|
|
|
Perspective asupra situarii Romaniei intre Orient si Occident
Motiune: Diversitatea perspectivelor asupra situarii Romaniei intre Orient si Occident ilustreaza preocuparile de a ne autodefini in raport cu lumea in care am trait si traim.
A) Tarile romane nu au fost niciodata in afara Europei si inceputurile lor dezvaluie o puternica tinuta feudala. Cand vorbim de "occidentalizare", intelegem adaptarea la notiunea de "literatura a Occidentului. Cu toate ca semne de schimbare se vad inca din jurul anului 1700, cultura ramane orientala, adica exclusiv religioasa. Alunecarea inceata a moravurilor s-a facut nu atat prin mergerea romanilor spre Apus, cat prin coborarea acelui Apus asupra noastra in chipul presiunii politice. Austria, Rusia (la inceputul occidentalizarii ei) se amesteca din ce in ce mai mult in treburile tarilor dunarene, si "nemtii cu coada" (n.n. peruci) sunt tot mai des vazuti pe aceste meleaguri. Epoca fanariota a contribuit si ea la dezorientalizare. Grecii aveau puternice legaturi cu Apusul, indeosebi cu Italia, si de foarte multe ori autorii francezi si italieni ne-au sosit prin Arhipelag (n.n. Grecia). In Ardeal, agentul occidentalizarii fu catolicismul. La 5 septembrie 1700 se semna definitiv la Alba-Iulia actul de unire, in urma caruia romanii aderenti a noii biserici capatau la Blaj un seminar, afara de un numar de burse (prilejuri de a veni in contact cu Apusul) la "Colegiul Pazmanyan" si "Colegiul Sfanta Barbara" din Viena si "De Propaganda Fide" din Roma. Asa se ivi scoala blajeana, a carei ilustrii exponenti sunt Samuil Micu (1745-1806), Gheorghe Sincai (1754-1816) si Petru Maior (1760-1821).
G. Calinescu, Istoria literaturii romane.Compediu)
B) Continuitatea din cultura romana, in epoca umanista, si-a pus amprenta asupra intregii misscari intelectuale din spatiul carpato-danubian. Si, de aceea, miscarea nu mai poate fi divizata dupa surse. S-a afirmat, si se mai afirma inca in studii de amploare, ca Unirea cu Roma a deschis transilvanenilor portile spre Europa, in timp ce influenta neogreaca a dat un impuls hotarator ganditorilor din principate. Dar nu numai sursele pe care iluministii din toate cele trei provincii le utilizeaza, ci reactiile lor similare in fata modelului occidental pledeza in favoarea unei reconstituiri globale a Iluminismului roman. Deosebiri intre problematica transilvanenilor si aceea a ganditorilor din principate exista dar, laolalta, ei vorbesc despre romanitatea poporului roman, despre rolul lui in Sud-Estul european, despre necesitatea adoptarii unor rezultate ale progresului occidental. Prezenta carturarilor greci pe de o parte, contactul cu Iiluminismul german, mai puternic in Transilvania, pe de alta parte, au introdus in circuitul culturii romane evenimente care pun in lumina o sinteza de date provenite din lumea mediteraneana si din centrul Europei. Iar aceasta sinteza este originala tocmai pentru ca a pus in miscare forte care preexistau, si pentru ca a ajuns sa se inchege intr-o noua forma culturala.
(Alexandru Dutu, Cultura romana si civilizatia europeana moderna)
C) Ca roman am convingerea si intuitia ca literatura si cultura tarii noastre exprima o parte din Europa, dupa cum Europa se exprima, la randul sau, in parte, prin Romania. Constiita "eupeana a culturii romane este veche si ea dateaza inca din perioada primelor contacte umaniste. Iluministii au amplificat-o tot mai mult pe deplin integrati - in spirit - "afacerilor Europei". [.] Traditiile europene ale spiritului romanesc, sinteza cunostiintei nationale si europene, convingerea de a fi si a ramane ca roman in Europa de a participa cu alte cuvinte la istoria structurilor si valorilor sale, sunt realitati indiscutabile.
Progresul perceptiei romanesti a Occidentului, al deschiderii adesea rapide, vertiginoase, spre ideile, formele, valorile si modelele sale, a fost si este insotit - si trebuie sa fie tot mai mult insotit - de o cat mai adancita, nuantata si amplificata dezvoltare a specifitatii noastre, ori a originalitatii creatoare romanesti. Occidentalizarea nu poate fi conceputa decat ca un incitant, ferment, stimulent, termen riguros de confruntare pentru totalitatea vitutiilor noastre spirituale. In masura in care acestea sunt si se dovedesc tot mai autentice, mai viabile, intradevar creatoare contactele cu Europa nu numai ca nu se altereaza, corup sau sugruma valorile si posibilitatile noastre "speicifce", dar aceste din urma nu pot fi decat incitante, consolidate si ampplificate intr-o astfel de confruntare. Solidarizarea si integrarea sunt urmate in mod inevitabil de confruntare si delimitare, de consolidare pe fundamente proprii. Frecventele noastre europene ne imbogatesc ca oameni si ca romani, sporind constiinta romaneasca-europeana a fiecaruia dintre noi. In orice cultura, influentele joaca un rol fecund. Ele sunt un permanent sparing-partner al vietii spirituale a poaporelor.
(Adrian Marino, Prezente romanesti si realitati europene)
D) Intr-un fel, punctul meu de plecare nu era foarte diferit de al lui Pompiliu Eliade aveam sentimentul ca adancile prefaceri prin care trecuse tara noastra in veacul trecut prezentau caracteristici tipice ale fenomenului de aculturatie ) in ipostaza unei intalniri intre doua civilizatii. Afirmatia ca pe la 1800 tarile noastre nu apartineau "civilizatiei occidentale e percepita de multi ca insemnand ca ele nu faceau parte din Europa! "Atitudine antipatriotica ! Se uita ca aproape de un mileniu si jumatate, Europa era taiata in doua. Erau doua Europe. Prima ruptura se produsese odata cu impartirea Imperiului Roman in doua, in 395. De o parte si de alta a cestei linii de despartire, cu totul arbitrara, la inceput (taia de-a curmezisul Iugoslaviei de ieri!), aveau sa se dezvolte cu incetul doua lumi care, cu toate ca puntile nu vor fi rupte cu totul niciodata, vor evolua totusi pe cai din ce in ce mai deosebite. De atunci se poate vorbi de un adevarat clivaj intre culturi, intarit statornic de nesfarsite dispute religioase. Stapanirea otomana se va intinde o vreme si asupra unei parti a lumii catolice, in Croatia si Ungaria, dar, in ansamblu, ea va coincide cu fosta sfera de influenta bizantina, pe care, in tot sud-estul european, o inchide cu o adevarata "cortina de fier" avant la lettre. O inchide si o ingheta in forme invechite, in vreme ce Occidentul catolic, apoi si protestant, trece, de la inceputul Renasterii, prin uriase prefaceri pe toate planurile culturii - in intelesul larg al cuvantului: religie, filozofie, stiinta, arte, institutii.Din toata aceasta transformare, prea putin patrunde in lumea noastra. Asa se face ca, din toate popoarele ortodoxe din Europa rasariteana, romanii au fost cei la care occidentalizarea a fost cea mai rapida si, mai cu seama cea mai spontana, favorizata fiind de apartenenta la familia popoarelor neolatine si de afinitatile sentimentale si temperamentale cu italienii si cu francezii, in sfarsit de afirmarea aproape obsesiva a latinitatii, devenita o idee forta in lupta de emancipare.
(Neagu Djuvara, Intre Orient si Occident. Tarile romane la inceputul epocii moderne)
Motiune: Diversitatea perspectivelor asupra situarii Romaniei intre Orient si Occident ilustreaza preocuparile de a ne autodefini in raport cu lumea in care am trait si traim.
Apartenenta Romaniei la Orient sau Occident poate fi discutata din mai multe puncte de vedere: geografic, istoric, politic, religios si cultural.
Din punct de vedere geografic, cuvintele occident si orient desemneaza spatiul situat intre apus, si respectiv rasarit fata de un punct de referinta.
Din punct de vedere cultural, cei doi termeni denumes spatiile europene caracterizate prin mai multe cupluri de opozitii. Cea mai importanta opozitie este de natura religioasa: Occidentul este catholic, Orientul este orthodox. De aici porneste o suma de polaritati asociate, de obicei, spiritualitatii religioase: Occidentul este pragmatic, rational si profund individualist, iar Orientul este contemplativ, orientat spre sacralitate si cu un climat care promoveaza grupul in defavoarea individului. Insa, in legatura cu fenomenul cultural romanesc, influentele si interferentele sunt complexe, iar cliseele dihotomice sunt adesea privite simplist.
Situata geografic intr-o zona de frontiera, intre Europa Rasariteana, Balcani si Europa Centrala, Romania a cunoscut, de-a lungul istoriei, influente venite din toate cele trei arii de civilizatie. Daca dupa scinderea Imperiului Roman in 395, in Europa au continuat sa se dezvolte doua lumi, "un adevarat clivaj intre culturi, intarit statornic de nesfarsite dispute religioase" (Neagu Djuvara), iar realitatea istorica a plasat evolutia poporului roman in aria Imperiului Roman de Rasarit, in sfera de influenta bizantina, procesul de occidentalizare s-a produs mai rapid si spontan aici, ca urmare a intesificarii constiintei originii latine, incepand cu umanismul, continuat de iluminism si pasoptism.
1. Cultura si civilizatia romaneasca descopera Occidentul in etape diferite, insa comunicarea cu civilizatia occidentala este permanenta, chiar dacaa influenta curentelor culturale din Europa apuseana se manifesta la noi mai tarziu.
Umanismul si cultura occidentala. Afirmarea latinitatii.
Lectura textelor cronicarilor, ca si biografia lor spirituala dovedes faptul ca influentele culturii apusene sunt vizibile inca din secolul al XVII-lea, cand apare o elita intelectualaformata atat in Occident, la scolile din Polonia, Ungaria, Italia, cat si in Orient, la Constantinopol. Carturarii umanisti apartin in cea mai mare parte unor familii boieresti, ceeace le faciliteaza accesul la o formare intelectuala de nivel european: Nicolae Milescu, Grigore Ureche, Miron Costin, fratii Greceanu, Dimitrie Cantemir.
Desi umanismul romanesc apare mai tarziu decaat umanismul european, se poate vorbi despre o comuniune de idei, ca si despre trasaturi distince. In studiu Asupra caracterelor specifice ale literaturii romane, Tudor Vianu afirma ca printre trasaturile cele mai importante ale umanismului romanesc se numara folosirea scrierilor vechi ca principal izvor de cultura si intensificarea constiintei romanice, adica accentul pus pe latinitate.
Marturie a preocuparilor constante legate de originea romanilor si de consemnarea istoriei lor stau scrierile umanistilor: Letopisetul Tarii Moldovei de cand s-au descalecat tara de Grigore Ureche, Letopisetul Tarii Moldovei de la Aron-voda incoace si De neamul moldovenilor, din ce tara au iesit stramosii lor de Miron Costin, Letopisetul Tarii Moldovei de Ion Neculce, Hronicul vechimii a romano-moldo-vlahilor de Dimitrie Cantemir. Ele se inscriu in paradigma umanista prin afirmarea orgolioasa a apartenentei la cultura si civilizatia Imperiului Roman, prin afirmarea continuitatii romanilor in Dacia si mai ales prin conceptia despre rolul educativ si moralizator al istoriei in dezvoltarea unei natii. Pentru ca lucrarile cu caracter istoric trebuie sa slujeasca adevarul, carturarii umanisti se preocupa de cercetarea critica a izvoarelor si a documentelor provenite atat din surse autohtone (scrieri, dovezi de ordin lingvistic, istoric, folcloric), cat si a textelor istorice occidentale (autori antici umanisti, in special cronicil poloneze).
In Leopisetul Tarii Moldovei, cronicarii moldoveni reconstituie istoria neamului de la origini, continuand scrierea de unde a parasit-o predecesorul, intr-un act de responsabilitate. Grigore Ureche isi incepe cronica din anul 1359, adica de la "descalecatul" lui Dragos-voda. Miron Costin va continua cronica de la domnia lui Aron-voda, adica de unde a lasat-o Grigore Ureche, iar Ion Neculce va duce istoria scrisa pana in anul 1743. Pentru cronicari, istorica este nu numai un sir de evenimente, dramatice de cele mai multe ori, ci si un model pentru urmasi, astfel incat sa urmeze exemplele bune si sa nu repete erorile inaintasilor: ". sa ramaie feciorilor si nepotilor, sa le fie de invatatura, despre cele rele sa sa fereasca si sa sa socoteasca, iar de pre cele bune sa urmeze si sa sa invete si sa sa indirepteze" (Grigore Ureche, Predoslovie).
Iluminismul romanesc. Reafirmarea latinitatii.
In aceeassi paradigma a comunicarii culturale si spirituale cu Occidentul se inscrie si miscarea iluminista din Transilvania (1780-1830).
Invatatoo ardeleni descopera spiritualitatea apuseana rin intermediul studiilor facute in Occident (la Viena sau Roma) gratie apartenentei la Biserica Unita (greco-catolica, aparuta in 1697). In scrierile reprezentantilor Scolii Ardelene - Samuil Micu-Klein (1745-1806), Gheorghe Sincai (1754-1816), Petru Maior (1761-1821), Ion Budai-Deleanu (1760-1820) - latinitatea este instrumentata ideologic, iar apartenenta la romanitate este o modalitate de afirmare nationala. Fata de manifestarile Iluminismului din alte tari, Iluminismul Scolii Ardelene are ca trasatura specifica imbinarea luptei antifeudale cu lupta pentru emancipare nationala a romanilor din Transilvania.
Pe plan cultural, s-au construit doua directii de activitate: emanciparea poporului prin cultura, concretizata in sprijinirea accesului la educatie si popularizarea stiintelor vremii (Gheorghe Sincai initiaza infiintarea a 300 de scoli in limba romana, se scriu abecedare, aritmetici, catehisme, carti de popularizare stiintifica s.a.) si directia erudita, care cuprinde tratatele de istorie, filologie, teologie, filozofie. Majoritatea fiind clerici, au si scrieri religioase.
Carturarii iluministi urmareau, in primul rand, sa dovedeasca cu argumente stiintifice latinitatea limbii romane, continuitatea elementului roman in Dacia si unitatea poporului roman. Au continuat astfel ideile cronicarilor, dar le-au fundamentat stiintific, in lucrari de facura istorica si filozofica precum: Istoria si lucrurile si intamplarile romanilor de Samuil Micu-Klein, Hronica romanilor si a mai multor neamuri de Gheorghe Sincai, Istoria pentru inceputul romanilor in Dachia si Istoria beserecei romanilor de Petru Maior. In domeniul lingvistiv, aduc contributii importante la cercetarea stiintifica a limbii romane: in anul 1780, Samuil Micu-Klein si Gheorghe Sincai scriu in limba latina prima gramatica a limbii romane, Elementa linguae daco-romanae sive valachicae, iar in anul 1825, Samuil Micu-Klein si Petru Maior publica primul dictionar etimologic in limba romana, Lexiconul de la Buda.
Exagerarile (puritatea etnica si puritatea lingvistica) sunt explicabile in contextul social-politic.
Literatura este reprezentata de prima noastra epopee, Tiganiada de Ion Budai-Deleanu, subintitulata Poemation eroi-comico-satiric, ce reprezinta o sinteza a ideilor iluministe.
Popularizarea literaturii si a stiintelor.
Desi cu mai slabe ecouri in Tara Romaneasca si Moldova, ideile iluministe patrund in varianta franceza prin lecturi (carti, presa), prin intermediar grecesc ori rusesc, punand mai mult accent pe aspectul filozofic, pe conditia umana. Primulmare iluminist din Tara Romaneasca, episcopul Chesarie de Ramnic, este si primul filozof roman al istoriei.
Spiritul iluminist se prelungeste pana in primele decenii ale secolului al XIX-lea, mai ales in ideologia literara a lui Ion Heliade-Radulescu si in activitatea sa de educare a publicului si de popularizare a literelor si a stiintelor. Circulatia cartilor, incurajarea traducerilor, a compilatiilor, aparitia unor scrieri originale sunt modalitati prin care Iluminismul se manifesta in cele doua tari romane.
In Moldova si in Tara Romaneasca, invatamantul se dezvolta sub influenta Iluminismului. Gheorghe Asachi in Moldova si Gheorghe Lazar in Tara Romaneasca pun bazele invatamantului national, liceal si superior. Au loc primele reprezenttii teatrale in limba romana (in 1816 la Iasi, in 1819 la Bucuresti) si se intemeieaza scolile necesare pregatirii artistilor dramatici (Scoala de muzica vocala, de declamatie si de literatura, la Bucuresti si Conservatorul filodramatic, la Iasi).
Preocupari literare, culturale si didactice de pe pozitiile gandirii iluministe au fratii Iordache si Dinicu Golescu, boieri munteni. Dinicu Golescu este primul roman autor al unui jurnal de calatorie, in Apusul Europei: Insemnare a calatoriei mele, Constantin Radovici din Golesti facuta in anul 1824,1825,1826, ocazie de a compara realitatiile sociale si culturale de la noi cu acelea apusene intr-o carte cu scopuri declarat pedagogice, adica in spiritul Iluminismului.
Concluzie 1
Influenta culturii si a spiritualitatii apusene este prezenta in tarile romane inca din secolul al XVII-lea odata cu umanismul. Comunicarea cu Apusul se manifesta la nivelul elitelor intelectuale. Recuperate de Mihail Kogalniceanu in secolul al XIX-le, cand incepe sa editeze Letopisetul Tarii Moldovei (1843), scrierile umanistilor n au avut ecou in epoca tocmai pentru ca ele se adresau unei elite. Iluminismul nu aduce schimbari radicale in structurile sociale. Occidentalizarea este insa posibila datorita apartenentei la familia popoarelor neolatine. Factorul religios este covarsitor in secolul al XVIII-lea, dar nu este restrictiv la deschiderea spre spiritualitate apuseana: "Asa se face ca, dintre toate popoarele ortodoxe din Europa rasariteana, romanii au fost cei la care occidentalizarea a fost cea mai rapida si, mai cu seama, cea mai spontana, favorizata fiind de apartenenta la familia popoarelor neolatine si de afinitatile sentimentale si temperamentale cu iatalienii si cu francezii, an sfarsit de afirmarea aproape obsesiva a latinitatii, devenita o idee-forta in lupta de emancipare."
