|
|
|
Romania, intre Orient si Occident
De-a "lungul dezvoltarii lor spirituale, romanii s-au aratat preocupati de propriile lor trasaturi spirituale , dar si de interactiunea cu alte culturi si de influentele exercitate de acestea. Influentele cu rol hotarator in cultura romana se situeaza la extremitati, unele venind din Orient, altele din Occident.
Orient si Occident sunt doi termeni care devin concepte culturale. Orientul a fost construit in oglinda cu o alta fictiune culturala, Occidentul, si a fost schitat ca alteritate negativa fata de valorile occidentale. Orientului despotic', violent', antimodern', irational', mistic', obscurantist', fanatic', depravat', excentric' ii corespunde, in aceasta traditie de gandire, Occidentul democratic', rational', virtuos', modernizator', laic'. Edward W. Said vede ca orientaliste si o serie de stereotipuri aparent magulitoare sau neutre, care atribuie orientalului exotismul', misterul', senzualitatea', feminitatea', pasivitatea', maleabilitatea', infantilismul', 'profunzimea'. In opozitie, occidentalul este cerebral', masculin', matur', activ' si, inainte de toate, normal'. Iar noi, romanii, ne aflam in Balcani, la confluenta dintre Orient si Occident.
Mihai Ralea afirma ca toata civilizatia occidentala sta intr-un singur cuvant : aptitudine creatoare. Ridicat deasupra mediului pe care il stapaneste, occidentalul e un spirit activ, el preface ambianta careia ii impune legea sa . Filosofia sa este asadar una voluntarista, el crede ca totul e posibil, e optimist, crede in libertate, e individualist. Psihologia orientalului e exact contrara si se reduce la o resemnare pasiva. Orientalul se supune mediului, forta naturii il zdrobeste, ordinea evenimentelor i se pare dinainte stabilita, fatalismul i se pare singura solutie. Filosofia vietii e supunerea, resemnarea. Idealul sau e confundarea in masa anonima.
In perioada pasoptista a literaturii romane se inregistreaza o deschidere catre civilizatia si cultura occidentala concomitent cu existenta unor forme orientale impuse de realitati istorice, precum domniile fanariote. Aceste forme hibride ale civilizatiei romanesti la mijlocul secolului al XIX-lea devin sursa de inspiratie pentru scriitorii pasoptisti. Vasile Alecsandri surprinde acest amestec oriental si « evropienesc » in pagini de proza (« Iasii la 1844 », « Balta-Alba », « Borsec », « Istoria unui galban ») sau in comedii (ciclul « Chiritelor », « Iorgu de la Sadagura »). Alti autori pasoptisti care au abordat tema civilizatiei hibride sunt Ion Ghica (« O calatorie de la Bucuresti la Iasi », « Baltaretu »), Alecu Russo (« Iasii si locuitorii lui la 1840 »).
Vasile Alecsandri este un scriitor pasoptist care a avut un rol hotarator in formarea si dezvoltarea teatrului romanesc. Mare parte din comediile sale au caracter satiric si critic impotriva moravurilor sociale si politice ale vremii. Formele hibride ale civilizatiei romanesti la mijlocul escolului al XIX-lea sunt satirizate in ciclul « Chiritelor », din care face parte si « Chirita in provintie », comedie reprezentata pe scena in 1852, avand ca personsj central boieroaica de provincie dornica de a parveni.
Tema piesei este demascarea parvenitismului, a snobismului si a abuzurilor administretiei. Conflictul se da intre conceptia conservatoare (reprezentata de Barzoi) sau falsul progres (reprezentat de Chirita) si conceptia progresista (reprezentata de Leonas).
Chirita este un personaj autohton tipic perioadei pasoptiste, prin intermediul caruia Alecsandri satirizeaza imitarea modei occidentale, fara asimilarea culturii corespunzatoare, adica realizeaza expresia comica a formelor fara fond, inainte de formularea aceste teorii de catre Maiorescu.
Scopurile Chiritei sunt sa introduca « in provintie », la Barzoieni, moda timpului, sa devina isprvniceasa si sa-l insoare pe natangul Gulita cu Luluta, care va mosteni o mare avere.
De la inceput, boieroaica de provincie, Chirita, recent reintoarsa de la Iasi, vrea sa impuna moda vremii la Barzoieni. De aceea calareste imbracata in « armazoanca », fumeaza « ca un caporal » tigari « de halva » si cocheteaza cu barbatii mai tineri ( profesorul Sarl si Leonas), motivandu-si modernitatea prin expresia « daca-i moda ? ». Din acelasi motiv il plateste pe prof. Sarl sa-l invete frantuzeste pe Gulita, un gogoman prost crescut, care batjocoreste taranii. Desi nu e in stare sa retina nici prima fraza din « aventurile lui Telemah, fiul lui Ulise » de Fenelon, Gulita trece cu bine examinarea facuta de mama in prezenta profesorului, oferind drept corespondent in franceza cuvinte inventate: « furculision », « lingurision », « fripturision », « invartision ».
Ca sa devina ispravniceasa, Chirita il trimite pe Barzoi la Iasi.. Pentru a parveni, pentru a atinge un scop material, Chirita isi schimba existenta de la vestimentatie, limbaj pana la relatiile de familie, facand dovada snobismului sau. Femeie voluntara, Chirita se foloseste de Barzoi, sotul sau, un individ comod si lipsit de initiativa, ca sa parvina. Il obliga sa isi schimbe obiceiurile vestimentare si culinare, dupa moda. Insa nici acesta nu se lasa mai prejos, stiind cum sa obtina avantaje materiale din functia sa , ca in scena vanzarii repetate a curcanului si a primirii peschesului. Dar in comparatie cu Chirta este un provincial consrvator, cu nostalgia traiului patriarhal. Ca ispravniceasa, Chirita este o « pretioasa ridicola » care isi doreste sa calatoreasca la Paris.
Comicul de limbaj reda incultura Chiritei si dorinta de a imita cu orice pret vorbirea la moda. Chirta ii marturiseste lui « monsiu Sarla » ca a invatat singura franceza, limba de conversatie in saloanele vremii. Ca dovada ea utilizeaza cu volubilitate un jargon romano-francez, care amesteca graiul neaos moldovenesc cu « frantuzisme », de fapt cu decalcuri lingvistice (traducerea cuvant cu cuvant a unor expresii romanesti in limba franceza) comice construite de Chirita (« pour les fleures de coucou » ¹, « tambour d'instruction »²) si urmate de explicatia « nous disons comme ça en moldave » ³.
Expresie a unui fenomen tipic vremii sale, boieroaica de provincie cu dorinta de parvenire este o prezenta comica, reprezentand o lume hibrida, in care elemente occidentale se amesteca cu forme orientale.
1. « pour les fleures de coucou » = de florile cucului
2. « tambour d'instruction » = toba de carte
3. « nous disons comme ça en moldave » = asa spunem in moldoveneasca
