|
|
|
Pasoptismul
Perioada pasoptista (1830-1860) este o epoca
de afirmare a literaturii nationale, in preajma Revolutiei de la
1848. Perioada se caracterizeaza printr-o orientare culturala si
literara cu trasaturi specifice epocii de avant revolutionar,
de emancipare sociala si nationala, de militare pentru
realizarea Unirii.
Peritada se caracterizeaza printr-o orietentare culturala si literara cu
trasaturi specifice poeziei cu avant revolutionar,de menacipare sociala si
nationala,de militare pentru realizarea Unirii.
Aceasta epoca inteleasa in sens larg se poate diviza in 3 perioade :
1.prepasoptismul (1830-1840)
2.pasoptismul(1840-1860)
3.postpasoptismul(1860-1870)
Principala trasatura a literaturii pasoptiste consta
in coexistenta curentelor literare, nu
numai in opera aceluiasi scriitor, ci chiar si in aceeasi
creatie. Curentele literare (iluminism, preromantism, romantism,
clasicism, realism incipient) sunt asimilate simultan.
Pasoptismul este o
ideologie literara niciodata sintetizata intr-un program
particular si supusa unor comandamente exterioare: mesianism cultural
si revolutionar, spirit critic, deschidere spre Occident si
lupta pentru impunerea unui specific national, constiinta
civica si patriotica, constiinta pionieratului in mai
toate domeniile vietii, o retorica a entuziasmului si a trezirii
la actiune.
Afirmarea unei generatii de scriitori, gazetari, istorici si oameni
politici, numita de posteritate generatia
pasoptista, determina inceputul
modernitatii noastre culturale, o perioada de tranzitie
si de prefaceri palpabile. Scriitorii pasoptisti au
vocatia inceputurilor si, poate de aceea, disponibilitatea de a
aborda mai multe domenii, genuri, specii, mai multe tipuri de scriitura. Polimorfismul preocuparilor individuale se explica in contextul
epocii.
Pana la 1830 nu se poate vorbi la noi de o traditie a literaturii
culte sau de o intentionalitate estetica a scrierilor literare.
Constiinta faptului artistic, ideea de beletristica, se nasc in
aceasta perioada, cand se petrece si transformarea autorului in
scriitor. Curentele sunt importate o data cu formele, ideile literare vin
impreuna cu tiparele narative sau prozodice. Occidentalizarea nu s-a
produs brusc, ci a traversat etapa initiala a traducerilor, a
adaptarii, a imitarii modelelor, a respectarii structurilor date
(in fond, conform ideologiei clasicismului). Activitatea publicistica a
lui Kogalniceanu, Russo, Alecsandri si Negruzzi, prin atitudinea lor
lucida si responsabila, a contribuit la instituirea premiselor
culturii romane moderne. "Dorul imitatiei s-a facut la noi o manie
primejdioasa, pentru ca omoara in noi duhul national. []
Traducerile insa nu fac o literatura.' afirma
Kogalniceanu in Introductie la Dacia literara, in 1840. Articol-prograra al
romantismului romanesc, Introductia se
axeaza pe evidentierea necesitatii de realizare a unei
literaturi nationale originale si pune in miscare o schema
de idei generale.
Literatura pasoptista se
dezvolta sub semnul romantismului european si parcurge un drum
sinuos. Dupa literatura anilor 1825-1830, care abunda in
adaptari dupa autorii straini, in special francezi, e de
remarcat sincronismul dintre manifestul romantismului francez (Prefata la drama Cromwell,
de Victor Hugo, in 1827) si articolul-program Introductie,
publicat de Kogalniceanu in 1840. Scriitorii romani ai epocii
asimileaza rapid manifestul romantismului francez si aplica
principiile acestuia, cu particularitatile curentului
national-popular de la revista Dacia literara.
Scriitorii generatiei pasoptiste au cultivat teme
si motive romantice, au ales istoria
ca sursa de inspiratie pentru o lirica a
patriotismului ardent si natura -
coordonata a sufletului romanesc, au valorificat literatura
populara si mitologiile orientale. Fantezia creatoare,
libertatea de creatie, aspiratia spre absolut, spiritul rebel si
contestatar sunt cateva trasaturi ale scriitorilor
pasoptisti.
Romantismul Biedermeier este o varianta degradata a Romantismului
inalt, manifestat in Europa in perioada 1790-1815, impur, eclectic si predispus
la orice compromis stilistic sau simbioza tematica. Conceptul de
romantism Biedermeier se poate asocia produsului literar al anilor 1830-1860
(cf. Virgil Nemoianu, respectiv, Nicolae Manolescu) pentru a identifica
fenomenul hibridarii estetice, conglomerat de forme si motive vechi
si noi in cuprinsul aceleiasi opere. Alecsandri ar putea fi in acest
sens exemplul tipic.
Poezia pasoptista cultiva
specii lirice si epice. in unele opere
se imbina trasaturi ale mai multor specii.
Poezia lirica: pastelul (Vasile Carlova, inserare, Ruinurile Targovistii, Vasile Alecsandri, Pasteluri), idila (Vasile Alecsandri, Rodica), elegia (Vasile Carlova, Pastorul intristat, Dimitrie Bolintineanu, O fata tanara pe patul mortii, Vasile Alecsandri, Steluta), meditatia (Grigore Alexandrescu, Meditatie, Umbra lui Mircea. La Cozia, Anul 1848, Ion Heliade-Radulescu, Visul, O noapte pe ruinele TargoiHstei), oda si imnul (Vasile Carlova, Marsul ostirii romane, Vasile Alecsandri, Oda ostasilor romani, Hora Unirii, Desteptarea Romaniei, Andrei Muresanu, Un rasunet), satira si epistola (Grigore Alexandrescu, Satira, Duhului meu, Vasile Alecsandri, Epistola generalului Florescu).
Poezia epica: balada de inspiratie folclorica (Ion Heliade-Radulescu, Zburatorul), balada istorica (Dimitrie Bolintineanu, Muma lui Stefan cel Mare, Mircea si solii), poemul (Vasile Alecsandri, Dumbrava Rosie, Dan, capitan de plai), legenda (Vasile Alecsandri, Legenda ciocarliei, Legenda randunicai), fabula (Alexandru Donici, Fabule, Grigore Alexandrescu, Fabule), snoava in versuri (Anton Pann, Povestea vorbei), epopeea (Ion Heliade-Radulescu, Anatolida, Mihaida, Dimitrie Bolintineanu, Traianida).
