Preparate perfuzabile

Preparate perfuzabile

DEXTRAN 70, solutie perfuzabila

Substanta activa: combinatii

Indicatii: Hipovolemii (hemoragie), deshidratari (arsuri), etc., insuficienta circulatorie prin soc toxic sau septic. Stari tromboembolice (tratament profilactic si curativ).

Contraindicatii: Trombocitopenie marcata, insuficienta cardiaca congestiva grava, insuficienta renala, edem pulmonar.

Precautii: Toate starile susceptibile de a coexista cu o supraincarcare vasculara (de exemplu, insuficienta cardiaca congestiva sau nefropatiile cu scaderea filtratului glomerular).

Posologie si mod de administrare:
Se perfuzeaza intravenos 500-1000 ml. Daca este necesara substituirea unei cantitati de sange care depaseste 1000 ml, diferenta se va completa cu sange total. Pentru profilaxia si tratamentul starilor tromboembolice, se recomada initial perfuzarea i.v. a 500-1000 ml, in decurs de 4-6 ore, apoi cate 500 ml i.v. in decurs de 4 ore sau mai lent, la 2 zile, pana la disparitia semnelor clinice (maximum 2 saptamani).

Reactii adverse:
Dextran-70 este lipsit de toxicitate, dar poate determina, rareori reactii alergice (urticarie, spasm bronsic). De asemenea, la unii bolnavi poate aparea prelungirea timpului de coagulare.

Atentie:
Solutia de Dextran-70 trebuie sa fie limpede; in caz contrar, flaconul se rebuteaza. Flacoanele al caror continut nu a fost epuizat la prima administrare, de asemenea cele cu dopul perforat (chiar daca nu s-a extras solutie) trebuie distruse. Perfuzia trebuie sa se faca numai cu tubulatura noua, sterila, apirogena, prevazuta cu filtru.

Forma de prezentare:
Cutii cu 6 flacoane a 500 ml.

Conditii de pastrare: La temperatura normala. Valabilitate: 5 ani.

DEFLAMON, solutie perfuzabila

Substanta activa: metronidazolum

Indicatii: Tratamentul infectiilor grave provocate de bacterii anaerobe, in particular Bacteroides fragilis, alte specii de bacteroides, alti anaerobi asupra carora metronidazolul exercita actiune bactericida, cum ar fi Fusobacteria, Eubacteria, Clostridia si Coci grampozitivi anaerobi. Metronidazolul a fost utilizat cu rezul-tate favorabile in septicemii, bacteriemie, abcese cerebrale, pneu-monii necrotizante, osteomielite, febra la lauze, abcese pelviene, peritonite si plagi postoperatorii, in care au fost izolate una sau mai multe din bacteriile anaerobe citate. Prevenirea infectiilor post-operatorii cauzate de bacterii anaerobe, in particular Bacteroides si coci grampozitivi anaerobi.

Precautii: Este indicat sa se efectueze regulat controale clinice si biologice daca tratamentul se efectueaza mai mult de 10 zile. Medicul care intentioneaza sa utilizeze medicamentul pentru perioade mai mari decat cele recomandate (tratamentul formelor cronice) trebuie sa evalueze beneficiul in raport cu riscul aparitiei neuropatiei periferice. Pacientii cu insuficienta renala tolereaza in general bine metronidazolul. Totusi, in prezenta unei alterari grave a functiei renale, este indicata reducerea dozei zilnice de medicament, ca si in cazuri grave de hepatopatii. Se va evita ingerarea de alcool pe timpul tratamentului cand asocierea cu metronidazolul poate produce un sindrom tip disulfiram insotit de greturi, varsaturi si crampe abdo-minale. Metronidazolul potenteaza activitatea warfarinei si a altor anticoagulante orale, fiind necesara reducerea dozelor acestor medi-camente in caz de administrare simultana cu metronidazolul. Metro-nidazolul a demonstrat proprietati cancerigene la animale in conditii experimentale particulare.

Contraindicatii: Hipersensibilitate cunoscuta la medicament. Subiecti cu discrazie hematica si cu boli ale SNC in faza activa. Sarcina sigura sau presupusa. Alaptare.

Efecte secundare: Ocazional senzatie de gust metalic, limba saburala, anorexie, greturi, varsaturi, tulburari gastrointestinale. Foarte rar s-au semnalat somnolenta, vertij, cefalee, ataxie, febra, eruptii cutanate, prurit, necoordonari ale miscarilor si urina de culoare inchisa (dato-rata unui metabolit al metronidazolului), de asemenea disurie, cistite, poliurie, piurie, scaderea libidoului, suprainfectari cu Candida. In timpul tratamentelor intensive si indelungate au fost raportate unele cazuri de neuropatie periferica, in general cu evolutie favorabila dupa suspendarea tratamentului si reducerea dozei. In unele cazuri s-a raportat leucopenie modesta, ce s-a normalizat in timpul sau dupa terminarea tratamentului. In cazuri foarte rare au fost semnalate crize epileptice tranzitorii. Aparitia simptomelor neurologice impune intreruperea tratamentului.

Forma de prezentare: Flacon de 100 ml continand 0,5% metronidazol (500 mg metronidazol) pentru perfuzie endovenoasa cu perfuzor steril.

INTRALIPID 10% si 20% solutie perfuzabila

Substanta activa: combinatii

Descriere: Emulsie lipidica destinata alimentarii pe cale intravenoasa. Intralipid este o emulsie lipidica sterila si apirogena ce se administreaza pe cale intravenoasa in perfuzie. Reprezinta o sursa energetica si de acizi grasi esentiali. Intralipid contine ulei de soia purificat emulsifiat si fosfolipide purificate din ou. Uleiul de soia contine un amestec de trigliceride cu acizi grasi predominant polinesaturati. Fosfolipidele din ou sunt izolate din galbenus. Dimensiunea globulelor lipidice si proprietatile biologice ale Intralipidului sunt similare chilomicronilor.

Indicatii: Intralipid asigura aportul necesar de energie si acizi grasi esentiali la pacientii care necesita alimentarea pe cale intravenoasa. Intralipid este indicat si in cazul pacientilor cu deficIt de acizi grasi esentiali care nu isi pot mentine sau reface continutul normal de acizi grasi esentiali printr-un aport oral.

Efecte adverse:
Perfuzia cu Intralipid poate produce o crestere a temperaturii corporale (incidenta de <3%) si, mai putin frecvent, tremuraturi, frisoane si greata/varsaturi (incidenta <1%). Alte efecte adverse legate de administrarea de Intralipid au fost raportate foarte rar, mai putin de un efect advers la un milion de perfuzii. Efecte adverse imediate. Au fost descrise reactii de hipersensibilitate (reactii anafilactice, rash cutanat, urticarie), simptome respiratorii (ex. tahipnee) si efecte circulatorii (ex. hiper-/ hipotensiune). Au mai fost raportate cazuri de hemoliza, reticulocitoza, dureri abdominale, cefalee, oboseala si priapism. Efecte adverse tardive. Au fost inregistrate cazuri de trombocitopenie consecutiva tratamentului de lunga durata cu Intralipid la sugari. A mai fost raportata o crestere tranzitorie a parametrilor hepatici functionali, consecutiv unei alimentari prelungite pe cale intravenoasa, cu sau fara Intralipid. Diminuarea capacitatii de eliminare a Intralipidului poate duce la sindromul de supraincarcare lipidica. Acesta se produce consecutiv supradozarii, sau in conditiile administrarii medicamentului la ratele de perfuzie recomandate, daca se produce o schimbare brusca in starea clinica a pacientului, ca de exemplu instalarea insuficientei renale sau a unei infectii. Sindromul de supraincarcare lipidica este caracterizat prin hiperlipidemie, febra, infiltrare lipidica si tulburari la nivelul diferitelor organe si coma. Toate simptomele sunt de regula reversibile daca perfuzia cu Intralipid este sistata.recomandate la nou-nascuti si sugari sunt de 0,54 g trigliceride/kg/zi. Rata perfuziei nu trebuie sa depaseasca 0,17 g trigliceride/kg/ora (4 g/kg in 24 de ore). Este de preferat ca in cazul celor nascuti prematur si a celor cu greutate mica la nastere, Intralipid sa fie administrat in perfuzie continua pe durata de 24 de ore. Posologia initiala de 0,5 1 g/kg/zi poate fi crescuta cu 0,51 g/kg/zi pana la 2 g/kg/zi. Doza poate fi crescuta pana la 4 g/kg/zi numai in conditiile monitorizarii atente a concentratiei plasmatice a TG, a testelor hepatice si gradului de oxigenare a sangelui. Nu se va incerca compensarea dozelor pierdute prin depasirea acestor rate de perfuzie. Carenta de acizi grasi esentiali si acid linolenic

INFESOL 40 solutie perfuzabila

Substanta activa: combinatii

Compozitie: 1 litru solutie perfuzabila contine: L-alanina 4,00 g; glicina 7,00 g; L-arginina 4,55 g; acid L-aspartic 2,00 g; acid L-glutamic 5,00 g; L-histidina 1,35 g; L-isoleucina 2,10 g; clorhidrat de L-lizina 2,50 g; L-metionina 1,75 g; L-leucina 2,75 g; L-fenilalanina 3,15 g; L-treonina 1,60 g; L-triptofan 0,50 g; L-valina 2,25 g; xilitol 50,00 g; acetat de sodiu 3H2O 3,40 g; clorura de potasiu 1,86 g; clorura de magneziu 6 H2O 0,51 g; hidroxid de sodiu 0,60 g; K+ 25,00 mmol; Na+ 40,2 mmol; Mg 2+ 2,5 mmol; Cl- 43,6 mmol; acetat 25,00 mmol; osmolaritate teoretica 801,8 mosm/l; pH 5,7-7,0 ; valoare energetica 1551,0 kJ/l; N-total 6,3 g/l.

Indicatii: Hrana parenterala in profilaxia si terapia deficientelor proteice, in refacerea patului vascular.

Contraindicatii: Hipersensibilitate la disulfit de sodiu, in special la asmatici, deficiente hepatice grave, tulburari in metabolismul aminoacizilor, acidoza lactica, traumatisme craniene acute, stari de hiperhidratare, intoxicatie cu metanol. Se recomanda prudenta in insuficienta cardiaca si in acidoza. In cazuri cu insuficienta renala, in hiperpotasemie si in soc, se va asigura intai o diureza satisfacatoare.

Efecte adverse: Rareori pot aparea: greata, voma, frisoane si inflamatia peretilor venosi. Datorita continutului in disulfit de sodiu, se poate ajunge in special la astmatici, la reactii de hipersensibilitate ce pot pune in pericol viata pacientului. La sugari, o administrare rapida poate duce la hiperpotasemie si intoxicatie cu amoniac.

Interactiuni: Administrarea concomitenta de tiamina poate duce la formarea de complecsi cu disulfit de sodiu, ceea ce duce la scaderea continutului acestuia.

Mod de administrare: Infesol 40 se administreaza in perfuzie i.v. picatura cu picatura, lent. Adulti: 0,6-1,0 g aminoacizi (pana la 25 ml)/kg/zi; In stari catabolice: 1,3-2,0 g aminoacizi (pana la 50 ml)/kg/zi; Sugari si copii mici: 1,5-2,5 g aminoacizi (pana la 60 ml)/kg/zi. Cantitatea de lichid poate fi completata la nevoie cu administrarea simultana de solutie perfuzabila de glucoza si electroliti. Atentie: Se vor administra numai solutiile perfuzabile clare, din flacoane sigilate, intacte. Solutia de Infesol 40 nu se va amesteca in acelasi flacon cu alte medicamente. Dupa deschiderea flaconului, solutia se va administra imediat.

Conditii de pastrare: Se va pastra ferit de lumina si la o temperatura ce nu depaseste 25C. Valabilitate: 2 ani.

TARIVID,solutie perfuzabila

Forme de prezentare:
Tablete filmate 200 mg, flacoane i.v., continand 200 mg ofloxacina in 100 ml solutie perfuzabila.

Actiune farmacologica:
Antibiotic bactericid prin inhibarea ADN-girazei. Actioneaza pe germenii grampozitivi si gramnegativi aerobi si anaerobi, Mycoplasme, Chlamydii, Legionella. Germenii foarte sensibili la ofloxacina: Stafilococ aureus (inclusiv cel Meticillin rezistent), Streptococii de grup A, B, C, G, Streptococ fecalis, Stafilococ epidermidis, Neisseria gonorrh., Neisseria meningitidis, Acineto-bacter, Salmonella, Shigella, Esch. coli, Klebsiella, Proteus, Citro-bacter, Enterobacter, Hafnia, Pseud. aeruginosa, Legionella, Aeromonas, Plesiomonas, Vibrio cholerae, Campilobacter jejuni, Yersinia enterocolitica, Haemophilus infl., Chlamydii, Mycoplasme. Germeni cu sensibilitate variabila: Strept. faecium si pneumoniae, Serratia marcescens, Bacteroides specc., Clostridium ssp. Germeni de obicei rezistenti: Peptococii, Peptostreptococii, Eubacterium ssp., Fusobacterium spp., Treponema pallidum.

Indicatii:
Infectii acute/cronice/recidivante ale cailor respiratorii produse de Haemophilus infl. sau alti germeni gramnegativi sau multirezistenti (Stafiloc. aureus). Pentru pneumoniile din ambulator (produse frecvent de pneumococ) nu este un drog de prima alegere, in schimb va fi utilizat cu succes impotriva germenilor "problema" (Esch. coli, Klebsiella, Proteus, Pseudom Legionella, Stafiloc.), infectii cronice si recidivante ale sferei O.R.L. mai ales cele produse de germeni gramnegativi. Infectii ale pielii si tesuturilor moi, ale cavitatii abdominale si micului bazin, infectii ale rinichilor, cailor urinare si organelor genitale, gonoree (nu este indicat in angina acuta). Septicemii (numai i.v.).

Reactii adverse:
Reactii alergice de tip hipersensibilitate, manifestata prin petesii, bule hemoragice, mai rar prin edem al fetei, glotic, respiratie dificila sau soc. Tulburari la nivelul sistemului nervos: cefalee, ameteli, insomnii, vise terifiante, parestezii, tulburari de vedere sau reactii psihotice. Foarte rar dureri articulare (musculare), tulburari la nivelul tubului digestiv (gastralgii, inapatenta, greata, varsaturi diaree), rar semnalate. Extrem de rar: tulburari reversibile ale gustului si mirosului.