|
|
|
Structura poeziei Plumb de George Bacovia
Poezia este
alcatuita din doua catrene, fiind prezente doua planuri ale
existentei: unul exterior sugerat de cimitir, cavou, vesmintele
funerare si unul interior sugerat de sentimentul de iubire care-i
provoaca poetului disperare, nevroza, deprimare, dezolare.
Strofa intai
exprima simbolic spatiul inchis, sufocant, apasator in care
traieste poetul, care poale fi societatea, mediul, propriul suflet,
propria viata, destinul sau odaia, oricare (dintre acestea fiind
sugerate de simbolurile 'sicriele de plumb','cavou',
trimitand - ca stare - catre iminenta mortii ('funerar
verstmant', 'coroanele de plumb'). Starea poetului de solitudine
este sugerata de sintagma 'stam singur', care alaturi
de celelalte simboluri creeaza pustietate sufleteasca ('era
vant'), nevroza, spleen ('scartaiau'). Repetarea
simetrica a simbolului 'plumb', plasat ca rima la primul
si ultimul vers al strofei intai sugereaza apasarea
sufleteasca, neputinta poetului de a evada din aceasta lume
apasatoare, obositoare, slresanta, sufocanta.
Strofa a doua a
poeziei ilustreaza mai alese spatiul poetic interior, prin
sentimentul de iubire care 'dormea intors', sugerand disperarea
poetului ('strig') intr-o solitudine morbida ('stam
singur langa mort'), dragostea nefiind inaltatoare, ci
dimpotriva este rece ('frig') si fara nici un fel
de perspective de implinire ('atarnau aripile de plumb').
Poezia 'Plumb' este o confesiune lirica, Bacovia
exprimandu-si starile prin folosirea persoanei I singular in sintagma
'stam singur', care se regaseste simetric la inceputul
versului al treilea din fiecare strofa.
Imaginile surprinzatoare si inedite dau o profunda
semnificatie starilor sufletesti exprimate, poetul
alaturand simbolului 'plumb' alte cuvinte, formand sintagme
extrem de sugestive: 'flori de plumb' (viata-moarle),
'amor de plumb' ( oboseala psihica, sentimente
apasatoare), 'aripile de plumb' (imposibilitatea implinirii
idealului).
Alte simboluri sunt verbele auditive a caror sonoritate stridenta,
enervanta sugereaza tristete si disperare ('sa
strig') sau stare de nevroza ('scartaiau'), precum
si intemperii ale naturii ce simbolizeaza un suflet pustiit
('era vant') sau incremenire si raceala
interioara ('era frig').
Imperfectul verbelor sugereaza lipsa oricaror stari optimiste,
starile interioare ale poetului fiind proiectate in vesnicie,
eternitate ('dormeau', 'stam', 'era',
atarnau'), actiunea lor neavand finalitate.
O trasatura specifica liricii bacoviene este simetria poeziei,
atat ca simbolistica precum si emotional. Astfel, imperfectul
verbului 'dormea(u)', aliat la inceputul primului vers al
fiecarei strofe, sintagmele 'Flori de plumb' la inceputul
versului al doilea si 'stam singur' la inceputul versului al
treilea din fiecare strofa sugereaza o stare de monotonie
fara de sfarsit, o oboseala psihica vesnica.
Cromatica este numai sugerata in poezia 'Plumb', prin
prezenta elementelor funerare: vesminte. Flori, coroane si
plumb, iar olfactivul prin
simbolul 'mort'.
Limbajul artistic. Tonul elegiac al poeziei este dat de ritmul
iambic
ce domina aproape intreaga poezie, alternand cu peonul si amfibrahul.
Muzicalitatea este ilustrata de rima in cuvinte cu sonoritate surda,
terminate in consoane (plumb/vestmant/vanl/plumb), de verbele la imperfect
(dormea, stam) si de cele cu sonoritate stridenta,
onomatopeica (scartaiau, vant, strig). Poezia lui Bacovia este,
neindoielnic, inscrisa in simbolismul european prin atmosfera, procedee,
cromatica, muzicalitate, definindu-l pe poet ca fiind 'pictor in
cuvinte si compozitor in vorbe' (M.Petroveanu).
