|
|
|
Evidentiaza elementele de compozitie dintr-un text poetic studiat, apartinand lui Lucian Blaga (la alegere, doua elemente dintre urmatoarele: titlu, incipit, secvente poetice, relatii de opozitie si de simetrie, elemente de recurenta - motiv poetic, laitmotiv).
Aplicatie la: Lucian Blaga - Eu nu strivesc corola de minuni a lumii
Lucian Blaga este o personalitate deosebita a literaturii romane care imbina in mod original elementele traditionale cu cele moderniste. Conceptia sa filozofica despre cunoastere, despre tainele lumii este exprimata in poezia "Eu nu strivesc corola de minuni a lumii." situata in fruntea volumului de debut "Poemele luminii".
Titlul reprezinta denumirea unei creatii, cuvantul sau cuvintele puse in fruntea unei lucrari, reprezentand elementul de identificare al operei. De multe ori, el indica sugestiv sau rezumativ continutul acesteia.
Titlul acestei poezii este o metafora revelatorie care semnifica ideea cunoasterii luciferice. Verbul la forma negativa "eu nu strivesc" exprima refuzul cunoasterii de tip rational si optiunea pentru cunoasterea luciferica/poetica. Metafora revelatorie "corola de minuni a lumii", imagine a perfectiunii, a absolutului prin ideea de cerc, de intreg, semnifica misterele universale.
Secventa poetica consta prin insiruirea unor imagini sau a unor scene ce se succed intr-o anumita ordine. Ea face parte din constructia interna a poeziei.
Poezia lui Blaga este compusa din 3 secvente poetice.
Prima secventa este reluarea titlului si dezvoltarea ideii de refuz a cunoasterii rationale, exprimat prin verbele "nu ucid" si "nu strivesc".
Secventa a doua, este construita pe baza unor relatii de antiteza intre termenii "lumina mea" - "lumina altora". Lumina are doua conotatii diferite si antonimice: "lumina mea" se refera la cunoasterea poetica si "lumina altora" se refera la cunoasterea rationala, paradisiaca. Facand analogie cu filozofia sa, cunoasterea poetica intra in categoria cunoasterii luciferice la minus cunoastere. Cunoasterea poetica nu este posibila fara iubire, astfel incat iubirea devine in aceasta poezie o cale de cunoastere a universului misterios, fiind superioara oricarui alt tip de cunoastere.
Finalul poeziei constituie a treia secventa. Insiruirea elementelor concrete (flori, ochi, buze, morminte) reprezinta de fapt niste metafore ale existentei: floarea ca simbol solar al echilibrului, al armoniei, al vietii; ochii ca poarta a sufletului; buzele ca simbol al senzualitatii si mormintele ca metafora a transcendentei
