Documente noi - cercetari, esee, comentariu, compunere, document
Documente categorii

Locul programului de asigurare cu resurse materiale in cadrul managementului unitatilor economice

Locul programului de asigurare cu resurse materiale in cadrul managementului unitatilor economice.


In vederea realizarii activitatii economice, a obiectivelor propuse, unitatile din agricultura, industrie alimentara si cele de distributie, trebuie sa isi asigure, in fiecare perioada de gestiune, baza materiala a carei structura este, de regula, extrem de diversificata.

Din aceasta cauza, prelucrarea manuala a datelor (pentru elaborarea programelor de aprovizionare), evidenta stricta a miscarii materialelor, a stocurilor, etc., este foarte greoaie, necesita un volum de munca mare si nu asigura operativitate la un grad de reactie care sa permita actiunea in timp util pentru luarea deciziilor si masurilor care se impun pentru realizarea unui management performant.



In sistemele computerizate de prognozare a cererilor de resurse materiale, un rol important revine "nomenclatorului de materiale si echipamente tehnice ". Acesta reprezinta o lista (catalog) centralizatoare a tuturor resurselor materiale necesare unitatii economice, ordonate dupa anumite criterii, definite prin toate caracteristicile fizico-chimice si de calitate, prin care se asigura individualizarea distincta a fiecarui articol. Totodata, in cadrul nomenclatorului se mai precizeaza, pentru fiecare articol component, sursele de furnizare cunoscute, preturile de oferta, dupa caz si conditiile de livrare-furnizare care sunt specificate in oferta.

Pe baza acestui nomenclator se elaboreaza "fisierul de materiale si de echipamente tehnice" care va fi actualizat ori de cate ori este nevoie pentru lucrarile de prelucrare automata a datelor de genul : elaborarea de planuri strategice si programe de aprovizionare, stabilirea cantitatilor economice de comandat, studierea si alegerea furnizorilor, alegerea substituentilor, etc.

In elaborarea nomenclatorului general de materiale, produse si echipamente tehnice sunt antrenate toate compartimentele si subunitatile intreprinderii, in scopul identificarii reale a tuturor resurselor necesare pentru fiecare perioada de gestiune. Totodata se foloseste o documentatie larga de informare care sa evidentieze elementele si caracteristicile care prezinta interes pentru a fi precizate in cadrul nomenclatorului si anume : purtatorii de informatii existenti in unitatea economica, care evidentiaza clar si complet resursele folosite curent in cadrul acesteia (retete de fabricatie, fise tehnologice, listele cu cereri de materiale emise de sectii, ateliere,etc.), cataloage de STAS-uri, cataloage comerciale, oferte ale furnizorilor, prospecte, pliante, etc.

Desfasurarea la parametrii proiectati, a activitatii unitatilor economice, presupune asigurarea in conditii de eficienta economica, in timp util, ritmic, in cantitatile, calitatatea si structura dorita, a tuturor resurselor materiale si energetice necesare pentru toate destinatiile de consum, si in primul rand pentru productia de baza. Aceasta se realizeaza prin elaborarea, inca inaintea perioadei de gestiune la care se refera, a unei strategii, a unui plan si a unor programe de aprovizionare judicioase.

Prin planul si programele de aprovizionare, se nominalizeaza ,de fapt, cererile de resurse materiale ale intreprinderii pe o anumita perioada (de regula de pana la un an), pe categorii de resurse (materii prime si materiale, echipamente tehnice, piese de schimb, diferite repere, etc.), nivelul acestora si sursele de acoperire a lor. Datele si informatiile respective sunt estimate fie in functie de elementele certe cunoscute, fie in functie de previziunile referitoare la activitatea unitatii economice. Datele certe sunt evaluate pe baza comenzilor ferme de productie si a contractelor economice incheiate si prin care se creaza un anumit grad de certitudine in asigurarea resurselor materiale necesare.

Prin continutul lor, planurile si programele de aprovizionare, raspund intr-o forma sintetica sau analitica, la intrebarile specifice domeniului de asigurare a resurselor materiale cum ar fi :

- ce anume trebuie comandat si asigurat pentru perioada de gestiune ?

in ce cantitati urmeaza a fi aprovizionata resursa materiala pentru orizontul de timp avut in vedere (an, semestru, trimestru) ?

din ce surse, interne (proprii) sau de la terti, si in ce proportie se prevede acoperirea necesitatilor de consum? etc.

Resursele materiale necesare bunei desfasurari a procesului de productie din agricultura si industria alimentara, prezinta o serie de diferentieri. Conoasterea acestor diferentieri este necesara pentru a se realiza rolul si importanta diferita a lor pentru activitatea unitatii economice, atentia si gradul de exigenta care trebuie manifestate in procesul aprovizionarii si gestionarii lor, strategia care trebuie conturata in procesul asigurarii materiilor prime si materialelor, sistemele si tipurile de gestiune cele mai eficiente, etc.



Structura sortimentala extrem de vasta a resurselor materiale necesare unitatilor agricole si de industrie alimentara, ca si conditiile de folosire foarte diferite, sugereaza ca, procesului de aprovizionare, pe fazele lui, (planificare, programare, organizare, derulare, evidenta, urmarire, control, analiza, evaluare), ii este specific un volum amplu de munca fizica si intelectuala. Ca urmare, desfasurarea acestui proces, cu operativitate si eficienta, in concordanta cu cerintele de consum din unitatea economica, necesita un "sistem informational" simplu, cuprinzator, fundamentat pe baze informatice.

Programul de asigurare cu resurse materiale a unitatilor agroalimentare, reprezinta parte componenta a programului de ansamblu al intreprinderii, precum si a bugetului de venituri si cheltuieli. De modul de fundamentare a programului de asigurari cu resurse materiale, de managementul asigurarii resurselor materiale, depinde realizarea obiectivelor prevazute in progamul de productie, cresterea cifrei de afaceri si a profitului prin reducerea consumurilor specifice, a consumului de forta de munca (deci reducerea costurilor unitare totale), toate acestea contribuind la asigurarea unei politici de marketing in condttii de maxima eficienta.

Locul programului de asigurare cu resurse materiale in managementul unitatilor agroalimentare este dat de interdependentele ce se creaza intre acest program si celelalte componente ale programului de ansamblu al intreprinderilor agroalimentare (programul de dezvoltare al unitatilor agroalimentare).

Astfel, asa cum se constata din figura 3.1. programul de asigurare cu resurse materiale, primeste informatii de la unele sectiuni din interiorul unitatii agroalimentare (programul de productie vegetala, programul de productie zootehnica, programul de industrializare, programul pentru investitii si cel pentru transport etc) ; iar pentru alte sectiuni, programul de asigurare, devine furnizor de informatii, cum ar fi pentru : consumurile specifice, costuri de productie, fond de salarii si productivitatea muncii, contul de profit si pierderi si necesarul de finantare.

Pe langa interdependentele pe care le creaza cu alte sectiuni ale programului de dezvoltare al unitatii agroalimentare, programul de asigurare cu resurse materiale se afla in stransa legatura cu programul de dezvoltare al intreprinderilor din amonte si din aval. In amonte, relatiile sunt stranse cu piata resurselor materiale, in primul rand cu producatorii de resurse materiale cu care unitatile agroalimentare au relatii directe, iar in al doilea rand cu intermediarii (distribuitorii) care actioneaza pe aceasta piata.Cat priveste relatiile din aval, programul de aprovizionare cu resurse materiale, se afla in relatie cu piata de desfacere a unitatilor agroalimentare, adica atat cu magazinele proprii, cat si cu unitatile distribuitoare de produse agroalimentare (cu amanuntul sau cu ridicata).


PROGRAMUL PRODUCTIEI VEGETALE

 

PROGRAMUL PRODUCTIEI ZOOTEHNICE



 

PROGRAMUL PRODUCTIEI

I INDUSTRIALE

(DE  PROCESARE)

 

PROGRAMUL PENTRU INVESTITII

 

PROGRAMUL PENTRU TRANSPORTURI

 




Text Box: PIATA DE APROVIZIONARE



Text Box: PROGRAMUL DE ASIGURARE CU RESURSE MATERIALE







Fig. 3.1. Locul programului de asigurare cu resurse materiale

in managementul unitatilor agroalimentare

SURSA : Nicolae David  si Nicolae Istudor - "Asigurarea si gestionarea resurselor materiale pentru agricultura si industrie alimentara, Editura Tribuna Economica Bucuresti 2000.


Locul programului de asigurare cu resurse materiale in cadrul managementului unitatilor agroalimentare rezulta din legaturile stranse pe care le are cu celelalte capitole din programul de dezvoltare al firmelor, si in primul rand cu programul de productie, care se elaboreaza in functie de cererea manifestata pe piata de desfacere a produselor finale si care sta la baza elaborarii programului de asigurare cu resurse materiale (pornind de la necesarul de aprovizionat pentru fiecare categorie de resursa materiala de baza).

Sincronizarea programului de aprovizionare cu obiectivele prevazute in programul de productie si cu cererea manifestata pe piata produselor finale, constituie conditia elementara pentru asigurarea unei activitati eficiente a unitatilor agroalimentare, atat in ceea ce priveste asigurarea cu resurse materiale, cat si realizarea obiectivelor din programul de productie (programul de productie vegetala, programul de productie zootehnica, programul de industrializare, etc.).

Programul costurilor de productie se fundamenteaza, in mare masura pe baza informatiilor provenite din programul de asigurare cu resurse materiale, deoarece consumurile specifice prognozate, atat pentru productia vegetala sau animala, cat si pentru productia alimentara, se determina pe baza normelor de consum de samanta, furaje, combustibil, ingrasaminte chimice, de carne, lapte, zahar, etc., care stau la baza elaborarii programului de asigurare.

In programele fermelor de productie vegetala, fundamentarea necesarului de mijloace de productie, se face in stransa corelatie cu planul de cultura, suprafetele ocupate cu fiecare cultura agricola, programul de fertilizare a solului, programul de irigatii, programul de combatere a daunatorilor, etc.In sectorul cresterii animalelor, necesarul de furaje, constituie unul din capitolele de baza ale programului de productie ; se elaboreaza in stansa corelatie cu miscarea efectivelor de animale si cu productia prognozata, pe categorii de animale, pe luni, pe trimestre, pe semestre, sau pe intreg anul de productie.

Programul de investitii este strans legat de programul de constructii si cu cel de modernizare a capacitatilor de productie si se elaboreaza in stransa legatura cu programul productiei vegetale, al productiei animale si al celei alimentare ; cu structura culturilor si a efectivului de animale ; cu tehnologiile folosite in procesul de productie ; cu masurile tehnice si organizatorice prevazute a se lua in vederea cresterii gradului de mecanizare, a productivitatii muncii si in consecinta, a eficientei economice

De asemenea, programul de asigurare cu resurse materiale este direct legat de programul financiar, mai precis de sursele de finantare, atat pentru achizitiionarea resurselor materiale din categoria mijloacelor circulante (inclusiv pentru formarea stocurilor curente si de rezerva), cat si pentru realizarea investitiilor in mijloace fixe necesare modernizarii liniilor de fabricatie, a parcului de masini si tractoare si a proceselor de productie (in general), indiferent ca ne referim la productie vegetala, zootehnica sau de produse alimentare.