Eroziunea dentara - Etiologia eroziunii

1. Factori determinanti (biologici)

Capacitatea de tamponare a salivei - Daca fluxul salivar este redus, potentialul eroziv creste. Cercetari moderne prezinta noi dovezi ale rolului salivei in

neutralizarea pH-ului salivar prin descoperirea unei noi coenzime si

anume anhidraza carbonica VI. Ea este secretata numai de celulele acinare seroase ale glandei parotide si submandibulare si stimuleaza reactia de transformare a acidului carbonic in apa si bioxid de carbon, permitand ionului

bicarbonat sa neutralizeze eficient pH-ul salivar.

Solubilitatea structurilor dentare la acizi, care este determinata de compozitia dintilor, poate da raspunsuri diferite la actiunea acizilor ;

Anatomia si miscarea fiziologica a tesuturilor moi; cele mai severe eroziuni s-au gasit pe suprafata palatinala a dintilor, datorate probabil, contactului cu limba.

Ocluzia si anatomia dentara Forma si conturul dintilor si relatia cu modalitatea de a inghiti sau de a bea au fost identificate ca factori care ar putea modifica procesul de eroziune.

Mineralizarea tesuturilor dure dentare si prezenta fluorapatitei in loc de hidroxiapatita influenteaza aciditatea;

2. Factorii favorizanti

a. Factori extrinseci de aciditate

Eroziunea determinata de dieta;

Eroziunea cauzata de mediul inconjurator;

Produse folosite in igiena orala si medicamente.

b. Factori intrinseci de aciditate

- regurgitatii spontane, provocate (anorexie, bulimie)

- refluxului gastro-esofagian

Eroziunea determinata de dieta

Corelatie eroziunea dentara - modalitate de ingerare prin

masuratori telemetrice ale pH

Subiectii au consumat 100 ml sau au clatit gura cu 15 ml din cinci

tipuri de bauturi acide incluzand vin, sucuri de fructe, bauturi tip

Coca Cola, bauturi dietetice si apa minerala. In toate cazurile

clatirea gurii cu aceste bauturi a produs o scadere a pH-ului mai

mare, datorita unei distributii mai mari a bauturii in cavitatea

bucala.

Mancarurile si bauturile acide reprezinta o componenta

semnificativa a multor diete.

Aciditatea unor alimente si bauturi uzuale

In mod ironic, dieta sanatoasa, care include consum de fructe si vegetale, poate fi un important factor in etiologia eroziunii dentare. Studii epidemiologice au aratat ca 75% din pacientii lacto-vegetarieni prezinta eroziune.

Pe de alta parte si un stil de viata nesanatos poate fi legat de producerea eroziunii. Duxbury a sugerat ca folosirea drogului cunoscut sub numele de "ecstasy" poate duce la aparitia eroziunii dentare.

Eroziunea determinata de dieta

Aciditatea unor alimente si bauturi uzuale

Eroziunea determinata de dieta

v  Un studiu realizat de White si colab. a investigat rata de demineralizare a leziunilor erozive la nivelul dentinei si cementului radicular, utilizand microscopia cu lumina polarizata. Acizii utilizati au fost acidul clorhidric, acidul citric si acidul acetic, iar perioada de actionare a fost situata intre 48 de ore si 7 zile.

v  Rezultatele studiului au aratat ca, acizii au actionat producand modificari similare cu cele de la nivelul cariilor suprafetelor radiculare. Modelul histologic al demineralizarii acestor zone nu variaza mult in functie de tipul acidului utilizat, dar adancimea lor este influentata de timpul, concentratia si puterea acidului

Daca sucul de fructe consumat seara precede periajul dentar, poate determina cresterea potentialului de pierdere a tesutului dentar. Aceasta se intimpla deoarece demineralizarea structurii dentare lasa matricea dentara organica a dentinei sau smaltului lipsita de suportul anorganic al ionilor minerali. Periajul dentar in acest moment va indeparta matricea organica astfel incat remineralizarea nu mai poate avea loc.

Daca dintii nu sunt periati la 2-3 ore dupa consumul de acid, se vor remineraliza prin ionii de calciu si fosfat salivari, suficient pentru a nu aparea o pierdere dentara permanenta.

Alternativa logica este sfatuirea pacientului sa isi faca periajul dentar inainte de ingestia de alimente si bauturi acide. Dupa consumarea produselor acide este suficienta clatirea riguroasa cu apa si amanarea periajului cel putin trei ore.

Eroziunea cauzata de mediul inconjurator

Apare la persoane care lucreaza in medii poluate, in special cand sunt expuse actiunii acizilor. Aceasta etiologie afecteaza predominant suprafetele vestibulare ale incisivilor superiori si inferiori, mai ales in cazul pacientilor cu respiratie orala.

Gradul distructiei depinde de:

nivelul buzei,

concentratia acidului

durata expunerii.

Evolutia eroziunii, astfel produsa, poate fi relativ lenta, ceea ce duce la dificultati in a pune diagnosticul.

Un alt factor de risc il reprezinta inotul in apa cu continut mare de clor care poate provoca aparitia eroziunii.

Eroziunea determinata de clorul din bazine - la inotatori

Eroziunea determinata de produse folosite in igiena orala si medicamente

Periajul excesiv provoaca o indepartare rapida a smaltului deja demineralizat printr-un atac acid (legatura dintre frecventa eroziunii si standardele foarte ridicate de igiena orala).

Diverse tipuri de medicamente reprezinta un alt factor de risc care trebuie luat in consideratie de catre medicul stomatolog ca o posibila cauza a eroziunii dentare: diureticele, antidiabeticele, b-blocantele si tranchilizantele scad semnificativ debitul salivar si pH-ul.

Exista o lista de peste 400 de medicamente care au ca efect secundar xerostomia, majoritatea dintre ele fiind medicamente utilizate in afectiuni cardio-vasculare, anticolinergice, pentru tulburari gastro-intestinale, antianemice, vitamine (vitamina C)

Eroziunea determinata de regurgitatii

Regurgitarea reprezinta intoarcerea continutului gastric in cavitatea bucala si se descrie ca fiind:

involuntara (origine somatica),

uneori voluntara (origine psiho-somatica).

Tulburarile de origine psiho-somatica cum ar fi voma nervoasa, anorexia sau bulimia sunt deobicei cauze ale regurgitatiei, care in aceste cazuri sunt autoinduse.

Cauzele de origine somatica includ graviditatea, alcoolismul, bolile gastro-intestinale cum ar fi: disfunctiile gastrice, obstructiile cronice, hernia hiatala, ulcerul duodenal sau peptic si refluxul gastro-esofagian. Continutul gastric este puternic acid (pH 2) si prin regurgitare se pot expune dintii la factori puternic erozivi.

Incidentele izolate nu provoaca probleme pe termen lung, dintii sunt sever afectati de episoadele repetate sau continue de regurgitare.

Uneori eroziunea dentara reprezinta primul semn al producerii refluxului gastro-esofagian. De aceea simptomatologia primara a refluxului gastro-esofagian trebuie cunoscuta, ea fiind reprezentata de urmatoarele semne:

Ø gust acid;

Ø tuse persistenta;

Ø voma;

Ø senzatie de nod in gat;

Ø dureri faringiene;

Ø disfonie (voce ragusita);

Ø crize de asfixie;

Ø modificari ale vocii;

Ø hipersalivatie;

Ø dureri gastrice dimineata la trezire;

Ø pirozis;

Ø halitoza;

Ø eructatie.

Factori de risc ai eroziunii dentare
(adaptat dupa Jarvinen, 1991)

v  Consumul citricelor (mai mult de 2 ori pe zi)

v  Consumul de bauturi acidulate (mai mult de 4-6 ori pe saptamana)

v  Rata scazuta a fluxului salivar

v  Consum de otet de mere

v  Voma (saptamanal, sau mai des)

v  Simptome sau istoric de reflux gastric

v  Tulburari de ingerare a alimentelor

Aspect clinic

v   Disparitia conturului suprafetei dentare care apare lucioasa, neteda precum si a microreliefului (perikimatiilor) smaltului, cuparea marginilor de smalt care se netezesc pe masura ce eroziunea evolueaza.

Eroziune produsa de bulimie nervoasa. (a) Cuparea marginilor incizale la I centrali max. sup. si carii oprite in evolutie la incisivii mandibulari anteriori; (b) aspect palatinal al maxilarului superior. (c) margini incizale I ant. mandibulari., (d) aspect lingual al dintilor mandibulari, fara placa sau tartru.

Eroziune produsa de bulimie

Eroziune dentara

Eroziune produsa de suc de lamaie

Eroziune produsa de sucuri acide + xerostomie

Localizarea eroziunii dentare

Eroziunea dentara se poate intalni pe urmatoarele suprafete dentare:

Ø fetele palatinale ale dintilor frontali;

Ø fetele vestibulare ale tuturor dintilor;

Ø fetele ocluzale ale dintilor laterali.

La examenul clinic al dintilor cu eroziune dentara se poate constata:

Ø pierderea anatomiei suprafetei dentare;

Ø modificarea culorii dintelui (care devine inchisa);

Ø pierderea transluciditatii incizale;

Ø subtierea margini incizale;

Ø zone unde smaltul lipseste;

Ø uneori, in cazul leziunilor active, sensibilitate dentara.

Diagnosticul diferential al eroziunii dentare se poate face cu:

a.  abraziunea fiziologica sau patologica;

b. distrofiile dentare;

c.  caria dentara.

Caria dentara, ca si eroziunea presupun o pierdere de tesut dentar de cauza

chimica.

Cariile apar in locurile acoperite de placa spre deosebire de eroziuni care se

formeaza in zone unde nu exista placa.

Cariile evolueaza mai lent, datorita echilibrului dinamic intre fazele de

demineralizare si remineralizare. Opus, eroziunea presupune o demineralizare

rapida, iar remineralizarea apare probabil, doar in timpul perioadelor prelungite

in care lipseste dieta acida.

Prezenta zaharului in dieta nu intereseaza eroziunea, totusi consumul de zahar nu

trebuie ignorat, din moment ce leziunile carioase se pot suprapune peste leziuni

erozive.

Indepartarea regulata a placii bacteriene este esentiala pentru prevenirea cariilor

si a bolilor parodontiului marginal, dar creste susceptibilitatea suprafetelor

dentare la eroziune