|
Placile
sunt corpuri ce au o dimensiune, grosimea orientata
dupa axa z, mult mai mica in raport cu celelalte doua (§I.3.1).
Acest capitol trateaza cateva probleme simple din domeniul placilor
considerate subtiri ce pot prelua solicitarea de incovoiere datorata
actiunii fortelor orientate dupa axa z, perpendiculare pe
planul median. Aceste placi indeplinesc conditia
, unde l, de regula orientat dupa x,
este latura mica a placii dreptunghiulare
(cealalta latura) iar in cazul placii
circulare se face referire la raza R a acestora.
Deformarea
placii se evidentiaza din studiul curbarii planului median
prin legi de variatie a sagetii w si a rotirii ; se face abstractie de extinderea suprafetei
mediane ca urmare a solicitarii acesteia.
Ipotezele de calcul din studiul barelor se admit in continuare iar unele se extind la calculul placilor. Se considera ca materialul placii este omogen, izotrop si legea generalizata a lui Hooke in domeniul elastic este satisfacuta. Se adopta o grosime a placii constanta.
Ipoteza lui Bernoulli devine ipoteza lui Kirchoff. Prin aceasta se admite ca punctele aflate pe normala la suprafata mediana raman pe normala la suprafata deformata. Se neglijeaza astfel lunecarile din material comparativ cu rotirea normalei. Inseamna ca punctele materiale ale placii se deplaseaza dupa normalele in planul median, in felul acesta fiind suficient studiul deformarii planului median. Deformatiile fiind mici comparativ cu dimensiuinile placii, se pot scrie intr-o prima etapa ecuatiile de echilibru pentru forma nedeformata. Se observa ca eforturile, si in consecinta tensiunile, nu mai pot fi determinate prin metoda sectiunilor. Se constata ca deformatiile, tensiunile si eforturile pot fi exprimate printr-o functie a rotirii j sau a deplasarii w. Problema consta in a stabili expresia uneia din aceste functii in baza studiului geometric, fizic si mecanic al placii.
Studiul placilor plane circulare incarcate simetric
1 Studiul geometric
Se considera cazul simplu
al unei placi circulare simplu rezemata pe contur, articulata
sau incastrata, definita intr-un sistem de referinta
cilindric, incarcata simetric cu o sarcina uniform
distribuita. Datorita simetriei, pe un cerc de raza oarecare
, eforturile sunt aceleasi, dezvoltarea tensiunii avand
o variatie identica indiferent de orientarea razei
. Pentru studiu se izoleaza un volum elementar
avand punctul M situat la o raza
de centrul placii
si la o distanta
fata de
planul median. Suprafetele volumului elementar sunt:
,
,
.
Fig. XVIII.1 Placa circulara simplu rezemata pe contur
Simetria placii, a
reazemului si a starii de solicitare conduc la o deformare simetrica
a placii. Studiul geometric arata ca suprafata mediana
plana se modifica intr-o suprafata curba de
revolutie cu axa prin deplasarea punctelor planului median, conform legii lui
Kirchoff, numai dupa normala la planul median.
Fig. Studiul geometric al elementului de placa
Punctul M al volumului
elementar se deplaseaza cu pana in punctul M',
iar tangenta la suprafata deformata ce trece prin punctul
mentionat formeaza unghiul
notat cu
cu orizontala, ceea ce
exprima rotirea punctului M (rotirea punctului M D' in raport cu MD). Punctul B
asociat punctului M prin
pe directia
se deplaseaza pe
directia
cu
. Pe directia
punctul M se deplaseaza cu
, iar punctul B se deplaseaza
cu
.
Prin prisma simetriei se
constata ca volumul elementar se poate lungi sau scurta pe
directia r si t,
fig. XVIII.1; pe directia avand loc o deplasare
a placii in
ansamblul ei, deformarile sunt insignifiante.
Din punct de vedere al lunecarilor simetria cazului studiat este compatibila doar cu lunecarile planelor Sr .
Prin prisma modului de calcul al deformatiilor se pot scrie urmatorele relatii:
; (XVIII.1)
; (XVIII 2)
; (XVIII 3)
Prin prisma parametrului ce intervine in
ecuatia diferentiala de echilibru a elementului de placa,
lungimile specifice se calculeaza astfel:
, (XVIII 4)
iar este :
. (XVIII 5)
2 Aplicarea legii generalizate a lui Hooke
Asociat deformatiilor ,
,
(nesemnificativ) si a lunecarilor posibile doar in
planul
datorita
simetriei rezulta o dispunere a tensiunilor conform figurii XVIII.3.
Fig. XVIII.3 Dispunerea tensiunilor
Deoarece si
rezulta ca
este o
suprafata principala iar directia
este indiferenta
de marimea solicitarii si de dimensiunile placii circulare
fiind o directie principala dupa care se dezvolta o
tensiune normala principala.
Se observa:
Se constata ca
elementul de placa se afla intr-o stare plana de tensiune,
valorile tensiunilor calculandu-se prin prisma legii generalizate a lui Hooke
(V.16) pentru o valoare z data,
fiind dependente da variabilele si r.
, (XVIII.6)
. (XVIII.7)
3 Eforturi in placile circulare
Reprezentarea cumulativa a tensiunilor din sectiunile volumului elementar, se face sub forma cunoscuta a eforturilor.
In cazul placii, efortul
nu mai pote fi dedus din exterior prin aplicarea torsorului de reducere.
Efortul poate fi dedus functie de solicitarea exterioara pe intreaga
circumferinta. Pentru a putea reprezenta efortul pe placa
elementara de grosime h, ( din formulele precedente devine
), sarcina exterioara uniform distribuita fiind
reprezentata de p, se considera intensitatea efortulurilor
(efortul pe unitatea de lungime) T1, M1,
obtinute din raportarea acestora la lungimea pe care se manifesta
(fig. XVIII.4).
In cazul studiat conform solicitarii, eforturile moment sunt pozitive, suprafata de dedesubt este intinsa iar efortul forta taietoare pe portiunea considerata este negativ. Marimile si unitatile de masura ale intensitatii eforturilor sunt:
[N/m] unde
[N], (XVIII.8)
[Nm/m] unde
[Nm], (XVIII.9)
[Nm/m] unde
[Nm].
(XVIII.10)
Fig. XVIII.4 Reprezentarea eforturilor
Prin prisma
expresiilor lui si
eforturile
si
capata
forma:
, (XVIII.11)
, (XVIII.12)
in care:
, (XVIII.13)
unde
este modulul de
rigiditate cilindrica a placii pe unitatea de lungime;
, (XVIII.14)
. (XVIII.15)
4 Studiul static
Din
echilibrul fortelor dupa (pe axa t nu
avem eforturi forta, iar dupa axa
efrturile sunt egale
si de sens contrar) rezulta:
, (XVIII.16)
. (XVIII.17)
Amplificand
cu si neglijand
diferentele de ordinul doi, rezulta:
, (XVIII.18)
sau:
, (XVIII.19)
, (XVIII.20)
, (XVIII.21)
Prin integrare rezulta:
. (XVIII.22)
Din calculul integralei rezulta:
(XVIII.23)
de unde:
. XVIII.24)
Prin relatia (XVIII.24) se face legatura dintre solicitarea exterioara p si efortul forta taietoare T.
De mentionat ca in
cazul placilor circulare incarcate simetric, forta
taietoare poate fi
determinata usor considerand conditiile de echilibru pentru o
portiune centrala de forma cilindrica de raza
decupata din
placa.
Din echilibrul sarcinii
exterioare cu efortul
forta taietoare pe unitatea de lungime
de pe suprafata
laterala a cilindrului de aceeasi valoare pe o
circumferinta de raza r,
rezulta:
, (XVIII.25)
de unde:
. (XVIII.26)
Din echilibrul momentelor in
planul in raport cu punctul A
rezulta un echilibru al momentelor (momentele din planul
sunt constante pe intreaga circumferinta, iar in
planul
nu exista) sub forma:
, (XVIII.27)
(XVIII.28)
Amplificand cu si neglijand
diferentiala de ordin superior rezulta ecuatia de echilibru a
momentelor sub forma:
. (XVIII.29)
Relatia (XVIII.29) exprima legatura dintre eforturile M si T.
5 Functia a placii
circulare incarcate simetric
Din analiza
ecuatiilor de echilibru (XVIII.21)
si (XVIII.29) se constata ca introducand in (XVIII.29) eforturile moment sub forma (XVIII.14 si (XVIII.15) si avand in vedere ca T1rz
poate fi dedus din (XVIII.21), rezulta o expresie de forma pentru o incarcare data p si o
rigiditate D1 a placii considerate.
Din (XVIII.29) rezulta:
XVIII.30)
XVIII.31
XVIII.32
de unde:
. (XVIII.33)
Integrand de doua ori expresia (XVIII.33 rezulta:
. (XVIII.34)
Constante de
integrare si
se determina din
conditii la limita pentru fiecare caz concret. Astfel se fac
referirile la rotiri, sageti, eforturi, care pot fi stabilite in
mijlocul placii, pe conturul de rezemare, pe contururile libere, precum
si pe frontiera intervalelor cu incarcari diferite avand in
vedere continuitatea fibrei. De asemenea se au in vedere conditiile
geometrice in situatiile de simetrie.
Inlocuind pe T1rz (XVIII.24) prin integrari successive ale ecuatiei XVIII.34) rezulta:
(XVIII.35)
Prin cunoasterea
functiei pot fi determinate
momentele incovoietoare pe unitatea de lungime M1tr
si M1rt , din expresiile (XVIII.11) si (XVIII.12) precum
si sageata w din (XVIII.1). Cunoscand momentele incovoietoare se
determina tensiunile din compararea expresiilor (XVIII.6), XVIII.7) si XVIII.11), XVIII.12),
rezulta:
;
(XVIII.36)
;
Pentru rezulta
tensiunile normale maxime din sectiunea de calcul considerata:
si
(XVIII.37)
unde:
si
- moment de inertie axial al placii pentru
latimea de o unitate;
- modul de rezistenta axial al placii pentru
latimea de o unitate;
Se constata ca
distributia tensiunilor orientate dupa cele doua directii r si t variaza liniar pe
grosimea placii fiind proportionale cu distanta de la punctul de
calcul la suprafata mediana ca in cazul barelor (Navier). Planul
neutru pentru si
coincide cu
suprafata mediana a placii, valorile extreme ale tensiunilor
fiind pe suprafetele laterale.
Pentru determinare
sagetii w se are in vedere
(XVIII.1) in care se inlocuieste
XVIII.38)
XVIII.39)