Documente noi - cercetari, esee, comentariu, compunere, document
Documente categorii

In vreme de razboi - argumentare

In vreme de razboi - argumentare


Alaturi de Ioan Slavici, Caragiale este in literatura noastra creatorul nuvelei realist-psihologice. Universului comic din piesele de teatru si schite i se substituie in nuvela "In vreme de razboi" dimensiunea tragica a existentei umane.

Tema nuvelei este obsesia. Firul epic urmeaza linia unei compozitii clasice, iar cele trei capitole, urarind cresterea obsesiei lui Stavrache si transformarea ei in nebunie, creeaza o tipologie si compun un destin uman tragic aflat sub stapanirea neiertatoare a unei metehne ereditare.

In capitolul I, in expozitiune, se precizeaza datele esentiale despre hangiul Stavrache, proprietarul unei pravalii, si fratele sau popa Iancu din Pondeni, conducatorul unei bande de hoti, prinsa de stapanire. Pentru a scapa, popa Iancu se inroleaza ca voluntar in razboi, averea sa ramanandu-i lui Stavrache.



Intriga actiunii il constituie gandul care-l chinuie pe hangiu in legatura cu intoarcerea fratelui sau, desi o scrisoare primita il asigurase ca acesta a murit. Tensiunea creste treptat, odata cu obsesia lui Stavrache, care este terorizat de imaginea fratelui si de presupusa replica a acestuia, devenita laitmotiv obsedant: "Gandeai c-am murit, neica?". In acest capitol al II-lea, se trece mereu din realitate in vis incat planurile se confunda, sugerand degenerarea psihica a personajului.

Capitolul al III-lea, punctul culminant, este reprezentat de momentul intalnirii dintre cei doi frati. Cand Iancu ii cere lui Stavrache o suma de bani pe care ii delapidase din banii regimentului, hangiul, ajuns la capatul incordarii psihice, innebuneste.

Autorul,  cu o arta desavarsita analizeaza reactiile organice, atitudinile si comportarea eroului. Intamplarile sunt tesute intr-o ordine gradata si crescanda, iar actiunile eroului sunt dirijate treptat de presimtirea ca popa Iancu nu e mort, de obsesia intoarcerii fratelui si de starea de violenta din momentul confruntarii directe cu acesta. Naratorul prezinta astfel un caz patologic, ce are ca mobil patima imbogatirii. Stavrache este, in acelati timp, un negustor necinstit, avar si nemilos, plasat fiind in contextul unui mediu social, in care setea de inavutire are consecinte nefaste asupra individului, dezumanizandu-l, de aici rezultand, drama.

Perspectiva narativa este reprezentata de autorul omniscient si de naratiunea la persoana a III-a, care ilustreaza zbuciumul interior al protagonistului. Modalitatea narativa se remarca prin absenta marcilor formale ale naratorului, de unde reiese distantarea acestuia de evenimente. Perspectiva temporala este cronologica, bazata pe relatarea evenimentelor in ordinea derularii lor, iar cea spatiala reflecta atat un spatiu real, al hanului, cat si unul imaginar inchis, al obsesiei ce chinuie constiinta personajului.



Eroul este surprins atat din perspectiva autorului, din perspectiva sugerata de cadrul natural, cat si din perspectiva relatiei directe cu celelalte personaje si a confruntarii cu sine.

In primul plan, scriitorul este cel care relateaza faptele si sugereaza inlantuirile cauzale. Caragiale realizeaza investigatia patologica prin relatari si descrieri, conturand, in acelasi timp, figura lui Stavrache in contextul nuvelei.



Al doilea plan, cel dialogat, este construit gradat, atat in real, cat si in halucinatiile personajului. In plan real, intalnirea dintre Stavrache si popa este realizata in dialoguri comprimate, insotite de indicatii de regie.
In capitolul al II-lea, dialogul se concentreaza pe sublinierea starii de incordare, datorate temeri de a nu pierde averea.

Dialogul cu fetita il situeaza pe Stavrache in lumea negustorilor, a hangiilor necinstiti, avari si nemilosi, evidentiind practicile marunte, surse sigure de imbogatire.



La nivelul spaimei halucinatorii, dialogul puncteaza obsesia: "Credeai c-am murit, neica?". Trebuie subliniat insa monologul interior al personajului, care presupune si el o anumita gradatie, intr-o interesanta cladire de ipoteze asupra starii eroului.

Din cea de-a treia perspectiva, a cadrului natural, putem observa ca toate intamplarile se petrec noaptea, atat cele reale, cat si cele imaginare: popa vine la fratele sau noaptea, ii apare in halucinatii tot noaptea.

Natura este perceputa prin sensibilitatea eroului, iar elementul auditiv devine pregnant, ploaia marunta si rece de toamna cazand "in clipe ritmate pe fundul unui butoi dogit" compunea "un fel de cintare cu nenumarate si caudate intelesuri", cand in final Stavrache se prabuseste, "vintul afara ajuns in culmea nebuniei facea sa trosneasca ziudl hanului batran.

Nuvela are un character scenic, specific manierei literare a lui Caragiale, dialogurile au replici scurte, gesturile sunt descrise detaliat, completand fisa psihologica pe care o realizeaza autorul in aceasta creatie.

Opera "In vreme de razboi" este o nuvela psihologica de factura naturalist, urmarind starile de constiinta si de comportament ale eroului principal prin monologuri interioare suggestive, iar destinul dramatic are la baza lacomia exagerata a acestuia, dar si metehne genetice, intrucat "incontestabil exista o tara in familia in care un frate innebuneste, iar altul se face talhar ca popa si delapidator ca ofiter".