|
Asamblari nituite
1. Generalitati, descriere, clasificare
Nituirea face parte din categoria asamblarilor nedemontabile. Odata cu dezvoltarea procedeelor de sudare, nituirea si-a restrans aria de raspandire , in momentul de fata utilizandu-se:
- la piesele supuse la sarcini variabile, unde sudura este inca un procedeu nesigur ;
- piese din aliaje usoare din domeniul aviatiei;
- piese din materiale greu sudabile.
Forma generala a unui nit este prezentata in fig.5.23. El se compune din:
- tija nitului -1
- capul fix -2
-capul de inchidere-3
Intre nit si piesele ce urmeaza a fi asamblate, se lasa un joc de diametru - j -
Formarea capului nitului, care se mai numeste si operatie de nituire, se poate face:
la rece - cand diametrele sunt de maxim 12 mm,
la cald - cand diametrul nitului depaseste 12mm
Din punct de vedere constructiv, exista mai multe solutii constructive atat pentru Formarea tijei cat si pentru cap.
Tija nitului poate fi plina - fig 5.22 sau tubulara. Aceasta se foloseste la diametre cuprinse in game 4 - 20 mm, si cu o grosime a peretelui de 0,25- 1,5 mm fiind foarte utilizate in aviatie, mecanica fina si industrie usoara.
Dupa Forma capului se intalnesc:
a) cap semirotund - fig.5.24. a - sunt cele mai utilizate. Este usor de realizat, dar este voluminos si citeodata greu de amplasat in imbinare.
b) cap inecat - fig.5.24.b - necesita prelucrari suplimentare la piesele ce urmeaza a fi imbinate. Rezistenta capului este slaba in raport cu tija aceluiasi nit.
a b c d e
Fig.5.24.
c) cap plat - fig.5.24.c - cu o gama restransa de utilizare - dogarie.
d) cap tronconic - fig.5.24. d - din punct de vedere al rezistentei corespund foarte bine, dar cu o tehnologie destul de greoaie.
e) cap semiinecat - fig.5.24.e - imbina avantajul rezistentei nitului cu cap semirotund, cu avantajul ocuparii unui spatiu restrans al capului inecat.
f) cap tronconic si semiinecat - fig.5.24.f - sunt utilizate ca nituri de rezistenta - etansare. Aduna dezavantajele de la ambele tipuri - cap tronconic si inecat.
g) nituri confectionate din teava - fig.5.24.g - capul se formeaza prin altuire cu o raza de curbura mai mica sau mai mare.
Din punct de vedere al destinatiei , exista:
- Nituri de rezistenta. Acestea au capete semirotunde, tronconice, plate, semiinecate.
- Nituri de rezistenta - etansare pentru care se folosesc capete semirotunde, semiinecate, tronconice, tronconice si semiinecate
- Nituri de rezistenta si rezistenta - etansare se folosesc capete inecate.
Materiale folosite in realizarea niturilor, sunt:
otel carbon cu C<0,15%. in mod obisnuit OL34, OL37.
Cupru tras si recopt
Alama
Aluminiu
Duraluminiu
Otel aliat, in special cu Mo si Cr .
In anexa (A.5.2. tab.II ) se prezinta principalele dimensiuni ale niturilor din otel conform STAS
Imbinarile nituite se clasifica si ele, dupa destinatie, dupa cum urmeaza:
imbinari de rezistenta - se folosesc in constructia masinilor, a constructiilor metalice
imbinari de etansare - la rezervoarele deschise
imbinari de rezistenta si de etansare - se folosesc la realizarea cazanelor.
Imbinarile dupa modul de realizare pot fi:
directe - 5.25
cu eclipsa - fig.5.26
cu doua eclipse - fig 5.27 - simetrice, si fig. 5.28 - asimetrice.
2. Calculul imbinarilor nituite
Intr-o imbinare nituita directa tablele sunt solicitate la inconvoiere fig - 5.29
Dezaxarea fortei cu un brat egal cu grosimea tablei - s - ( fig.5.29.a ) produce un moment inconvoietor cu efect in curbarea tablelor ( fig.5.29.b).
In plus, in cazul nituirii la cald, racirea nitului produce o forat de tractiune in nit, care se poate calcula cu relatia :Fa =a . E . Dt . (5.39)
In relatie :a - coeficient de dilatare liniara
E - modul de elasticitate
DT - diferenta de temperatura fata de mediul ambiant.
In aceste conditii Fa - strange piesele in capetele nitului, solicitarea intre table transmitandu-se cu ajutorul fortei de frecare. In metodologia calculului asamblarilor nituite, se fac urmatoarele ipoteze simplificatoare.
Niturile preiau o solicitare de forfecare.
Repartizarea solicitarii este uniforma in nit
Eforturile suplimentare se iau in consideratie doar cu coeficienti de reducere a rezistentelor admisibile.