|
|
|
DOUAZECI SI UNU DE CANTECE
cu luminite
Odorul meu il port bijuterie,
o raza de bujor intr-un pahar.
Orice sarut al lui e o cutie
unde surade un margaritar.
In orice stih si pas e numai el,
il culc in raze si-l adorm cu stele
si ca pe-un zbor ceresc de porumbel
il leagan peste crangul vietii mele.
PREFATA
LA ACESTE CANTECE
Mi-am facut din viata calimara
si-am intins in vanata-i cerneala
trist condei de afina amara
si penita verde de cocleala.
Pentru anii mei de foc si luna,
pentru grava vietii alauta,
ca sa cant mi-am impletit cununa :
otravita stema de cucuta.
Mi-era mana veche de sindrila,
cand spre cantec se pleca incet.
Il dospeam cu degete de-argila ;
cantecul, burete de otet.
Dar cand leagan leagana beteala
si-nfloreste luminita vie,
inelus, crampei de stea, migala,
pui, sa-l sufli-n vant, de papadie,
trebuie o mana iconara,
degete cu roua in inele
si condei ceresc de primavara,
ca sa scrie lebede si stele.
Se cuvin un cantec ca o luntre,
incarcat cu nuferi de emai
si-o cununa alba pentru frunte :
cimbru cules din rai.
Vreau un viers : cais si dimineata,
tamaios, senin, primaverin,
vis, lastun si carabus de gheata,
piersici, harfa, pitulici si crin.
Doamne, fa minunea : da-mi cununa
ca un zambet, maini de aur pur
si trimite-mi pe un fir de luna
un plaivaz cu totul de azur.
LEAGAN MIC
La fereastra cu lumina
cade freamat alb de zbor.
Seara, luneca-n pridvor
heruvimii din gradina.
Crini cu trambite se-aduna
langa usa cate doi.
Se dau jos luceferi noi
din caisii plansi pe luna.
Si, tiptil, si crini si stele
si serafii de pe prag
intra-n casa, leagan drag,
sa te scrie-ntre zorele
si sa schimbe in gradina
un bordei de om calic,
pentr-un strop de leagan mic
si-o farama de lumina.
MARTISOR
Luminita noastra are
soare-n zambet, tamaioare
si-n privire martisoare.
Stanjenei si porumbei
viata ei, si rasul ei
brebenei , clopotei.
Pasi golasi de toporasi,
vorbe mici cu licurici,
randunici si tufanici.
Ce gradina ne-a trimis
cel mai alb manunchi de vis ?
Ce luceafar clar de roua
ne-a dat noua raza-i noua ?
Ce seraf de borangic
a pierdut un cantec mic,
cand zbura argint si harpa
peste casa noastra stearpa ?
ALT MARTISOR
Fir de cantec de noroc,
naparstoc de busuioc,
ghiocel de funigel
cu azururile-n el.
A venit la noi aici,
ca o pozna de pitici,
iar de-atunci maicuta-i canta
o descanta, se framanta,
pieptarase moi ii coase
si-o adoarme-n chiparoase.
Si uitandu-si de nevoi,
sta taticu-ntre pisoi,
intre "poze" si catei,
cu papusile-n bordei,
si se lauda de zor,
cantator, surazator,
ca fetita lui, craita,
romanita, luminita,
fata lui cat un cercel
a facut pipi pe el !
RUGACIUNE
Da-i fetitei mele, Dimineata,
talpi cu care lipai prin verdeata,
tril de ciocarlie-ascuns in gusa,
zburda veveritei jucausa,
langa usa.
Ciresar, da-i zmeura cununa,
zambet de caisa si capsuna,
fa-i calesti din fluturi si radvane,
si din crini pantofi si lampioane
diafane.
Pune-i Basm, pe zodie lastunii,
scutura-i in vis gateala lunii,
adu-i Sanzienele sa-i coase
scranciob de matase-n chiparoase
somnoroase.
Si tu, Cantec, suie-mi-o lumina
pe-o lacusta lina, cristalina,
du-mi-o bob de roua prin glicina
si din floare-n floare mi-o asaza,
ca o raza !
UN BASM DE ALTADATA
A fost in luna un bordei,
bojdeuca veche de calici.
torcea maicuta funigei,
pazea taticu licurici.
Si-aveau o fata : un crampei,
cat un sfarnel de carabus,
s-o pui sa sada pe condei
si-ntr-un papuc sa-i faci culcus.
Ci bietul prichindel ravnea
papusi de plus si ursi pitici.
Cand ai bordei cat o lulea
si esti pandar de licurici,
tatic natang, cum poti usor
sa cumperi ursi de borangic ?
Cum or sa vina dumnealor
intr-o cocioaba de calic ?
Ofta taticul licurar
si, scornitor de jucarii,
umbla prin luna in zadar
sa prinda pui de stele vii
si sa culeaga primprejur,
cu toti ciulinii pe nadragi,
un sac cu mofturi de azur,
sa-l duca fetei tatii dragi.
Dar cand taticul cel sarac
venea acass cu truda lui,
curgea funingine din sac
si nici un harb de stea cu pui.
O clipa doar, abia intors,
plangea taticu bun si prost.
Mamica sta si ea din tors,
sa lacrimeze fara rost,
si-n urma iarasi in bordei
visa fetita ursi pitici,
torcea maicuta funigei,
pazea taticu licurici.
CANTEC DE LEAGAN
Vino somn,
albastru domn,
tanar crai
suflat cu rai,
safirin
prin rozmarin,
fulguind, plutind, zambind,
langa puiul meu de-argint,
si tiptil
adoarme-mi-l.
Vino cer
de giuvaer,
sa mi-l ploua
numai roua,
sa mi-l vaza
numai raza,
sa-l sarute desfacute
numai rodii si laute,
luna lin,
sa-l culce-n crin.
Vino stea
de peruzea,
cerne-i zari
pe maini si-n par,
flori de cantec si de mar.
Sufla-i pene
peste gene,
sufla-i basm peste obraz
fa-i un leagan de topaz, -
culca-l : stea,
scoala-l : lalea.
COPIL BOLNAV
Puiul Radului, de roua,
aromind a busuioc,
de opt zile, ba de noua,
arde-ntr-un patuc de foc.
A venit o randunica
sa mi-l vada cum zacea
cu tristeti de tufanica
si cu lancezeli de stea.
O lacusta se inchina,
iar craite si furnici
se tot roaga, in gradina,
pentru mainile lui mici.
Doua lebede ca mierea
si-un pisoi de plus lunar
plang incet langa durerea
unui leagan de clestar.
Numai dumneata, molatic
urs de vata, stai sub pat,
clatini capul, ganduratic,
spre taticul suparat,
parc-ai vrea sa treci de praguri
si la piept s-aduci, natang,
stupii toti cu mierea-n faguri,
toata zmeura din crang,
toate crengile din crang.
LUMINITA
Are tata o fetita
Luminita,
pas de vis si manusita
de craita.
Cand prind umbrele sa cada
in livada,
paunite de zapada
vin s-o vada.
Suna vantu-n cinstea ei
clopotei
si albine-aduc cercei
de scantei.
Se-mbulzesc in fata usii
corcodusii :
ii fac tumbe carabusii,
jucausii.
Si cand trec spre cuib lastunii
barzaunii
ii aduc mireasa lunii
din petunii.
Dar la casa argintie
de hartie,
doar taticu prost mai scrie
si nu stie
ca de dragul Luminitii
licuricii
au aprins la geam aglicii,
iar piticii
au carat o luna mare
in spinare
si-au proptit-o-n casa noastra
la fereastra.
SOMN
Se-nchid ferestre albe prin lalele.
Adorm lacuste de argint brumat.
Ciupercile se culca sub umbrele
si numai caltunasii-au asteptat
sa vina seara, ca sa-si puna pinteni
la micii lor conduri voievodali
si sa colinde parcurile, sprinteni,
schimbati cu totii-n fluturi vesperali.
De-acuma luna -pasare maiastra-
s-a pogorat sa doarma in cais.
E ceasul cand papusile din vis
ies, lunecand, din casa, pe fereastra,
se prind in hora alba prin sulfina
si vad cum pleaca irisii in cer
s-aduca jos, in cofe de lumina,
parfumuri noi si stropi de colier.
E ceasul cand prin crinii de oglinda
se lasa heruvimi cat o petala
sa stinga lampi si candele s-aprinda,
si, cand pribeag, cu barba de cerneala,
cate-un pitic, ducand o stea in carca,
se-opreste sub o tufa de aglici
si, razimat usor de-o manatarca,
si-aprinde pipa la un licurici.
CANTEC PENTRU SOMNUL LUMINITEI
Dormi in leagan de vioara,
luminita, tamaioara.
C-o sa vina print mladiu
de smaragd si aur viu,
lacrimat de-o stea de foc
si pornit dupa noroc
intr-o luntre de ghioc.
Si-o sa cada in gradina
in caftan de luna plina,
nu mai nalt cat o stamina,
straveziu ca o lumina.
Cand corabia-i se lasa
pe o frunza de matasa,
ancora o sa-si infiga
intr-un lujer de feriga
si sarind din nava-i mica,
prichindelul de margica
s-o da jos din foaie-n foaie,
ca o lacrima de ploaie,
si-o sa fuga prin razoare,
cum fug razele de soare.
Oprit lang-o tufanica,
va intinde-o scara mica,
scara sprintena de raza,
sa se urce, sa o vaza.
Si pe trepte muzicale
va sui langa petale,
ploconindu-se usor,
cantator, tremurator,
ca sa prinda
lin de ele
o colinda
de margele
si s-aprinda
sub stamine
o oglinda de rubine.
Dormi in leagan de vioara,
luminita, tamaioara.
Printul mic, cazut din stea,
mire pentru tufanea,
a venit, sarut si dar,
pentru nunta de clestar,
ca sa-si ia mireasa-n cer
in caiac de giuvaier.
Noapte buna, noapte buna,
cate-o stea cat o aluna,
pe argint de luna plina,
urca-ncet ca o lumina
o corabie pitica
cu un print si-o tufanica.
Iar in stea, i-asteapta-n zori
un alai de printi si flori
si-un radvan tesut din fir
de zefir si de safir.
Dormi in leagan de vioara,
luminita, tamaioara.
Si-or sa treaca ani gramada
cu amurguri si zapada.
Basmul meu din asta sara,
luminita, tamaioara,
nimeni n-o sa ti-l mai spuna,
si nici printu-n strai de luna
n-o sa mai coboare-aici,
in gradina cu urzici.
Si-or ramane-n steaua mica
voievod si tufanica,
iar taticul, fata mea,
poate-o fi si el in stea.
Dormi in leagan de vioara,
luminita, tamaioara.
CLESTAR
Dumnezeu, din muguri si matase,
mi-a trimis un pui, ca un lastar,
ziua sa mi-l joc pe chiparoase,
seara sa mi-l culc in degetar.
Pentru piciul asta mic de aur viu
-fulg de luna, zambet de zapada-
m-am facut tatic giuvaergiu,
strai de-azur sa-i cos intr-o balada.
Ii astern, suave, pentru mers,
strofe mici ca fulgi de crizanteme,
ca sa calce numai peste vers,
cu pantofi de roua prin poeme.
Ii fac jocuri din aripi de carabus
si din umbra moale si usoara.
Leagan i-am cioplit dintr-un arcus
si culcus de cer intr-o vioara.
Cresc papusi din floare de cires
si le plimb prin stihurile mele,
si-un calut de vis ii scriu pe-un pres
maiestrit din cantece si stele.
Chiar si ursii cu priviri de sticla roz
si cu funde prinse in agrafe,
ii adorm in basm cu voievozi,
in cociuobe albe de garoafe.
Si-asa trec zilele, cu steme,
cu suras, cu zurgalai sau cu amar,
si ne uita-ntre garoafe si poeme
-pici plapand si tata gradinar-
pe o margine albastra de clestar
PRICHINDEL
"TATICULE, VLEAU LUNA"
Prichindelul tatii, un crampei de raza,
Ei, taticu poate-ar lua-o din gradina,
dar e grea de geamuri, bratari si viori,
si-ar putea s-o sparga-n tandari de lumina,
cioburi de oglinda risipind-o-n flori.
Ci de vrea fetita, o merge-mpreuna
cu taticu asta neindemanatic,
si-a sa stea trei ceasuri ratacind prin luna
si strangand melci limpezi de azur salbatic.
Maica, fa-ne-o scara cum e borangicul.
Da-ne-n traista paine si magiun un pic.
Nu vezi ? Pleaca-n luna fata si taticu.
Haide si matale, domnule Pitic !
SCHITA DE PRIMAVARA
Ce se-aude ? Ce zvon lin ?
Ghioceii ies din huma
si sub cer primaverin
suna clopote de spuma.
Si la sunetele mici
care-n aer se desfoaie,
gargarite si furnici
se trezesc prin musuroaie.
Se imbraca-n haine noi,
ca in zi de sarbatoare,
si din pesteri ies apoi,
sa se-nchine lung la soare.
Bland, de la fereastra lui,
toporasul le strecoara
vestea buna cum ca nu-i,
nu-i nici un vrajmas pe-afara.
Vioreaua s-a sculat
si-ntr-un ciob de roua clara
ca o fata de-mparat
se admira-n oglinjoara.
Un gandac in strai de scrum
vrea si el sa-i vada fata :
- Uite-o, m-am oprit din drum,
Sa-ti spun buna dimineata !
LEAGAN DE TOAMNA
Brumar. O stea s-a desfacut,
inel tacut,
si pe craite a cazut
ca un sarut.
Pe urma luna s-a lasat,
caiac brumat,
si pasaruici de matostat
si-argint curat
suira-n luntrea ei de os,
cu zbor sfios,
vaslind pe cerul somnoros
de abanos.
Ieri, pasarile. Iar acum
flori mici de fum
cu traiste pline de parfum
pornesc la drum.
Piticii-au strans din ierbi inalte
stelele-nvoalte
si le-au carat ca pe smaralde
prin scorburi calde.
Toti pleaca : aripi, tufanici
si licurici. Doar strugurii cu inimi mici
mai plang pe-aici.
Auzi ? in geamul nostru-nchis
batai de vis.
Brumare, ce ravas ne-ai scris
Pe frunza moarta de cais ?
O, e un greiere drumar,
un lautar,
cu scripca veche de clestar
si chihlimbar.
Ma duc, oftand, ca sa-i descui
si ca sa-i spui :
-Tot umbli tu pe cararui,
al nimanui,
ramai la noi in Brumarel
cu dibla ta cat un carcel
si canta-mi pentru prichindel
un cantec ca un funigel.
ELEGIE
Hulubi se scutura ninsoare.
Ning raiuri frageda candoare.
Vin piersicii la noi in casa,
zapada roza de matase,
si zurgalai pun la fereastra,
sa-i vaza Luminita noastra.
Lumina tatii, rasurica,
si-adoarme-n colt papusa mica
si cheama ingerii din zbor
s-o culce pe beteala lor.
Tu canti si razi cu ochi senini
taticu scrie maracini.
Condeiu-i luneca din mana
si fruntea-i rece si batrana
si grea.Ce boaba argintie
din geana cade pe hartie
si sparge slovele de-azur
si le imprastie-mprejur,
de parca soim de gheata mic
cazu-ntre pui de borangic
si-a spulberat in vant, deodata,
gradina lor cutremurata ?
Si Luminita jucausa
canta si-adoarme o papusa.
Ce-i pasa ca taticul ei
aduna lacrimi in condei
si ca prin gandurile-i grele
nu dorm papusi si nu cresc stele ?
Printre hartii, carti si condeie,
amurg si morti de curcubeie.
Dar jos, in colt, suras de roua
si licurici de viata noua.
Pasi fragezi. Vine Luminita.
Se sting condeiul si penita.
Apun hartii si calimara.
Odaia toata-i primavara.
Pe mana grea care a scris
mana fetitei pune vis . . .
Asaza zambete de crin
pe cuta fruntii, pe suspin,
si culca, lina, pe necaz,
caisa roza din obraz.
De-ar plange-acum taticul ei,
ar creste-n lacrimi clopotei,
s-ar preschimba in lacramioare
si plansul tatii ar fi soare !
pentru care taina cant si cresc
strop de luna, nufar ingeresc,
lacramioara, inimioara si comoara ?
Pentru care vise cu gondole
odraslesc crampeiul meu de cer ?
Pentru zambet alb, pentru prier,
cu viole sub cupole de corole ?
Poate pentru dorul cu sandala
de suleget voievod mezin,
poate pentru cantecul senin,
pe-o petala liliala de beteala . . .
Poate insa-l cresc pentru cucuta,
pentru zari cu lung maracinis,
pentru doruri fara luminis
cu duruta muta alauta . . .
Cant si leagan primavara lina,
plang si-o-nchin acelorasi povesti
care-astupa razele craiesti
si le-nclina pe tulpina de rugina.
Nani-nani, leagan de vioara,
pentru care taina cant si cresc
strop de luna, nufar ingeresc,
lacramioara, inimioara si comoara ?
SI CAND TATICU S-O FI DUS
Mai e putin, mai e putin,
si plec in praf, in stea si-n crin.
Azi, piersic vechi ce sta sa cada
si maine : bruma, zari, zapada.
Si cand taticu s-o fi dus
sub fluturi jos, pe zodii sus,
in urma-i, mic seraf balai,
inel suav, crampei de rai,
tu, pui plapand de promoroaca,
intr-o gradina, intr-o joaca,
sa rupi din iarba stea cu foi,
luceafar verde de trifoi,
sa-l legeni lung in maini senine,
soptind : taticu e cu mine.
Apoi sa prinzi pe flori de plus
un licurici sau carabus,
sa-l culci pe-obraji de pergamuta,
zambind : taticu ma saruta.
DESTIN
Odor suav, suras de crin,
pasii tai albi spre ce destin ?
Spre care tarm, sub care zodii ?
Ani cu pauni, venin sau rodii ?
Taticu-ar vrea sa-ti lase zale,
conduri si steme cu opale,
sa treci prin viata steag de bronz,
Domnita cu pantofi de bonz.
Dar in calica mostenire
nu sunt nici zale, nici safire.
Stema-i de vis pe fruntea smeada,
Condurii : clipe de zapada.
O, testament sarac, ce vraja
te-a scris cu panza de paianjan,
mana sfioasa si stangace,
te-am invatat sa cresti ragace,
si licurici si flori neghioabe,
nu foisoare cu podoabe !
Cu aste daruri mici de fum,
pui scump si alb, te-ai frange-n drum.
Ti-ai lua tovarasi numai macii
si funigeii si gandacii,
si-n valmaseala lor pitica
n-ai fi decat o tufanica,
un carabus cu zale moi
trantit de luna in trifoi.
Ce dar, ce scule mari de gheata
sa-ti dea taticul pentru viata ?
Ce scut, ce straie de vapai
sa nascocesc anilor tai ?
Cum sa descant peste poeme
sa cresc din duh comori si steme ?
Te-as vrea prin viata steag de bronz,
Domnita cu pantofi de bonz.
Ma uit in ochii tai, odor :
ci eu surad in cerul lor.
Privesc la fruntea ta de raza :
e fruntea mea care viseaza.
Vad geana tremurand matasa :
intocmai geana mea se lasa.
Aceeasi umbra alba creste
pe gura ta care-mi zambeste,
pe gura mea ce-ti spune cantec,
pe mana care-ti scrie cantec.
Luceafar trist ce-mi arse-n coasta
acum si-n pieptul tau adasta,
resfrant in tine stea ciudata,
lacrima-n roua curata.
Ci nu ne vreau uniti pe punti,
acelasi vis, aceleasi frunti.
Cu care foarfeca beteaga
sa tai lumina ce ne leaga ?
Ursitei tale, ce vintrele
sa-i dau, sa pleci pe mari cu stele
-lotca de cer si curcubeu-
uitand pe zare tarmul meu ?
Te-as vrea prin viata steag de bronz,
Domnita cu pantofi de bonz.
Dar daca gem sa ne desparta
adanc, corabii, zari si soarta,
mai clar in tine ma aprinzi
in lungi raspunsuri de oglinzi.
Si-asa.cum nu mai pot vreodata
din nuferi tineri de agata,
din anii tai cu albe foi,
sa-mi iau destinul inapoi,
vei merge, strop de luminita,
cu visul tatii : cununita,
in viata ta cu viata lui,
la piept cu cantecele lui.
Si nu vei fi un steag de bronz,
Domnita cu pantofi de bonz,
ci o fetita care are
conduri de roua, pasi de floare,,
si care, printre crini si-albine
zambind, in brate cu stamine
de-atat suras o sa viseze
de-atatea vise o sa planga,
de-atatea lacrimi o sa cante.
LEAGAN MIC
Strop balai, lumina rara
de clestar si peruzea,
te-am culcat intr-o vioara
si-am cules din primavara
floare alba ca o stea,
ca sa-ti fie stea.
Langa leagan, din balada
ti-am adus un crin senin,
sa stea veghe de zapada,
ca un inger mic de crin,
heruvim de crin.
Si ti-am pus pe manusite
fluturi moi cu zbor deschis,
licurici cu luminite,
ca sa-ti lumineze-n vis.
Fluturi pentru vis.
Si-ntre florile gradinii,
langa fluturii ce ning,
n-ai sa stii ca mor toti crinii
si ca fluturii se sting.
Intr-o zi se sting.
Ca-ntr-o zi si pentru tine
zborul lor va fi inchis
si ca nimeni nu mai vine
sa-ti aduca stele-n vis.
Stele mari de vis.
LEAGANUL DE AZI
Nani, puiul mamei. Ti-au trimis
zorile trei ramuri de cais.
Trei lumini desprinse dintr-un pom :
-Cantul - Pacea - Dragostea de om-.
Cand am fost ca tine, bezne mari
mi-au adus trei vreascuri de artari.
Trei uscate gheare de copac :
-Plansul - Truda - Foamea fara leac-.
Nani, puiul mamei. Ia puteri :
tata maicii-i grea de primaveri
si pe leagan cantecele ei
ti-au boltit un cer de porumbei.
Cand am fost si eu un prunc amar
maica-mi da din tate numai jar
si-mpletea oftat si dezmierdari
cu oftatul tunului din zari.
Nani, puiul mamei. Sa culegi
pe obraji surasul lumii-ntregi.
Iar cand, maine, pasii-o sa-ti indrumi,
du si tu suras intregii lumi,
trei lumini desprinse dintr-un pom :
-Cantul - Pacea - Dragostea de om-.
Nani, puiul mamei. Ti-au trimis
zorile trei ramuri de cais.
