|
|
|
Ilustreaza conceptele operationale tema si motiv literar, apartinand modernismului.
"Eu nu strivesc corola de minuni a lumii" de Lucian Blaga face parte din seria artelor poetice
moderne ale literaturii romane din perioada interbelica, alaturi de "Testament" de Tudor Arghezi si
"Joc secund" de Ion Barbu. Poezia este asezata in fruntea primului sau volum, "Poemele luminii"
(1919).
Tema poeziei o reprezinta atitudinea poetica in fata marilor taine ale Universului: cunoasterea lumii
in planul creatiei poetice este posibila numai prin iubire. In sprijinul acesteia mai apar idei precum
cunoasterea poetica si cea rasionala, motivul luminii, al lunii, dar cu o functie schimbata fata de
romantism. Elementele realului devin poarta catre lumea de dincolo de ele. Aceasta lume radiaza
din sensurile lucrurilor sau din relatiile lor cu lumea, cu eul liric.
Titlul este o metafora revelatorie care semnifica ideea cunoasterii luciferice. Pronumele personal
"eu" este asezat orgolios in fruntea primei poezii din primul volum, adica in fruntea operei. Plasarea
sa initiala poate corespunde influentelor expresioniste (exacerbarea eului) din volumele de tinerete
Titlul este reluat in incipitul poeziei, ca prin vers, iar sensul sau, imbogatit prin seria de antiteze si
prin lantul metaforic, se intregeste cu versurile finale : "Eu nu strivesc corola de minuni a lumii /
[] / caci eu iubesc /
si flori si ochi si buze si morminte". Poezia este un act de creatie, iar iubirea o cale de cunoastere a
misterelor lumii prin trairea nemijlocita a formelor concrete. Poezia inseamna intuirea in particular
a universalului. Metaforele enumerate surprind temele majore ale creatiei poetice, imaginate ca
petalele unei corole uriase care adapoateste misterul lumii: flori - semnifica fragilitatea,
prospetimea, frumusetea viatii, efemeritatea; ochi trimit la viziune, cunoastere, deschidere a
sufletului catre lume; buze sunt receptacole ale senzualitatii, pot sugera sensibilitatea, intimitatea,
iubirea, rostirea poetica, afectivitatea; morminte justifica tema mortii, eternitatea.
Elementele de recurenta in poezie sunt: misterul si motivul luminii, care implica principiul contrar,
intunericul.
