|
|
|
de Camil Petrescu
Camil Petrescu (nascut in Bucuresti la 22 aprilie 1894 -decedat in Bucuresti la 14 mai 1957) a fost romancier, dramaturg, doctor in filozofie, nuvelist si poet. Alaturi de Liviu Rebreanu, el a pus capat romanului traditional si ramane in literatura noastra in special ca initiator al romanului subiectiv.
Este fiul lui Camil Petrescu (mort, se pare, inainte de nasterea scriitorului) si al Anei Cheler. A fost crescut de o doica din familia subcomisarului de politie Tudor Popescu, din mahalaua Mosilor. Dupa gimnaziu, continua studiile la Colegiul 'Sfantul Sava' si la Liceul 'Gheorghe Lazar' din Bucuresti. Rezultatele bune la invatatura il transforma in bursier intern, iar din 1913 urmeaza cursurile Facultatii de Filozofie si Litere de la Universitatea Bucuresti.
Opera lui Camil Petrescu oricat de variata ar parea, prezinta o exceptionala unitate sub trei aspecte: al problematicii , al spiritului polemic in care e scrisa si al facturii artistice.
Intre cele doua razboaie mondiale, pe scena literaturii romanesti iau fiinta doua curente literare, diamentral opuse. Unul dintre acestea doua este traditionalismul, definit programatic in revista ''Gandirea'' de Nichifor Crainic (in eseul sau cu caracter de manifest ''Sensul traditiei'' aparut in 1929). Elementele de traditionalitate pe care Crainic le aminteste in articolul sau sustin antioccidentalismul si antidemocratismul, militeaza pentru autohtonism si antiintelectualism.De partea cealalta se afla modernismul, curent literar initiat si teoretizat in literatura romana de Eugen Lovinesc. In vederea modernizarii literaturii romane, Eugen Lovinescu traseaza cateva directii noi, pe care sa se inscrie operele literare: evolutia prozei de la liric la epic, trecerea de la o literatura cu tematica rurala la una cu tematica urbana, intelectualizarea prozei si poeziei, crearea intelectualului ca personaj al operei literare, dezvoltarea romanului de analiza psihologica.
Acest sincronism, termen propus de Lovinescu, explica sensul dezvoltarii popoarelor si formarea civilizataiei romane moderne. In viziunea lui E. Lovinescu, exista un spirit al veacului numit de Tacitus, Saeculum, adica o totalitate de condittii materiale si morale configuratoare ale vietii popoarelor europene intr-o epoca data. Sincronizarea se refera la actiunea nivelatoare pe care acest spirit al veacului o exercita asupra structurilor mentale ale societatilor (europene), impunandu-le astfel o directie unica si ritmuri comune de evolutie.
Prin romanul ''Ultima noapte de dragoste, intaia noapte de razboi'', ca si prin estetica privitoare la aceasta specie, Camil Petrescu este unul dintre primii scriitori romani care raspunde la indemnul lui Lovinescu si urmeaza instructiunile acestuia in incercarea de a innoi romanul romanesc interbelic prin sincronizarea cu literatura universala.''Ultima noapte de dragoste, intaia noapte de razboi'' este un roman modern de tip subiectiv,deoarece,are drept caracteristici: unicitatea perspectivei narative, timpul prezent si subiectiv, fluxul constiintei, memoria afectiva, naratiunea la pers I, luciditatea autoanalizei, anticalofismul, dar si autenticitatea definita ca identificarea actului de creatie cu realitatea vietii, ca experienta nepervertita, cu traire febrila.
Romanul de fata este o dovada clara a celui de-al doilea tip de roman evidentiat de Manolescu si anume, ionic.
Romanul este scris sub forma unei confesiuni a personajului principal, Stefan Gheorghidiu. Inca din primele propozitii se observa ca scriitorul a optat pentru perspectiva subiectiva a naratorului personaj, frecventa in romanul modern. Naratorul este egal cu personajul, iar viziunea lui este "impreuna cu", o viziune cu focalizare interna (conform clasificarii lui Gerard Genette) presupunand implicarea naratorului in evenimente. Discursul se deruleaza la persoana I, punctul de vedere este subiectiv si unic, astfel ca cititorul cunoaste celelalte personaje numai in masura in care ele sunt reconstituite si conturate de personajul narator.
Camil Petrescu constientizeaza sincronizarea literaturiii cu filozofia si cu stiinta. Este convins ca scriitorul descrie realitatea propriei constiinte, actul de creatie fiind un act de cunoastere, de descoperire si nu de inventie. Camil Petrescu spune ''cunoastem doar rasfrangandu-ne in noi insine. ''
Camil Petrescu propune o creatie literara autentica, bazata pe experienta traita a autorului si reflectata in propria constiinta ''Sa nu descriu decat ceea ce vad, ceea ce aud, ceea ce inregistreaza simturile mele, ceea ce gandesc eu Aceasta-i singura realitate pe care o pot povesti Din mine insumi, eu nu pot iesi Orice as face eu nu pot descrie decat propriile mele senzatii, propriile mele imagini.Eu nu pot vorbi onest decat la persoana intai
Romanul este structurat in doua parti, cu titluri semnificative, surprinzand doua ipostaze existentiale: ''Ultima noapte de dragoste'', care exprima aspiratia catre sentimentul de iubire absoluta si ''intaia noapte de razboi'', care ilustreaza imaginea razboiului tragic si absurd, ca iminenta a mortii. Daca prima parte este o fictiune, deoarece prozatorul nu era casatorit si nici nu traise o drama de iubire pana la scrierea romanului, partea a doua este insa o experienta traita, scriitorul fiind ofiter al armatei romane, in timpul primului razboi mondial.
Romanul este scris la persoana I, naratorul-personaj identificandu-se in partea a doua cu autorul. Modalitatea narativa se remarca, asadar, prin prezenta marcilor formale ale naratorului, de unde reiese apropierea acestuia de evenimente, pana la substituirea lui de catre personaj. Perspectiva temporala este discontinua, bazata pe alternanta temporala a evenimentelor, pe dislocari sub forma de flash-back si feed-back. Perspectiva spatiala reflecta un spatiu real, frontul, Bucuresti, Odobesti, Campulung, dar mai ales un spatiu imaginar inchis, al framantarilor, chinurilor si zbuciumului din constiinta personajului.Romanul este un monolog liric, deoarece eroul se destainuie, se analizeaza cu luciditate, zbuciumandu-se intre certitudine si incertitudine, atat in plan erotic, cat si in planul tragediei razboiului, cand omenirea se afla intre viata si moarte. Eroul, Stefan Gheorghidiu, este intelectualul lucid, insetat de absolut, dornic de cunoastere, de autenticitate, dominat de incertitudini si care se confeseaza introspectand cele mai adanci zone ale constiintei, in cautarea permanenta a iubirii absolute, ca sentiment al existentei umane superioare. Romanul este alcatuit pe baza unui jurnal de campanie, in care timpul obiectiv (cronologic) evolueaza paralel cu timpul subiectiv (discontinuu), acestea fiind cele doua planuri compozitionale ce-1 motiveaza pe Camil Petrescu drept novator al esteticii romanului romanesc. In plan subiectiv, memoria involuntara aduce in timpul obiectiv experienta interioara a eroului, aflat in permanenta in cautare de certitudini privind sentimentul profund de iubire, care se dilueaza in fata unei drame mai complexe, aceea a razboiului.
Ideea literara este adoptata de Camil Petrescu de la scriitorul francez Marcel Proust, iar conferinta sa despre Noua structura si opera lui Marcel Proust constituie un adevarat manifest literar de credinta. O apropiere vizibila este si intre eroii lui Stendhal si aceia ai lui Camil Petrescu, in special in inzestrarea lor cu energie, forta interioara si loialitate. La ambii scriitori eroii sfarsesc tragic (este de remarcat faptul ca toti eroii camilpetrescieni sfarsesc prin a muri), fiind invinsi de propria pasiune, de propriul ideal. Insa personajele lui Camil Petrescu dobandesc energii uriase declansate de pasiuni devoratoare, fiind impresionante prin capacitatea lor de a trai idei.
Cuvantul 'noapte' repetat in titlu reda simbolic incertitudinea, indoiala, irationalul, nesiguranta si absurdul, necunoscutul si tainele firii umane. Cele doua 'nopti' din titlu sugereaza si doua etape din evolutia personajului principal, dar nu si ultimele, intrucat - in final - Stefan Gheorghidiu este disponibil sufleteste pentru o noua experienta existentiala.
Jurnalul de campanie, pe care sublocotenentul Stefan Gheorghidiu il incepe odata cu experienta frontului, consemneaza drama iubirii adusa in memoria eroului de o discutie pe aceasta tema, purtata de ofiteri la popota regimentului. Astfel, Gheorghidiu isi aminteste inceputul iubirii sale cu Ela, sentiment ce parea absolut, deoarece eroul considera ca "cei ce se iubesc au dreptul de viata si de moarte unul asupra celuilalt". In jurnalul ce consemneaza evenimentele traite de erou in timp obiectiv sunt rememorate, aduse in timp subiectiv, deoarece ele se petrecusera cu doi ani inainte de a fi relatate.
Originalitatea romanului e data de subtilitatea analitica a propriei constiinte, de declansarea prin memorie involuntara a dramei suferite din iubire, de identificarea deplina a timpului subiectiv cu cel obiectiv, de faptul ca scriitorul este in acelasi timp personaj si narator. Principalele modalitatile de analiza psihologica utilizate de Camil Petrescu in roman constituie tehnici specifice creatiilor literare psihologice, pe care le imbina, cu maiestrie si talent: monologul interior, dialogul, introspectia constiintei si a sufletului, retrospectia, autoanaliza si autointrospectia, care scot in evidenta zbuciumul interior al personajului, cauzat de aspiratia spre absolut.
Permanenta lupta cu intre realitatea exterioara si cea interioara creeaza un conflict nemarginit, care aseaza in prim plan personajul-narator, ce dezvaluie cititorului starile interioare generate de iubie sau de razboi, de real si ideal. Intelectualul este cel care resimte cel mai puternic presiunea evenimentelor exterioare.
1. Eugen Lovinescu, Istoria limbii romane contemporane, ed. Minerva, Bucuresti, 1981
2. G. Calinescu, Istoria limbii romane de la origini pana in present, Bucuresti, 1941
3. Ovid S. Crohmalniceanu, Literatura romana intre cele doua razboaie mondiale, Ed. Minerva, vol. I, 1972; vol. II, 1974
4. Nicolae Manolescu, Arca lui Noe-eseu despre romanul romanesc, ed. Minerva, Bucuresti, 1980
5. Nicolae Manolescu, Istoria critica a literaturii romane, ed. Paralela 45, Bucuresti, 2008
6. Gerard Genette, Figuri, III, Ed. du Seuil, Paris, 1972
7. Garabet Ibraileanu, Creatie si analiza, ed. Eminescu, Bucuresti, 1982
8. Camil Petrescu, Ultima noapte de dragoste, intaia noapte de razboi, Ed. Pentru Literatura, Bucuresti, 1965
9. Camil Petrescu, Teze si antiteze, Ed. Minerva, Bucuresti, 1971
10. Tudor Vianu, Arta prozatorilor romani, Ed. pentru Literatura, Bucuresti, 1966
