel intern, transversal. In peretele secundar se disting trei straturi: S1 - microfibrile de celuloza dispuse in spirala, dupa un unghi de 45o fata de axa lunga a celulei; S2 (cel mai gros) - microfibrile dispuse tot in spirala, dar in sens opus; S3 - microfibrile orientate diferit.
Originea sclerenchimului poate fi: primara (provenind de regula din procambiu, ca la monocotiledonate si la dicotiledonatele cu structura primara) sau secundara (provenind din cambiu, mai rar din felogen, ca la dicotiledonatele cu structura secundara).
Ca localizare, sclerenchimul se afla atat in pozitie superficiala (sub epiderma), cat si in profunzimea organelor (in zona periciclica, in zona perifloemica, in liberul si in lemnul secundar, in maduva), putand fi continuu (inelar) sau discontinuu (sub forma de cordoane sau fascicule).
Celulele sclerenchimatice pot fi lungi (fibre), alcatuind sclerenchimul fibros, sau scurte (sclereide), alcatuind sclerenchimul scleros.
a) Fibrele de sclerenchim iau nastere din celule meristematice, se schiteaza de timpuriu, sunt alungite paralel cu axa organului si grupate in cordoane. Fibrele pot fi: lemnoase (libriforme si traheidale) si extralemnoase (corticale si liberiene, mai rar medulare).
Fibrele textile sunt fascicule de fibre sclerenchimatice (elementare) care in timpul 'topitului' se degaja de celelalte tesuturi. Lungimea fibrelor variaza mult: 0,5-0,8 mm (ca la arborii de chinina si de camfor), 2-3 mm (ca la tei), 4-40 mm (ca la in), 5-420 mm (ca la ramie); asadar, printre fibrele textile se afla cele mai lungi celule vegetale. Fibrele lemnoase de la dicotiledonate au origine secundara, sunt mai scurte, fusiforme, cu pereti mai ingrosati la esentele tari si mai subtiri la esentele moi. Se cunosc cateva categorii de fibre lemnoase, dintre care cele libriforme au cea mai larga raspandire la dicotiledonate.
b) Sclereidele (Pl. XVI, fig. 1) iau nastere din celule parenchimatice care se modifica secundar, au numeroase punctuatii si sunt localizate printre elementele tesuturilor fundamentale. Ele pot fi scurte, (pietroase sau brahisclereide), usor alungite (macrosclereide), cilindrice sau prismatice, cu capete umflate (osteosclereide) sau ramificate (asterosclereide), fiind localizate in toate zonele anatomice si organele vegetale.
Care sunt trasaturile structurale ale tesuturilor mecanice?
