Patologia arteriala

Arterita. Definitie : Arteriopatia obliteranta a membrelor inferioare, numita si arterita, este o boala a arterelor membrelor inferioare, caracterizata prin dezvoltarea unor "dopuri" in interiorul vaselor, care provoaca micsorarea calibrului si diminuarea circulatiei sangelui. Ca urmare, tesuturile si muschii hraniti de acestea nu mai sunt oxigenati corespunzator (ischemie), situatie observata mai ales in timpul efortului, cand consumul de oxigen este mai mare.

Arteroscleroza. Definitie Ateroscleroza reprezinta in principal o boala a arterelor mari, elastice, dar si a arterelor de calibru mediu, cum ar fi vasele inimii, in timp ce arterele mici si arteriolele sunt doar foarte rar afectate. Din acest motiv este incadrata in grupul arteriosclerozelor, boli caracterizate prin pierderea elasticitatii peretelui vascular.

ARTERITA Cea mai frecventa cauza de arterita esteateroscleroza, de aceea multi pacienti arteritici prezinta tulburari circulatorii si la nivelul arterelor coronare ale inimii sau ale creierului. Din aceasta cauza, speranta de viata a arteriticilor este diminuata, fiind de numai 50% la 10 ani de la aparitia simptomelor. Aproximativ 63% dintre decese se produc prin infarct miocardic, 9% prin accidente vasculare, iar 8% datorita altor probleme cardiace.
Din fericire, exista vesti bune in ceea ce priveste ameliorarea simptomelor, a calitatii vietii si a sperantei de viata, cu conditia aplicarii unor remedii care si-au dovedit eficienta si pe care le vom prezenta pe parcursul acestui articol.

CARE SUNT SIMPTOMELE?
Cel mai adesea, pacientii se plang de aparitia unei dureri intense, lancinante la nivelul pulpelor, coapselor sau feselor in timpul mersului, dureri care ii obliga sa se opreasca (claudicatie intermitenta). Sediul durerii este in directa relatie cu locul unde este blocata circulatia.

La inceput, boala este asimptomatica, chiar daca procesul obliterant a inceput demult. Pe masura ce boala evolueaza, durerea apare la eforturi mari, apoi la eforturi din ce in ce mai mici, pana cand ajunge sa fie prezenta chiar si in repaus. Activitatile de zi cu zi si calitatea vietii sunt semnificativ afectate.
Datorita ischemiei, nervii pot suferi si ei, producandu-se tulburari senzitive si motorii. Diminuarea sensibilitatii, corelata cu proasta irigare, contribuie la cresterea riscului de ranire, cu infectie si sepsis, care sunt foarte greu de tratat si pot necesita amputatii. Tulburarile trofice si miniulceratiile sunt frecvente.
In cazul unei ischemii acute, cand circulatia este complet si brutal intrerupta, durerea membrului este extrema si este asociata cu amorteala,paloare, raceala, paralizie si disparitia pulsului. Aceasta situatie constituie o urgenta si se poate solda cu amputarea membrului.

Pentru diminuarea coagulabilitatii sangelui, se recomanda aspirina in doze mici si clopidogrelul (Plavix), care s-au dovedit foarte eficiente pentru incetinirea progresiei aterosclerozei si a reducerii evenimentelor cardiovasculare. Niciunul insa nu s-a aratat benefic pentru cresterea distantei de mers si a calitatii vietii. 
Vasodilatatoarele, precum pentoxifilina, par benefice in special la pacientii care nu se pot inscrie intr-un program de exercitii fizice.
Hipocolesterolemiantele (statinele) fac si ele parte din tratamentul arteritei.

ISCHEMIA ARTERIALA PERIFERICA

Sistemul circulator este alcatuit din 2 mari tipuri de vase sangvine: artere si vene. Vasele sangvine sunt structuri tubulare cu rolul de a transporta sange oxigenat si bogat in nutrienti esentiali desfasurarii proceselor biologice (artere) si de a indeparta sangele dezoxigenat si metabolitii toxici rezultati in urma arderilor celulare de la tesuturi (venele). Deseurile sunt transportate la rinichi, ficat si plamani unde sufera diverse procese de metabolizare ce le fac mai usor de eliminat din organism. Sangele venos este apoi aprovizionat cu oxigen in plamani si trimis la inima, de unde este pompat in circulatia arteriala sistemica. Deci, arterele, cu exceptia arterei pulmonare si arterei ombilicale, transporta sange oxigenat, iar venele, cu exceptia venelor pulmonare, transporta sange lipsit de oxigen.
Sistemul arterial este partea sistemului circulator care are cele mai mari presiuni - nivelul acestora depinde in functie de fazele de contractie ale inimii (sistola si diastola).
Cele doua sisteme, arterial si venos sunt interconectate prin reteaua capilara care favorizeaza schimbul de apa, oxigen, dioxid de carbon, nutrienti si metaboliti intre patul vascular si tesuturile inconjuratoare.

Boala vasculara periferica include totalitatea afectiunilor vaselor sistemului circulator sangvin ce se gasesc in afara creierului si a inimii. Desi termenul este generic si include in definitie ambele tipuri de vase, de obicei este sinonim cu boala arteriala periferica, patologie specifica ce apare in momentul in care arterele ce vascularizeaza membrele, in special, dar si organele interne principale, devin obstruate partial sau total prin diverse cauze. Acest tip de suferinta este cea mai frecventa boala a arterelor si este determinata in principal de ateroscleroza, procese inflamatoare ale vaselor ce duc in timp la aparitia si dezvoltarea stenozelor si formarea de trombi intraluminali cu efect obstructiv asupra circulatiei.

ARTEROSCLEROZA

Ateroscleroza este un proces cu evolutie indelungata (ani de zile) ce afecteaza in mod difuz peretele arterial si consta in formarea unor placi intramurale ce ingusteaza si rigidizeaza peretele vasului. Placile de aterom reprezinta acumulari de macrofage, colesterol, trigliceride, iar daca leziunea este avansata, pot sa apara si calcificari. Pe masura ce placa evolueaza, se ajunge la stenozarea vasului, cu sistarea curgerii in teritoriul din aval de obstacol. Ateroscleroza are debut precoce, chiar de la 20 de ani in unele cazuri, insa atata timp cat ingustarea nu atinge un nivel critic, nu apar semne si simptome. Ca urmare, majoritatea indivizilor nu sunt constienti ca au ateroscleroza chiar daca aceasta este prezenta si evolueaza. Doar in momentul in care procesul a evoluat indeajuns incat sa determine o ingustare de peste 75% din lumen, ateroscleroza este resimtita de pacient ca urmare a fenomenelor ischemice care se instaleaza.
Ateroscleroza determina afectari in diverse artere din membre sau din organele interne, simptomele depinzand de aceste localizari particulare:
- ateroscleroza arterelor coronare determina angina pectorala si infarct miocardic (boala coronariana ischemica);
- afectarea arterelor carotide si cerebrale poate duce la accidente vasculare cerebrale si atacuri ischemice tranzitorii;
- ateroscleroza extremitatilor inferioare determina aparitia claudicatiei (durere la mers), vindecarea lenta si anevoioasa a ranilor si ulcere gambiere.
Alte vase frecvent afectate de ateroscleroza sunt arterele renale, brahiale, radiale.

Cand o artera este blocata complet sau doar ingustata sever, segmentul aflat sub directa ei vascularizatie nu va mai primi suficient oxigen. Situatia este mai grava in momentul in care creste semnificativ cererea pentru oxigen a tesuturilor (cum se intampla in timpul efortului fizic), cerere ce nu poate fi satisfacuta de arterele ateromatoase. Situatia se numeste ischemie si descrie, de fapt, suferinta tesutului ce nu isi poate indeplini corect si in parametrii fiziologici functiile.
Ischemia are manifestari clinice diferite, in functie de localizarea vasului afectat si de teritoriul deservit de acesta. Astfel, in cazul ischemiei miocardice (prin afectarea coronarelor) pacientul acuza durere precordiala, intensificata la efort, iar in cazuri grave poate sa apara atacul de cord (forma extrema a bolii ischemice cardiace)
Daca ischemia afecteaza vasele membrului inferior pacientul o resimte ca durere la mers care ii impune odihna (caracteristic este faptul ca apare frecvent la aceeasi distanta parcursa), senzatie permanenta de picioare reci, aspect palid, marmorat al tegumentelor.
Cazurile severe de ischemie sunt definte prin aparitia complicatiilor de tipul necrozei, gangrenei.
In general, indiferent de localizarea procesului obstructiv, daca nu se trateaza cauza, tesutul afectat moare treptat, pe masura ce este privat din ce in ce mai mult de oxigen si nutrienti vitali. De aceea este important ca fenomenele aterosclerotice (si obstructive de orice tip) sa fie descoperite si tratate din timp. Un indicator bun al modificarilor aparute pe artere este examinarea pulsului, atat la artera radiala, cat si la pedioasa, poplitee sau femurala - un puls slab, asimetric sau absent sau artere indurate, indicand un proces degenerativ.

Frecventa la populatie
Boala vasculara periferica este o patologie foarte frecventa - studiile clinice demonstrand ca peste 10-25% din persoanele peste 55 de ani sunt afectate, procentul crescand cu inaintarea in varsta. Se pare ca barbatii sunt mai frecvent afectati decat femeile, insa diferentele nu sunt foarte mari. Totusi, aproximativ 70% dintre cei afectati sunt mult timp asimptomatici. Specialistii considera ca procentul persoanelor afectate va creste in urmatorii ani deoarece populatia planetei are tendinta de a imbatrani.
Boala apare mai des la fumatori, iar combinatia fumat-diabet zaharat implica adesea o severitate mai mare a cazurilor.
Desi boala este o adevarata problema de sanatate publica si medicii insista asupra prezentarii pacientilor pentru consult de specialitate daca prezinta factori de risc sau simptome sugestive, mai mult de jumatate din pacienti ignora sfaturile specialistilor si semnele afectiunii, si, considerand-o o parte normala a procesului de imbatranire nu o raporteaza la controalele periodice. Diagnosticarea bolii vasculare periferice este foarte importanta deoarece acesti pacienti au un risc de 4-5 ori mai mare, comparativ cu populatia generala de a dezvolta infarct miocardic acut sau accident vascular cerebral.

Unul din motivele pentru care pacientii nu se adreseaza doctorului este si teama ca doar tratamentul chirurgical poate rezolva aceasta problema. De fapt, astazi, chirurgia este doar una din formele de tratament, adresata in special complicatiilor. Cea mai eficienta modalitate de a trata boala vasculara periferica este cea medicala, astfel ameliorandu-se simptomatologia si evitandu-se instalarea complicatiilor. O astfel de abordare terapeutica este recomandata in special in cazul pacientilor hipertensivi, diabetici sau cu sindrom metabolic, hipercolesterolemie si marilor fumatori.