|
|
|
Morometii -Marin Preda- -roman postbelic obiectiv-
Scriitor al perioadei postbelice, Marin Preda face legatura dintre proza anterioara si cea foarte moderna. In primul rand, se observa ca in literatura interbelica exista o adevarata traditie a scrierii nuvelelor privite ca nuclee tematice pentru vitoarele romane. Acesta este si cazul lui Liviu Rebreanu care anticipeaza prin nuvela "Rusinea" conflictul din romanul "Ion". In mod similar volumul de nuvele "Intalnirea din pamanturi" scris de Marin Preda anticipeaza ceea ce va fi romanul "Morometii".
In toate romanele sale , Marin Preda problematizeaza raportul dintre om si istoria agresiva.In definitv omul incearca sa se adapteze unui timp ilogic pe care nu-l poate intelege. Toate personajele esentiale exprima drama omului aflat in deplina confruntare cu o istorie absurda.
Romanul "Morometii" a fost publicat in 2 volume, primul in 1955, iar al doilea in 1967. Primul volum evoca o existenta lipsita de tragic a taranilor din Silistea-Gumesti.Drama confruntarii cu timpul agresiv, cel comunist este anticipata la finalul primului volum si dezvoltata in al doilea.Prin romanul "Morometii" se trece de la personajul individual la cel colectiv pentru ca tot satul are de suferit in urma modificarilir aduse de comunisti. Doar in aparenta "Morometii"exprima realitatea taraneasca prin tragicul colectivizarii pamanturilor.In spatiul de profunzime se subintelege ca schimbarile produse de socialism au afectat toate clasele sociale.
Totusi primul volum se situeaza sub ecuatia "timpului rabdator", pt ca taranii fusesera dupa primul Razboi Mondial improprietariti cu pamant.De accea este o mare diferenta intre taranul "Ion" din romanul lui Liviu Rebreanu si Ilie Moromete .Daca Ion isi doreste cu ardoare pamant si pentru a-si atinge scopul se insoara cu Ana pe care nu o iubeste , Ilie Moromete este taranul contemplativ care priveste care priveste intr-un mod detasat realitatea, percepand-o estetic.El este superior celorlalti tarani din Silistea-Gumesti ,iar autoritatea sa corespunde tocmai acelui timp rabdator din primul volum.O data cu instaurarea comunismului Moromete va resimti efectele noului timp ,izolandu-se tot mai mult in sine, dar si de ceilalti.Va trece inevitabil de la siguratatea ca superioritate la cea de ordin tragic.
Titlurile romanelor lui Preda sunt edificatoare in ceea ce priveste raportul dintre om si istoria absurda .Confruntarea individuala corespunde unei trairi tragice, realitate vizibila si in romanele autobiografice "Viata ca o prada" si "Imposibila intoarcere".Titlul romanului "Morometii" este conform clasificarii lui G. Gonette din "Seuils" subiectal.In confruntare cu textul, titlul dezvolta un roman al familiei,deci implicit al lui Ilie Moromete.Totusi titlul isi largeste semnificatia intrucat Moromete exprima o tipologie , cea a taranului nevoit sa se adapteze unui timp nou.Atunci titlul se refera si la intreaga comunitate din Silistea-Gumesti mai ales ca destramarea familiei Moromete anticipeaza destramarea familiei ca sat.In al doilea volum,satul considerat etern prin traditiile sale imoabile va fi agresat de schimbarile produse de comunisti.
Singuratatea lui Ilie Moromote va fi traita intr-un alt mod de catra fiul sau cel mare,Niculaie.Dincolo de opozitia dintre cele doua timpuri ,cel "rabdator" din primul volum si cel "nerabdator" din al doilea se remarca si antiteaza dintre tata si fiu.Daca Ilie Moromete exprima dorinta de stabilitate a taranului si neincrederea in tot ceea ce este nou,Niculaie va deveni adeptul "noii religii" adica al ideologiei comuniste.Asadar tatal si fiul exprima doua mentalitati diferite, doua perspective opuse in ceea ce priveste lumea.Ar fi, dupa Mircea Eliade, confruntarea dintre timpul sacru exprimat de dorinta ramanerii in traditie si cel istoric, profan care neaga intreaga urmele sacrului.
Ironic, Niculaie va repeta destinul tatalui ca singuratate.Nu intamplator protagonistul urmatorului roman "Marele singuratic" va fi chiar Niculaie .Titlul devine un pseudonim al personajului .Si titlul "Cel mai iubit dintre pamanteni" este ironic si tragic in acelasi timp pentru ca naratorul personaj Victor Petrini esueaza in toate cele 4 iubiri ale sale cu Nineta, Caprioara, Matilda si Suzy.
Violenta istoriei ii corespunde agresivitatii omului care se afla intr-o continua autoaparare.In eseul "Omul revoltat" Albert Camus demonstreaza ca unica posibilitate de a depasi tragicul este revolta.Si Ilie Moromete va incerca sa se opuna noului timp,dar nu va reusi .Modificarile aduse de noul regim sunt prea profunde pentru a putea fi negate de un singur om.Tocmai de aceea Marin Preda il defineste pe Ilie Moromete in " Imposibila intoarcere" drept "ultimul taran roman".Asadar Ilie Moromete exprima o tipologie a taranului autentic ,credincios in valorile traditionale.Tot in "Imposibila intoarcere" marturiseste apropierea dintre Ilie si tatal sau.Asemanarea se face in baza placerii de a contempla :"mai exista printre noi romanii o categorie de oameni care sunt contemplativi:tatal meu era un astfel de om".El observa ca putea sa stea pe prisma zile intregi sa priveasca "spectacolul lumii atat cat se vedea".Lumea este contemplata si de Moromete ,de aceea autorul marturiseste ca "eroul preferat Moromete care a existat in realitate a fost tatal meu".
In "Noi probleme ale romanului" , Jean Ricardou sesizeaza ca o analiza a unui text epic trebuie sa presupuna si raportul dintre incepul si sfarsit. In ceea ce priveste acest roman, trebuie sa se aiba in vedere raportul dintre inceputul si finalul romanui, dar si relatiile dintre cele doua componente la nivelul primului si celui de-al doilea volum.Astfel, romanul se deschide dupa traditia romanului doric prin fixarea spatiului si al timpului:"In Campia Dunarii ,cu cativa ani inaintea celui de-al doilea razboi mondial se pare ca timpul era foarte rabdator cu oamenii; viata se scurgea aci fara conflicte mari". Se observa cum nivelul discursului corespunde celui al istoriei povestite.Istoria este acum lipsita de conotaii agresive si aceasta realitate este oglindita in sintaxa frazei care este una armonioasa.La sfarsitul romanului, deci dupa moartea lui Ilie Moromete si distrugerea satului traditional, fraza este lipsita de ceorenta asintactica ,fara semne de punctuatie .Finalul romanului corespunde visului pe care il are Niculaie.Naratorul preia gandurile si trairile acestuia din vis.Implicit ii preia si discursul.Niculae isi viseaza tatal intors "mereu cu spatele" .Desi il striga de mai multe ori tatal tatal refuza sa se intoarca .Intr-un fel refuzul poate fi privit ca o negare de catrea Moromete a noului timp al carui exponent fusese in trecut fiul.
Relatia dintre incipit si final trebuie analizata si prin confruntarea dintre primul si al doilea volum.Daca enuntul care deschide primul volum situeaza actiunea sub "timpul rabdator",finalul primului volum anticipeaza tragicul confruntarii cu noul timp :"Trei ani mai tarziu izbucnea al doilea razboi mondial.Timpul nu mai avea rabdare". Volumul al doilea debuteaza cu un motiv al "exodului" prin amintirea de catre Ilie Moromete a plecarii din sat a celor 3 baieti mai mari:Paraschiv,Nila si Achim.Fuga celor 3 anticipeaza dastramarea intregii familii pentru ca treptat va pleca si Niculaie la o scoala de partid in Bucuresti,va pleca si Catrina la fata ei din prima casatorie si vor pleca si fetele Ilinca si Tita care se vor marita.Moromete va ramane atunci singur.Chiar si el va pleca de acasa dorind intr-un fel sa uite tragicul noului timp.
Realitatea din primul volum oglindeste in primul rand autoritatea lui Moromete.Acesta se manifesta in mijlocul familiei dar si in raport cu ceilalti tarani.Naratorul descrie o familie de tip patriarhal dupa modelul traditional.
Scena care deschide romanul ii are ca protagonisti pe Moromete si Tudor Balasu,vecinul sau.Se reflecta textual ideea de roman al familiei: "Familia Moromete se intorsese mai devreme de la camp".Se evidentiaza referinta rurala prin imaginea unei comunitati agrare.In roman vor fi amintite toate activitatile specifice unei astfel de comunitati:aratul, semanatul, secerisul pana la strangerea recoltei si vanzarea acesteia ca marfa.Moromete va invata de la Tudor Balasu tainele negotului constientizand ca produsele sale pot fi vandute la un pret foarte bun.
Scena initiala anticipeaza confruntarea cu noul timp.Dialogul dintre cei doi are ca scop dorinta lui Todor Balosul de-a cumpara salcamul din gradina lui Moromete. Scena taierii salcamului este anticipata inca de pe acum. Salcamul este un simbol al satului si faptul ca se afla in gradina lui Moromete este si un simbol al acestuia.Taierea salcamului semnifica prabusirea unul intreg edificiu sugerand si disparitia "ultimului taran roman".In acest context Tudor Balosu devine exponent al timpului "nerabdator".Multa vreme Moromete amana taierea salcamului incercand sa gaseasca alte solutii pentru a-si salva familia de lipsurile materiale.In primul vol totul poate fi amanat, iar autoritatea lui Moromete se manifesta in primul rand in raporturile cu ceilalti membrii ai familiei.Comentariile lui sunt insotite de o nota personala de ironie.Astfel atunci cand cainele Dutulache intra in tinda si iese cu bucata de branza ce trebuia sa fie mancata de familie la cina , Moromete traieste scena la modul estetic , contempland-o. In timp ce Catrina striga dupa caine: "-Lasa jos! Lasa jos!" .Moromete ii replica linistit :"Da-i apa!".In seama intervine si Paraschiv, pe care cel mai adesea Moromete il ironizeaza : "-Tu, Paraschive ce stai acilea si belesti fasolele la mine?".Calificativele "ranjit" , "coltat" au rolul unei descrieri a lui Paraschiv care desi el este cel mai mare dintre copii este si cel mai prost.Niculaie este cel care iubeste invatatura si atunci scara scara valorilor traditionale se inverseaza ,cel mai mare este cel mai prost ,iar cel mai mic este cel mai destept.
Cand Moromete o observa pe Catrina indurerata de plecarea preotului din sat ,de care aceasta probabil era indragostita, Moromete se disimuleaza, mimand seriozitate.El o sfatuieste pe Catrina sa se duca dupa preot in satul in care plecase si sa-i marturiseasca: "-Parinte iarta-ma si pe mine ".Moromete isi ironizeaza sotia pentru spiritul ei bisericos.Duminicile,zile de sarbatoare sunt traite in mod diferit de femei si de barbati.Femeile se duc la biserica, iar barbatii se strang in poiana fierariei lui Iocan unde comenteaza articolele din ziare.Aceasta fierarie devine un topos al centrului pentru ca acolo totul devine un spectacol.Fiecare taran isi are rolul lui bine stabilit , iar discutiile nu incep pana ce nu isi face aparitia Moromete.
O scena importanta este cea a cinei ,cand semnificative sunt locurile pe care le ocupa fiecare membru al familiei Moromete.Aceste locuri sunt in functie de rangul pe care il poseda.Moromete ocupa mereu acelasi loc parand ca ii stapaneste pe toti:"Moromete statea parca deasupra tuturor.Locul lui era pragul celei de-a doua odai ,de pe care el stapanea cu privirea pe fiecare".Este evidenta autoritatea lui Moromete in familie.Toti ceilalti stau inghesuiti "umar langa umar" insa sunt asezati dupa "fire si neam".Catrina ii are alaturi pe ai ei ,adica pe copii facuti cu Moromete: Tita, Ilinca si Niculae.Cei trei frati vitregi :Paraschiv Nila si Achim se aseaza de obicei spre partea din afara tindei ,iar naratorul observa ca acestia par ca "ar fi fost gata in orice clipa sa se scoale de la masa si sa plece afara".Se anticipeaza motivul "exodului" adica plecarea celor 3 din sat.Ca in romanul traditional in general naratorul omniscient da indicii despre ceea ce s-ar putea intampla.
Paraschiv ,Nila si Achim se afla intr-un vesnic conflict cu ceilalti frati, dar sunt impacati de Moromete si Catrina, cu toate ca si intre acestea exista scene dese ale confruntarii.Cel mai dezavantajat este Niculaie pentru ca fiind cel mai mic este luat in deradere de toti .El este un alter-ego al autorului. Prostul familiei este cel mai mare dintre frati , Paraschiv. Niculaie este si singurul care iubeste invatatura si tocmai din acest motiv avea deoseori conflicte cu Moromete.Spre deosebire de ceilalti frati pentru care confruntarea cu Moromete era motivata de cauze material , pentru Niculaie importante sunt valorile spirituale.Ca taran, Moromete nu poate sa priceapa ca fiul lui este inclinat spre studiu. Din punctul lui de vedere copii trebuie sa munceasca mai departe pamantul familiei.In volumul al doilea, Moromete il va intreba pe Niculaie ,dupa plecarea baietilor mai mari la Bucuresti, ce castig va avea de pe urma lui.Moromete este superior celorlalti tarani si din punct de vedere lingvistic unul dintre neologismele pe care Moromete le adopta este "beneficiu".Este evident punctul de vedere traditional conform careia copii trebuie sa continue munca parintilor.
Totusi in familia lui Moromete baietii se desprind de tata,negand acest model.Reactia este motivata de frustrarile pe care le au in raport cu Moromete.Baietii mai mari se simt instrainati si umiliti de tata, banuind ca acesta impreuna cu mama lor vitrega Catrina, a ascuns in casa avere pentru fete.Ideea le este insuflata de matusa lor, Maria Moromete. Ea este cea care ii instiga impotriva lui Moromete si a Catrinei.
La randui ei ,Guica are frustrari in raport cu Moromete considerand ca din cauza lui nu s-a putut marita.Trairea reala o deconspira omniscient "ar fi vrut ca fratele ei sa nu se fi insurat a 2-a oara,sa o fi tinut pe ea in casa ,sa ii creasca pe cei 3:Paraschiv ,Nila Achim si sa fi trait asa linistit pana la batranete".In subterana trairii, in imaginar sora tinde sa ia locul fostei neveste a lui Moromete.De aici provine si ura ei fata de Catrina. Ea va declansa exodul acestora ca caii si cu oile la Bucuresti.
Exodul lui Niculaie care va intra in partidul comunist, devenind activist de raion denota un alt tip de frustrare in raportul tata-fiu. Fiul se desparte ideologic de tata, iar drama lui Moromete va survenii mai ales in volumul al 2-a cand fiul va fi exponentul istoriei nerabdatoare.In termenii lui Mircea Eliade fiul va reprezenta timpul istoric sau profac, in timp ce tatal simbolizeaza timpul originar prin dorinta pastrarii traditiilor.
Exodul este dublu:spre exterior,dar si spre interiorul satului.Paraschiv Nila si Achim vor pleca la Bucuresti la fel cum va face si mai tarziu Niculaie.La nivelul familiei se observa destramarea. Cele doua fete se marita si chiar Catrina va pleca la fata din prima ei casatorie denumita in text "ailalta din vale".Moromete ramane singur ,iar reactie lui este de a fugi de acasa ca si cum ar putea sa fuga din fata unei istorii care este tot mai violenta.
Exodul spre interiorul satului readuce in prin plan personaje care alta data erau complet nesimnificative precum Oanabei ,Bila ,Plotoaga .Moromete insusi pierde din autoritate, iar vechile obiceiuri cum erau intalnirile din poiana fierariei lui Iocan se pierd.
In primul volum aceasta fierarie reprezinta un loc foarte important pentru tarani .In volumul 2 acest spatiu va fi inlocuit de carciuma lui Valache ,un loc total desacralizat unde nimeni nu asculta pe nimeni si totul este in dizarmonie.
In primul volum
taranii se aduna in poiana fierariei lui Iocan pentru a discuta despre
politica. Pentru acesti tarani este foarte important sa fie la curent cu toate
informatiile din mass-media. Moromete era abonat la "Miscarea" , Iocan la
"Miscarea" iar Cocosila primea "Dimineata". Adevarul protagonist al acestor
intalniri este Moromete , asa cum observa si Vasile Popovici in "Lumea
personajului". Discutiile nu pot incepe fara prezenta lui Moromete .De fapt, in
momentul in care apare in poiana fierariei, Moromete incepe sa ceara socoteala
celorlalti pentru lipsa unor tarani din mijlocul lor.Nici Moromete parca nu ar
vrea sa incepa discutiile inainte de a fi prezent tot
publicul.Cocosila,prietenul lui Moromete
tinde sa ia locul acestuia ca protagonist.Totusi Moromete este cel care ramane
intr-un raport de superioritate .Cand Cocosila ii cere o tigara, Moromete il
refuza prompt "-N-am!", asezandu-se
alaturi de Cocosila si rasucindu-si o tigara din pachetul acestuia.Adevaratul
conducator al scenei nu poate fi Cocosila care, de fapt, isi imita prietenul.
Rolul de protagonist al lui Moromete este foarte vizibil atunci cand le citeste celorlalti tarani articolele din ziar.Naratorul observa ca pana si glasul ii era schimbat si necunoscut "parca ar fi tinut el un discurs celorlalti ".Moromete se comporta ca un adevarat actor in scena manipulandu-si publicul.Pauzele pe care le face in timpul lecturii au rolul de a evidentia "intelesuri nemarturisite []care trebuiau sa zdrobeasca de convingere pe cei care ascultau".
Dupa ce le citeste discursul regelui Carol al II-lea supranumit "Primul agricultor al tarii" incep dezbaterile.Moromete foloseste des neologisme pe care ceilalti nu le inteleg.Unul dintre tarani se intreaba daca "Primul agricultor" merge si el la plug cand se desprimavareaza.Intrebarea, dar si raspunsul lui Iocan: "Merge, de ce sa nu mearga?" denota naivitatea acestor tarani care interpreteaza intreaga lume in functie de existenta lor.Altcineva se intreaba daca regele are pamant, iar Cocosila isi da cu parerea ca "are asa cam vreun lot si jumatate". Din punctul lor de vedere, aceasta cantitate de pamant este suficienta pentru regele Carol. Totusi, un alt taran constata ca ar trebui sa aiba mai mult pentru ca "trebuie sa-l tina si pe ala micu, pe Mihai" caruia "trebuie sa-i dea sa manance".Cocosila concluzioneaza prin: "-Esti prost!", apostrofandu-l pe cel care vorbise anterior. Parerea lui Cocosila este ca "ala micu are lotul lui de la ma-sa".
Nu numai stirile interne ii peocupa pe tarani ci si cele externe. Comentand ceea ce se petrece pe frontul luptelor din Spania, taranii se mira ca se poate trage cu mitraliera din avion. Desi aproape toti dintre cei prezenti participasera la IRM, nu cunosteau avioanele. Ei sunt eminamente legati de pamant; acesta este pt ei adevarata certitudine. O alta nelamurire este prezenta nemtilor in Spania. In opinia lui Cocosila, nemtii vor:"s-o ia pe coaja". Dumitru lui Nae este de parere ca "neamtul" nu trebuie sa uite ce a patit la Marasesti. Tot Moromete e cel care isi dovedeste superioritatea, observand ce nemtii nu au cum sa stie ce s-a intamplat cu stramosii sai unde i-au batut romanii. Cocosila il compara pe "neamt" cu Gheorghe a lui Udubeasca, un taran din sat, care desi este batut de Voicu Cainaru, nu renunta sa-l viziteze pe acesta.
Taranii din Silistea-Gumesti nu se pot desprinde din vietile lor.Pt ei satul este totul, este lumea insasi si tot ceea ce este in exterior este din punctul lor de vedere identic cu realitatea de care apartin ei. Tocmai de aceea sistemul comunist ii va tulbura peste masura. Mica lor lume se va prabusi in fata socialismului care impune alte principii. Daca in primul vol taranii isi pot explica totul, in al doilea vol vor fi derutati, nemaistiind cum sa interpreteze ceea ce li se intampla. Valorile in care credeau si care pareau eterne vor fi distruse si uitate. Moromete este reprezentantul unei intregi lumi care va disparea aproape complet.
O alta scena in care Moromete isi asuma rolul protagonistului este cea a platii "fonciirii". Disimularea lui Moromete este reflectata cel mai bine aici.Acesta intra in curte fara sa se uite la cei 2 oameni care venisera sa-i ceara impozitul pt pamant. Moromete se preface ca nu ii vede ca si cum pt acesta nu ar exista, apoi ii striga pe Catrina si pe Paraschiv. Moromete sta cu spatele la cei 2 si abia apoi se intoarce brusc si striga: "-N-am!". La fel procedase si cu Cocosila la fierarie cand acesta ii ceruse o tigara. Negatia este in primul rand non verbala prin gestul intoarcerii cu spatele. Cand isi comunica verbal refuzul, Moromete devine un adevarat actor in scena. Nu il lasa pe agentul poreclit Jupuitu sa spuna nimic, desi in mod normal acesta ar trebui sa detina raportul de superioritate ca autoritate publica. Semnul acestei autoritati este chitantierul. De abia dp ce agentul scrie si rupe chitanta, scena ia amploare. Moromete isi continua discursul tot prin formule negative: "Pai nu ti-am spus ca n-am? Ce sa iti fac eu daca n-am? De unde sa dau? N-am!". Si naratotul se disimuleaza asemenea persj. Naratorul obs ca replicile lui Moromete sunt dispuse intr-un discurs al nevinovatiei: "zise Moromete nevinovat". Moromete se raporteaza la timpul rabdator cand totul poate fi amanat. Agentul incheie scena, sintetizand absurdul situatiei: "Face politica! E abonat la ziar si impozitele nu vrea sa le plateasca. Lasa ca stam noi de vb!". Agentul stie ca Moromete joaca teatru, dar este absorbit in scena pe care o joaca, dar si o regizeaza Moromete. "Lumea ca teatru" nu are inca semnificatia tragica. Daca acum totul poate fi ironizat si amanat, in vol doi, Moromete obs ca strainii ii intra in curte, nu-l baga in seama, iau tot ce le trebuie si apoi pleaca.
Cele mai multe scene din primul vol sunt comice, insa prin altele se anticipeaza pericolul "timpului nerabdator". Una dintre scenele tragice este taierea salcamului. Acesta are un rol simbolic, fixand drept centru casa lui Moromete. Salcamul devine un simbol al satului pt ca pare a fi acolo dintotdeauna. Fiind resimtit ca un centru al satului, salcamul este un "axis mundi".Moromete insusi se identifica acestul salcam.
Scena taierii salcamului trb analizata in dublu plan:realist si simbolic. Dpdv realist, taierea salcamului are o semnificatie pozitiva pt ca numai in acest mod Moromete isi poate salva familia. El va vinde salcamul lui Tudor Balosu, iar cu banii obtinuti va achita impozitul pt pamant. Totusi, dpdv simbolic, taierea salcamului echivaleaza cu distrugerea axului lumii, mai ales ca in imaginar copacul uneste cerul cu pamantul.Prabusirea salcamului sugereaza caderea cerului asupra pamantului.
Simbolic, salcamul este taiat in timpul trecerii de la noapte la zi, at cand apar zorile. Naratorul chiar insista asupra descrierii zorilor, img ce trimite la un ritual prezent la inmormantarile romanesti.Momentul taierii salcamului este subliniat si de cantecul unui cocos care aminteste de tradarea lui Iisus. Descrierile au functie epica, adica ar fi ceea ce Jean Ricardou numeste "descrieri narative".Naratorul insista si asupra unor bocete care se aud din cimitir. Doua femei plang un mort pe nume Ion. Numele Ion este simbolic pt ca are o valoare de generalizare. Foarte multi oameni, in special din sate, se numesc Ion. Astfel, numele reflecta img tuturor taranilor. Pamantul nu mai are semnificatia vietii ci sugereaza tema mortii: "se parea ca bocetele ies chiar din pamant".
Chiar si dupa mai multe lovituri, salcamul ramane "drept si linistit" asa cum fusese intreaga existenta a lui Moromete in "timpul rabdator". In vol al doilea Moromete va cauta chiar in timpul agresiv sa ramana "drept si linistit", dar nu se va putea opune acestuia.
La sf primului vol, naratorul omniscient il obs pe Moromete ce se izoleaza tot mai mult de fam dp plecarea celor trei baieti la Buc. Discursul epic reflecta singuratatea lui Moromete prin folosirea verbelor la forma negativa: "Moromete nu mai fu vazut stand ceasuri intregi pe prispa [] nici nu mai fu auzit raspunzand cu multe cuv la salut.Nu mai fu auzit povestind. Discursul narativ se situeaza sub semnul melancoliei evocandu-se intrunirile din poiana fierariei lui Iocan ce continuau sa aiba loc insa fara Moromete. Ceea ce aminteste de timpul din trecut este capul din lut al lui Moromete, facut de Din Vasilescu, "care acum privea insingurat". Intrunirile lipsite de protagonistul lur vor inceta, iar conflictele din familia lui Moromete anticipeaza conflictul din lume, care va fi IIRM.
Treptat, Moromete se va simti tot mai singur, pierzandu-si autoritatea atat in fam cat si in sat. Totusi el incearca sa se adapteze noului timp, iar adaptarea este si una lingvistica. Invata cuv precum "marfa", "profit" sau "beneficiu". Ultimul termen este folosit chiar in legatura cu Niculaie care doreste sa invete.Moromete, observand ca lui Niculaie nu ii placea munca, ii da exemplu pe cei trei baieti care ajung la Buc maturatori de str, desi afirma ca lucreaza la "Ucebč". Naratorul preia opinia lui Moromete despre cei care au ajuns maturatori: "li se parea ca daca zic Ucebč in loc de maturatori de str, pot sa ascunda in acest fel adevarul lor nenorocit".
Moromete primeste mai tarziu o fotografie si o scrisoare de la copii lui din Buc. Fotografia este tot un text ca si scrisoarea. Intrucat este introdusa in textul amplu, fotografia devine un metatext pe care fam lui Moromete incearca sa-l descifreze. In fotografie, Paraschiv dovedeste prin uniforma si banderola ca nu mai lucreaza la Ucebč ci la Setebč ca sudor autogen. Nila poarta o sapca pe care scria "portar". Achim este singurul care poarta camasa si cravata, dar toti pareau schimbati. Paraschiv si Nila aveau alaturi cate o femeie.
Moromete invata cu aceasta ocazie alte neologisme: "Setebč", "consum alimentar"(asa se numea chioscul la care lucra Achim) si in sfarsit "portar".Moromete nu pare f multumit de vestile primite, spre deosebire de Catrina si de fete.Cand una dintre ele obs ca: "-Nila parca e adormit", Moromete concluzioneaza "-Pai daca e beat [] nu vedeti? Sunt beti toti!".
Dupa ce Moromete pleaca la Buc crezand ca ii poate aduce pe cei trei inapoi,dar se intoarce dezamagit, intre el si Catrina se produce tot mai mult o instrainare. Pana la urma Catrina va pleca la fata ei din prima casatorie, lasandu-si barbatul singur. Moromete se instraineaza de toti din sat, traind tragicul noului timp al carui exponent va deveni Niculaie. Acesta este fascinat de utopia comunismului, crezand sincer in doctrina socialista. Niculaie considera comunismul o "noua religie" al carui apostol poate deveni. Va pleca la o scoala de partid in Buc si se va intoarce ca activist. De abia dupa excluderea sa din partid si moartea lui Moromete, va resimti la randul lui singuratatea.
Moromete contempla la modul tragic transformarea satului si taranilor. El vede conform "lumii pe dos" cum la conducerea primariei sunt activistii.Cei care conduc acum satul sunt Isosica, Uauabei, Bila etc. Anterior, in poiana fierariei lui Iocan lumea din exterior putea fi explicata pt ca istoria nu era agresiva. Noua lume din exterior este impotriva satului si de aceea Moromete se insingureaza.El stie ca noii sai prieteni nu se pot compara cu cei din poiana fierariei lui Iocan.
Moromete incearca sa dialogheze cu fiul sau, Nicualaie, dorind sa inteleaga noul timp. Niculaie este reprezentantul acestuia si crede ca socialismul va fi etern. Moromete obs cu uimire ca in timp ce el incerca sa problematizeze, Nic pare a nu avea nicio incertitudine. Doar aparent in acest al doilea vol raportul de superioritate ii apartine lui Nic. El va ajunge sa traiasca mai tarziu,ca o predestinare, singuratatea tatalui.
Finalul romanului implica o reintoarcere nostalgica a lui Nic catre tata, adica spre o realitate din trecut. Dorinta intoarcerii fiului spre tata este sugestiv exprimata prin repetare cuv "tata". Moromete refuza insa sa isi priveasca fiul ca si cum ar refuza sa se intoarca spre o lume in care s-a simtit insingurat.
Marin Preda creeaza,de la primul pana la ultimul sau roman care este "Cel mai iubit dintre pamanteni", o imagine a Omului. In proza sa se urmareste un adevarat labirint al suferintei prin care omul este nevoit sa treaca. Daca prin "Morometii" se evoca moartea unei lumi traditionale, in "Cel mai iubit dintre pamanteni" se descrie drama omului modern supus aceleasi confruntari cu istoria. Creatia epica a scriitorului denota cautarea unei salvari din existenta prin traversarea unui labirint al suferintei.
