SUPRAVEGHEREA EPIDEMIOLOGICA = SE

SUPRAVEGHEREA EPIDEMIOLOGICA = SE

SE = sistem de culegere activa, sistematica, analiza si interpretare a datelor referitoare la starea de sanatate a populatiei generale sau a unui grup populational, date care sunt esentiale pentru planificarea, aplicarea si evaluarea masurilor de interventie.

SE (Last) = "procedura continua de analiza, interpretare si feed-back a datelor culese sistematic, folosind metode caracterizate prin caracterul lor practic, uniform si rapid, precum si exact si complet".

Obiectul supravegherii sunt bolile transmisibile = BT, sau netransmisibile = BNT.

Finalitatea supravegherii este aplicarea rezultatelor in prevenirea si controlul imbolnavirilor.

SE = studiu de tip observational caracterizat ca o actiune dinamica, de actualitate, cu scop bine precizat si cu rezultat concret reprezentat de o interventie de sanatate publica noua sau ameliorata, avand o eficienta sporita comparativ cu situatia preexistenta. Este esentiala pentru un control prompt si eficient asupra unei boli ti pentru prevenirea acesteia.

Functii esentiale ale SE:

1. Evaluarea sanatatii comunitatilor;
2. Dezvoltarea politicilor de sanatate si prognoza sanatatii publice;
3. Documentarea necesara estimarii necesarului de servicii medicale;
4. Impactul programelor de sanatate.

Supravegherea epidemiologica este o metoda moderna, promovata, pe plan national si international, care sta la baza orientarii politicii pentru protectia sanatatii unei natiuni.

Supravegherea epidemiologica se imparte in :

- generala, comuna, preventionala, cu caracter de permanenta si intens multidisciplinara;

- speciala, care presupune actiuni particulare, cu limitare temporala si spatiala (populationala) ca de exemplu:

- combaterea cu caracter de urgenta, interesand un anumit proces epidemiologic in evolutie;

- a bolilor in stadiu de eradicare;

- a bolilor cu potential de "import-export";

- pentru evaluarea fondului imunitar in bolile transmisibile si a modificarilor echilibrului homeostatic, a bolilor netransmisibile.

Etapele SE:

• Culegerea datelor;
• Stocarea si prelucrarea datelor → transformarea datelor in informatii;
• Analizarea informatiei;
• Elaborarea unei strategii de actiune → program de actiune;
• Difuzarea informatiilor si a masurilor elaborate, inclusiv feed-back.

SE = poate fi folosita pentru descrierea si supravegherea fenomenelor de sanatate, pentru stabilirea prioritatilor in domeniul sanatatii comunitare, ca si pentru planificarea, aplicarea si evaluarea programelor si interventiilor de sanatate publica.

Caracteristici ale unui sistem de :

1.     simplitatea - conceperea si utilizarea unor "instrumente" usor de utilizat, proceduri nerestrictive, posibilitatea de a mentine culegerea datelor la un nivel minim necesar;

2.     sensibilitatea - masura in care poate identifica evenimentele de sanatate in populatia tinta; este acceptabila o sensibilitate scazuta daca ea este mentinuta constanta pe toata durata supravegherii si evenimentele decelate sunt reprezentative, dar trebuie mentionat ca impactul unei probleme de sanatate poate fi masurat numai folosind un sistem foarte sensibil;

3.     credibilitatea - informatiilor descriptive personale = caracteristic demografice, tipul clinic de boala, expunerea potentiala, culese prin completarea formularelor standardizate;

4.     flexibilitatea - capacitatea sistemului de a se adapta "din mers" la problemelor noi aparute, sau la modificarea celor existente;

5.     acceptabilitatea - masura in care participantii la un sistem de supraveghere il accepta, fiind convinsi de utilitatea acestuia;

6.     promptitudinea - realizarea in timp util a supravegherii si a intregului proces de la culegerea datelor si pana la interventie;

7.     reprezentativitatea - denota masura in care evenimentele decelate se refera la persoane ce au caracteristica de interes in populatia tinta, justificand resursele investite sau suplimentarea acestora;

8.     valoarea predictiva pozitiva - masura in care cazurile raportate sunt cazuri reale, iar schimbarile inregistrate de sistemul de supraveghere reflecta real evenimentele din comunitate.

Elementele unui sistem de supraveghere:

definitia de caz - clara, completa, exacta si coerenta, publica; trebuie simpla si usor de inteles, fara a include elemente clinice si/sau paraclinice si/sau de laborator greu de respectat din cauza complexitatii sau costului, sau greu de acceptabile de catre pacient;

populatia supravegheata - zona geografica, esantion reprezentativ = sistem de supraveghere bazat pe populatie, sau zone geografice mai largi, bazate pe o evaluare a priori a reprezentativitatii si a dorintei populatiei de a participa la sistemul de supraveghere = esantionare prin comoditate;

ciclul supravegherii;

confidentialitatea;

atragerea participantilor;

calitatea raportarilor - depinde de motivatia celor care o realizeaza.

Combaterea(Control)

Scop = limitarea extinderii si lichidarea focarului epidemiologic de boala transmisibila

Cuprinde trei grupuri de masuri:

1. Ameliorarea rezistentei populatiei expuse - fata de riscurile de origine ambientala exogena/endogena - masuri de igiena, nutritie, imunizari, chimiopreventie, factori psihologici, sfat genetic, etc.;
2. Ameliorarea calitatii mediului si diminuarea pana la inlaturarea riscurilor infectioase ambientale - sanitatie, igiena aerului, apei, alimentelor, controlul contaminarii ambientale, controlul asupra vectorilor;
3. Ameliorarea functionalitatii sistemului de sanatate astfel incat sa creasca probabilitatea, eficacitatea si eficienta primelor doua categorii de masuri:
• acces la reteaua de sanatate, eficienta acesteia, posibilitati de depistare si izolare precoce, supravegherea contactilor, educatie pentru sanatate, implicare sociala, legala, politica si administrativa;
• cuantificarea problemelor si a eficientei si eficacitatii masurilor de control.

Activitatea antiepidemica preventiva = caracter permanent si obligatori pentru intreaga retea sanitara. Se urmareste realizarea si aplicarea unei strategii antiepidemice optime care sa poata influenta cel putin unul din factorii determinanti ai procesului epidemiologic ai bolii vizate.

Activitatea antiepidemica combativa = lupta in focar

Este o activitate ocazionala, declansata si desfasurata numai cand apare in populatie un focar epidemiologic de boala transmisibila(BT). Se declanseaza obligatoriu la cea mai mica suspiciune de BT si nu se intrerupe decat daca se infirma diagnosticul initial.

Are caracter de urgenta - orice amanare este urmata de extinderea zonei afectate si de cresterea numarului de cazuri de BT in focar, deci implici va mari volumul de munca necesar pentru stingerea focarului si automat va duce la cresterea costurilor.

Trebuie sa respecte cu strictete principiul infectiozitatii, iar aceasta presupune ca persoanele care intervin in focar sa evite  a se contamina si a deveni ele insele victime ale evolutiei focarului respectiv.

Se realizeaza si este responsabilitatea cabinetului medicului de familie  si presupune cooperarea cu alte unitati si institutii specializate. Va fi elaborat Planul complex de combatere = planul de lichidare a focarului.

Aparitia unui numar de cazuri de boala in exces fata de cel asteptat, intr-o anumita zona, la o anumita grupa de populatie, intr-o  anumita perioada de timp = EPIDEMIE

EPIDEMIA CARACTERISTICI

1. Este un eveniment neasteptat;
2. Necesita actiunii rapide;
3. Necesitatea unor masuri rapide de control;
4. Nevoia de coordonare interdisciplinara;
5. Munca de teren.

ETAPE:

1. Ancheta epidemiologica → stabilirea diagnosticului sau suspiciunii de BT;
2. Izolarea bolnavilor si a contactilor;
3. Anuntarea, inregistrarea si declararea cazurilor de BT;
4. Prelucrarea sanitara a focarului;
5. Instruirea sanitara si anti-epidemica;
6. Educatia pentru sanatate.

Ancheta Epidemiologica Individuala:

1. Precizarea si caracterizarea momentului infectant - vom preciza debut, perioada corespunzatoare incubatiei, moment infectant, in acest fel urmarim identificarea sursei de agent patogen pentru a stopa diseminarea;
2. Selectarea si inregistrarea contactilor;
3. Stabilirea elementelor contaminate din mediul ambiant;

Ancheta epidemiologica a focarului = colectiva:

1. Culegere de date generale → necesara cunoasterea factorilor determinanti si dinamizatori - favorizanti ai procesului epidemiologic;
2. Prelucrarea  datelor → Tabel imbolnaviri, Reprezentare topografica, Reprezentare grafica a evolutiei imbolnavirilor, Intocmirea schemei de filiatie;
3. Elaborarea planului de lichidare a focarului;
4. Aplicarea masurilor de lichidare;
5. Prelucrarea sanitara a focarului de BT;
6. Protectia receptivilor din focar;
7. Instruirea sanitara si antiepidemica;

IZOLAREA:

1.     Stricta;

2.     Tip contact;

3.     Izolarea in tuberculoza;

4.     Izolarea de tip "respirator";

5.     Precautiile "enterale";

6.     Precautiile fata de drenaje sau secretii purulente;

7.     Precautiile fata de sange sau alte umori.

CARANTINA

1.     Completa;

2.     Absoluta;

3.     Carantina modificata.

LEGENDA EPIDEMIEI DE HOLERA DIN LONDRA

l     Epidemie de holera in Anglia

l     1831 : 22 000 decese

l     1848 : 52 000 decese

l     Agent etiologic necunoscut

l     John Snow (1813-1858): medic anestezist si  "Parintele Epidemiologiei"

l     1854: Epidemie de holera in Londra (Golden Square)

l     Studiul efectuat de John Snow: Harta distributiei cazurilor dupa domiciliu si loc de munca

l     Distributia cazurilor l-a determinat pe  Snow sa se gandeasca ca apa de la pompa A ar fi cauza aparitiei holerei

l     Majoritatea persoanelor bolnave de holera au baut apa de la pompa A

l     Nu s-a inregistrat nici un caz la berarie

l     O parte a cazurilor din alte zone au baut apa de la pompa A

l     Legenda spune ca Snow a scos mecanismul  pompei si epidemia s-a oprit brusc.

l     Snow si-a continuat investigatia  epidemiologica care a confirmat ipoteza ca apa a fost calea de transmitere a holerei

EDUCATIA PENTRU SANATATE(ES)

Este un sistem care include:

1. constiinta starii de sanatate;
2. procesul de predare / invatare;
3. participare individuala si colectiva.

ES consta in dezvoltarea nivelului de cultura asupra sanatatii - cunostinte, deprinderi, comportamente - al diferitelor grupuri populationale, precum si mijloacele si procedeele necesare formarii unui comportament sanogen.

OMS  defineste promovarea sanatatii ca o strategie de mediere intre indivizi si mediul lor = ecosistemul in care traiesc, fundamentata pe de o parte pe dreptul fiecarui individ la libera optiune si, pe de alta parte pe responsabilitatea pe care o are societatea fata de sanatate.

Promovarea sanatatii este un proces care implica participare individuala, dar responsabilitate comuna. Aceasta incepe cu resursele fundamentale pentru sanatate: asigurarea hranei, locuintei si a unui venit minim de subzistenta.
Pentru a adopta un stil de viata sanatos si pentru a lua decizii favorabile in acest sens, oamenii trebuie sa aiba cunostinte bune despre valorile sanatatii si a mijloacelor de a o proteja. Aceste scopuri pot fi indeplinite daca sunt asigurate conditiile sociale, economice si culturale favorabile pentru sanatate.

Promovarea sanatatii:

1. implica populatia si presupune ca aceasta sa fie informata;
2. este orientata asupra determinantilor sanatatii, adica asupra acelor grupe de factori care influenteaza starea de sanatate - biologici, ambientali, mod de viata, servicii de sanatate, sociali, politici;
3. urmareste asigurarea participarii publice, deoarece promovarea sanatatii este posibila numai daca indivizii isi transmit cunostintele dobandite prin comportamente;
4. reprezinta una din componentele de baza ale medicinii preventive.

Obiectivele si Functiile ES:

• sa faca sa se admita ca sanatate este un capital util pentru societate;
• sa informeze populatia asupra a tot ce ii este necesar si util sa cunoasca pentru ocrotirea propriei sanatati;
• sa contribuie la crearea de comportamente si atitudini sanogene;
• sa contribuie la crearea unei constiinte individuale si colective asupra valorii starii de sanatate;
• sa incurajeze crearea si utilizarea rationala a serviciilor medicale.

La nivel national au fost identificate urmatoarele domenii prioritare:

1.     Sanatatea reproducerii si educatia sexuala;

2.     Prevenirea infectiei HIV si SIDA;

3.     Prevenirea tuberculozei;

4.     Prevenirea fumatului, a consumului de alcool si droguri;

5.     Sanatate mentala si emotionala

Echitatea, solidaritatea si responsabilitatea pentru sanatate sunt teme in jurul carora se concentreaza majoritatea dezbaterilor legate de interventiile pentru promovarea sanatatii si abordarea determinantilor starii de sanatate. Scopul oricarei societati este acela de a considera toti oamenii egali si de a reduce diferentele dintre acestia. Cu toate acestea, diferente inca exista si sunt in continua crestere in special in cazul unor categorii dezavantajate (emigranti, persoane care locuiesc la azil, persoane fara locuinta, someri, persoane care depind de bunastarea celorlalti). Inegalitatile pot fi reduse prin cresterea echitatii si prin initierea si finalizarea unor initiative de promovare a sanatatii.

In prezent, desi tehnologia este in continua dezvoltare si informatia este diseminata rapid, exista inegalitati si in ceea ce priveste accesul la cunostinte si la educatia legata de sanatate. Este din ce in ce mai greu sa intelegem informatiile complexe si apoi sa luam decizii pe baza acestora. Educatia devine din ce in ce mai importanta, iar educatia pentru sanatate a capatat noi si profunde semnificatii orientand subiectii spre alegeri de natura etica si metodologica. Aceasta orientare se regaseste in principalele prioritati ale oricarei strategii politice de sanatate publica.

Cuvintele cheie ale acestei strategii sunt:
Democratie/ Echitate Participare/ Responsabilitate, Educatie/ Trening= Instruire, Documentare/Informare, aplicabile diferitelor tipuri de interventii, chiar daca acestea se adreseaza populatiei, factorilor de risc, mediului sau problemelor legate de sanatate.

Componente ale ES:

1. Cognitiva - comunicare si insusire de cunostinte;
2. Motivationala - convingerea, autodeterminarea privind necesitatea schimbarii comportamentului;
3. Comportamental - formativa = adoptarea comportamentului sanogen.

Principii de baza ale Educatiei pentru Sanatate:

1. Prioritatea → interventie timpurie = eficacitate

2. Specificitatea - opinie & exemplu personal

3. Autoritatea - opinie & exemplu personal

4. Integrarea ca politica de STAT

5. Interconditionarea dintre educatie si sanatate = fundamentala pentru indeplinirea functiilor = SANOGENICA SI PREVENTIONALA 

BARIERE in ES:

1. Obiceiuri si deprinderi anterioare → "atac" asupra patrimoniului comportamental individual;
2. Beneficiile nu sunt "spectaculoase" = vizibile imediat, considerata ca piedica in satisfacerea unor comoditati si placeri imediate;
3. Investitiile pe termen lung = "cele mai greu de facut".