|
|
|
Definitii generalizate pentru managementul activitatilor productiv-economice
In scopul sublinierii caracteristicilor managementului productiv-economic al
unei firme, in continuare, sunt selectate cateva formulari definitorii, dupa cum
urmeaza:
Managementul activitatilor productiv-economice reprezinta un ansamblu
de tehnici de organizare si gestiune a liniilor de productie in entitati organizate
specific.
Managementul este un complex de preocupari si actiuni ale conducatorului
(ministru, secretar de stat, director general, director, sef de serviciu s.a.), de creare
a cadrului care sa permita unui grup de lucratori sa realizeze un anumit obiectiv
productiv (produs, serviciu), in conditii de calitate, termen si eficienta impusa.
Conducatorul de firma este acel administrator care (indiferent de nivelul de
conducere) are drept de dispozitie (decizie).
Raportul dintre conducerea si executia operatiilor productiv-economice, intre
anumite limite, are caracteristici obiective. Pe verticala sistemului se identifica un
volum diferit, variabil al procesului de conducere.
Intr-o expresie mai larga - si accentuat legata de practica - managementul are
in vedere (fig. 1.4): planificarea, dirijarea, controlul.
Previziunea productiv-economica inseamna estimarea a ceea ce se intampla
in viitor. In context, se procedeaza la examinarea viitorului, fiind formalizate
planuri de actiune.
Planificarea productiv-economica rezulta din continutul politicii firmei.
Planificarea
este indicata in principii, insa riguros limitata la
continutul
temelor si pozitiilor ce trebuie adoptate pentru atingerea obiectivelor stabilite.
Fig. 1.3. Componente ale managementului si reglementarile
care structureaza activitatile productiv-economice
Organizarea se refera la repartizarea eforturilor si structurarea manageriala,
productiv-economica.
Organizarea marcheaza crearea de infrastructuri materiale si de resurse umane
intr-o firma, mobilizand resursele si materialele, stabilind sarcini pe substructuri si
persoane.
Dirijarea se refera la distribuirea de activitati productiv-economice in directii
stabilite si momente oportune.
Coordonarea semnifica armonizarea, corelarea si unificarea (articularea)
eforturilor si actiunilor in cadrul firmei pentru atingerea obiectivelor productiv-
economice asumate.
Comanda sau motivarea induc mentinerea activitatilor in randul angajatilor
prin instructiuni, recomandari, cerinte s.a.
Controlul, intr-o anume acceptiune, semnifica supravegherea pentru impunerea
cerintei ca intreaga activitate productiv-economica sa se deruleze in concordanta cu
regulile stabilite si transmise. Cu aceasta ocazie se monitorizeaza progresele pentru
a fi indicate rezultatele obtinute etapizat.
Controlul este esential in fluidizarea activitatilor in cadrul firmei si el se
obtine efectiv din exercitarea acestei functiuni lucrative de catre top-managementul
intreprinderii.
Prin controlul managerial se realizeaza aprecierea (evaluarea) rezultatelor.
Controlul, prin apreciere, consemneaza instaurarea increderii.
Increderea este instaurata prin fixarea unor obiective realizabile si prin mani-
festarea integritatii si loialitatii personalului angajat.
In practica, se manifesta tendinta de simplificare a instrumentelor de control,
in paralel cu descentralizarea informatiei manageriale.
Feedback-urile realizate au rol de reglatori ai fluxului de activitati (operatii)
atat in continut, cat si ca oportunitate.
Managementul cuprinde si procesele de experienta mai evoluate.
Finalitatea managementului se regaseste in eficienta economica si utilitatea
sociala.
Managementul are tendinta de extensie din zona exclusiva a economicului,
instalandu-se in cvasitotalitatea domeniilor, inclusiv in cultura, activitate sociala,
politica s.a., avand in vedere ca prin metodele si tehnicile sale se pot solutiona si
dezvolta problemele de dinamica antreprenoriala.
Arta manageriala se manifesta prin satisfacerea in timp real-optim (util),
simultan si integral, a cerintelor de folosire a informatiilor care trebuie sa fie perti-
nente, fiabile, valoroase, precise, detaliate, etice.
Fundamentarea deciziilor rezulta din eficienta, completitudinea, exactitatea,
gradul de noutate si pertinenta informatiilor de organizare si conducere. Valoarea
informatiilor rezulta din capacitatea lor de a participa la reducerea incertitudinii.
Sintetic, acceptiunea managementului productiv-economic presupune obtinerea
unor rezultate prin altii, asumarea raspunderii pentru rezultate, orientarea spre mediul
ambiant, luarea deciziilor vizand finalitatea activitatilor unei firme (organizatii),
incredintarea de responsabilitati subordonatilor.
Managementul este deci un proces, o activitate, ce semnifica interventia unui
grup de persoane asupra altui grup; este obisnuita deja acceptiunea managementului
ca fiind stiinta, arta cu principii proprii.
In cadrul managementului, un rol semnificativ il ocupa - ca intelegere si
aplicatie - conducerea.
Conducerea reprezinta influentarea personalului angajat sa participe la
realizarea obiectivelor. Aceasta influenta poate fi de tipul catalizator (asigurarea
relatiilor informationale, consolidarea statutului de angajat, instruire continua, criterii
noi de selectare a personalului) sau inhibator (structura ierarhica suficient de com-
plexa, existenta unor bariere functionale si birocratia).
Exista diferite enunturi pentru notiunea de conducere, dintre care se enumera:
a conduce inseamna a asuma responsabilitatea;
a conduce inseamna a folosi cea mai veche arta si cea mai noua stiinta;
a conduce inseamna a comunica;
a conduce inseamna a determina pe altii sa faca ceea ce trebuie sa faca;
a conduce inseamna a prevedea;
a conduce inseamna a obtine rezultate prin altii.
Managementul contine raporturi socio-umane, deoarece, in principal, numai
oamenii se conduc in sens constient, biologic, dominati de un anumit nivel de
homeostaza. Astfel:
managementul studiaza sistematic si optimizeaza organizarea si conducerea
ca actiuni, luand in considerare raporturile dintre factorii de conducere si cei
condusi;
managementul este un ansamblu de principii, metode si tehnici rationale de
organizare, gestiune si directionare a intreprinderilor, respectiv a fluxurilor productive,
care pune
accentul concomitent pe rolul esential al directiei de avans si
pe comanda
asupra factorilor umani din firma;
managementul se refera la totalitatea proceselor care alcatuiesc microeco-
nomia, aflate sub incidenta organizarii si conducerii.
Obiectul de cercetare a managementului este dat de corelatia dintre sistemul
conducator si cel condus. Ca atare, managementul este arta artelor, intrucat are in
vedere dirijarea talentului altora.
