DOUA BASME NECUNOSCUTE DIN IZVOARELE LUI EMINESCU

DOUA BASME NECUNOSCUTE DIN IZVOARELE LUI EMINESCU

Cu citiva ani in urma, ocupindu-ma, in revista
Viata noua, de fazele prin care a trecut capodopera
lui Eminescu, aratam ca basmul versificat Fata din
gradina de aur, publicat in 1902 in volumul Literatura
populara, infatiseaza prima forma din care a crescut
poema de mai tirziu Luceafarul. Dar cu privire la
basm nu puteam atunci sa stabilesc daca Eminescu
]-a imprumutat dintr-un izvor tiparit sau daca l-a al-
catuit singur din reminiscente de literatura poporana,
intrebarea are insa deosebita insemnatate pentru cel
care vrea sa adinceasca geneza poemei ; de aceea
vreau sa o dezleg aici.

De la Eminescu insusi avem o insemnare pretioasa,
facuta in toiul muncii pentru desavirsirea Luceafaru/u/.
In manuscrisul Academiei No. 2275 bis., p. 56, pe mar-
ginea uneia dintre variantele poemei, el a lasat ur-
matoarea insemnare pe care o dau in intregime. "In
descrierea unui voiaj in tarile romane, germanul K.
povesteste legenda Luceafarului. Aceasta e povestea.
Iar intelesul alegoric ce i-am dat este ca, daca geniul
nu cunoaste nici moarte si numele lui scapa de sim-
pla uitare, pe de alta parte insa, pe pamint, nu
e capabil a ferici pe cineva, nici capabil de a fi fe-
ricit. El n-are moarte dar n-are nici noroc.' Si parin-
du-i-se ca nu e destul de lamurit, intre aceasta nota
si intre text intercaleaza o alta insemnare. "Mi s-a
parut ca soarta Luceafarului din poveste seamana
mult cu soarta geniului pe pamint si i-am dat acest
inteles alegoric'.

Nu mai ramine nici o indoiala : poetul insusi
indica izvorul de la care a pornit. Intrebarea este :
cine sa fie acel calator german in tarile romane, la
care Eminescu a gasit povestea ? In lucrarea d-lui
N. lorga Istoria Romanilor prin calatori nu gasim
vreo lamurire. De alta parte, I. Scurtu, in prefata
editiei din 1908 a poeziilor lui Eminescu, spune mis-
terioso ca a descoperit izvorul Luceafarului in "o carte
germana' despre care nu da alte lamuriri.

Dar inca din 1883, anul aparitiei poemei, d-l dr.
M. Gaster in volumul Literatura populara romana,
p. 549, afirmase ca Luceafarul a fost inspirat dintr-o
carte a lui R. Kunisch, Bukarest und Stambul aparuta
in 1861. Desi vorbim mult de bibliografie, felul pri-
mitiv cum e inteleasa explica de ce o indicatie de
valoarea acesteia a ramas neobservata. S-au scris
multe despre Luceafarul si nimeni n-a amintit macar
- izvorul, pina ce nu l-am publicat intr-un periodic
raspindit.

Cercetind volumul lui Kunisch, constatam ca con-
tine doua basme, culese in Muntenia. Ambele au
fost versificate de Eminescu : primul, Das Madchen
im goldenen Carten este Fata din gradina de aur,
celalalt D/e Jungfrau ohne Korper a devenit la poetul
nostru M/ron si frumoasa fara corp *.

Cu totii recunoastem insemnatatea fara pareche
a Luceafarului : ceea ce va raminea pentru totdeauna
in poezia noastra poporana Mior/ta, este azi, in lite-
ratura culta, Luceafarul : cea mai aleasa plasmuire
din cite ne-am invrednicit pina acum. De aceea,
cred ca nu e lipsit de interes sa dau aici, pentru ma-
rele public, izvorul de la care a purces.

Lucrul este cu atit mai necesar, cu cit toti cei
ce se vor ocupa in viitor de capodopera lui Eminescu

. Bukarest und Stambul, Skizzen aus Ungam-Rumanien
und der Turkei von Richard Kunisch. Berlin. Nicolaische Ver-
lagsbuchhandlung 1861, p. 180-203. Cartea a mai aparut in
1865 si 1869, nu in editii noi, ci numai cu coperta schimbata.

(elevi, studenti, profesori, cercetatori stiintifici), vor
avea nevoie sa aiba neaparat la indemina izvorul
acesta. Cunoscindu-I, departe de a scadea, admi-
ratia pentru originalitatea marelui poet, mai docu-
mentata si mai constienta, creste.

Pentru ca nimic din cite au interesat mai de aproa-
pe pe Eminescu nu ne poate raminea indiferent,
dau aici-si al doilea basm publicat de calatorul ger-
man, basmul din care a iesit M/ron si frumoasa tara
trup.

Cititorul care ar vrea lamuriri cu privire la cule-
gator si la cele doua basme, privite in cadrul tipo-
logiei folclorice universale si in legatura cu intreg
procesul creator al lui Eminescu le poate gasi intr-un
studiu pe care incep sa-l public in Convorbiri literare.

FATA DIN GRADINA DE AUR

Un imparat puternic avea o fata atit de frumoa-
sa ca, de cind era copila, veneau sa o vaza oameni
din apropiere si din departari. Si cine avea vreo durere
era usurat, cine era bolnav se insanatosea, privind la
fata cea frumoasa. Cu cit crestea, se facea tot mai
dragalasa, tot mai incintatoare si vestea ei se ra-
spindea in toate tarile. imparatul gindi atunci in
mindria lui : e prea sus ca sa fie sotia unui om, ni-
meni nu e vrednic de ea ; e prea frumoasa pentru
ochii altor oameni, nimeni nu trebuie s-o vaza ; am
sa-i daruiesc un palat s-o gradina, mai frumoasa de-
cit toate celelalte palate si gradini, sa locuiasca

acolo.

tn imparatia lui se afla Valea Galbena, despar-
tita prin munti inalti de toate celelalte tari, si nimeni,
fara de imparatul, nu-i stia drumul. Acolo a dus tot
felul de mesteri si a cladit un palat cu totul si cu
totul de marmura, acoperit cu argint. Si in jurul pa-
latului a facut o gradina mare cu pomi de aur si flori
de pietre scumpe, rosii, verzi, albastre. Iar jur impre-
jurul gradinii a pus sa se ridice un zid mai inalt ca un
turn si cu totul de otel. Trei ani au lucrat mesterii,
apoi, cind totul a fost gata, imparatul si-a dus acolo
fata si slujitoarele ei, sa ramiie pina la moarte. Si
fata vazind palatul cel minunat, gradina de aur si
luminoasele flori de pietre scumpe, a cuprins gitul
tatalui si i-a multumit ca i-a facut dar o locuinta atit
de frumoasa, cum nu mai avea nimeni pe pamint.
Iar imparatul a poruncit slujitoarelor sa implineasca

orice voie a domnitei, dar niciodata sa nu deschida
vreo fereastra, altminteri le omoara. inainte sa plece,
o incuiat usile cu sapte chei, ca nimeni sa nu le des-
chida si a pus, la gura vaii, un balaur straja, sa nu
lase pe nimeni sa treaca,

S-a intimplat insa ca un fecior de imparat a auzit
atit de mult de frumusetea minunata a domnitei, ca
fara ea n-a mai vrut sa traiasca. Zadarnic tatal lui
a adus cele mai mindre fete ale imparatiei, sa-si
aleaga din ele sotie ; feciorul a raspuns ca nu vrea
sa ia pe nici una, fara numai pe fata de imparat r
si daca nu o dobindeste, atunci mai bine sa moara.
Batrinul imparat s-a intristat si a grait catre fecior ;
"ia din visteria mea aur si pietre scumpe cite
vrei, ia-ti si pe toti slujitorii mei cu tine, sa ti-o aduci'.
Feciorul de imparat s-a inveselit, a pus sa incarce in
care toate comorile si a inarmat slujitorii, sa-l ur-
meze. Dar nu stia drumul la Valea Galbena si in
toata imparatia nu-l stia nimeni. Atunci s-a dus cu
tot alaiul la Sfinta Miercuri si i-a grait : "Iubesc pe
frumoasa fata de imparat si daca nu o capat, atunci
trebuie sa mor. Am pornit sa o iau, dar nu cunosc
drumul la Valea Galbena'. Si Sfinta Miercuri s-a in-
duiosat de iubirea lui si i-a raspuns : "trimite inapoi
calarii toti si toate comorile ; incajeca aici pe calul
asta care fuge ca vintul, ca fulgerul si ca gindul si
stie drumul la Valea Galbena. Dar mai intii, va sa
treci prin Valea Amintirii ; acolo sa nu opresti si sa
nu descaleci, ca apoi te vei cai'. Atunci feciorul de
imparat a prins inima si a trimis inapoi pe toti cala-
retii si toate comorile. Apoi multumi Sfintei Miercuri
si porni la drum. Strabatu ei calare paduri si munti,
trecu inot lacuri mari si inima lui era stapinita de
mindra fata de imparat. Astfel ajunse in o vale
frumoasa, care atit de minunat semana cu gradina
parinteasca, incit i se parea ca e din nou acasa.
Atunci isi aminti de imparatul cel batrin, cit de trist
era la plecare si cu cita grije trebuie sa se gindeas-

ca la el. Cu cit zabovea in acea vale, cu atit fecioru!
de imparat devenea mai trist, apoi descaleca si se
aseza sub un copac. Atunci auzi cum frunzele copa-
cilor graiau intre ele si-si povesteau ca imparatul cei
batrin s-a imbolnavit de inima rea si e pe moarte.
Feciorul se inspaiminta tare, incaleca si calari re-
pede spre casa. Cind sa ajunga la imparatia tatalui
sau, afla ca imparatul e sanatos si adasta, plin de na-
dejde, fericita inapoiere a fiului. Si iarasi incepu ti-
narul sa se gindeasca Ia frumoasa fata de imparat si
durere grea il apasa ca ascultase vorba frunzelor.
Porni calare la Sfinta Vineri, ca sa-i ceara ajutor.
Ea il certa ca zabovise in Valea Amintirii, cu toate
ca fusese oprit ; dar la urma ii darui o floare si-i
zise : "daca vezi in palat o fereastra deschisa, atunci
arunca floarea ; dar pina sa ajungi acolo, va sa
strabati Valea Deznadejdii, pazeste-te sa nu zabovesti
acolo, altminteri ai sa te caiesti.' Feciorul de imparat
multumi, incaleca pe armasar si porni voios. Cind
zari acum Valea Amintirii, dete pinteni calului si in-
chise ochii pina trecu departe. Apoi se bucura ca
a biruit primejdia si tot ce mai avea de facut i se
paru usor pe linga incercarea aceasta. Calari, asa,
pina seara si, cind se intuneca, ajunse iarasi in o
vale. Acolo copacii erau atit de desi, incit nu putear
zari nici soarele, nici luna, si adesea crangile taiau
drumul calului. Si cind feciorul de imparat fu in vale,
se intrista, gindindu-se la toate piedicile pe care tre-
buiq sa le biruie. Chiar daca ar izbuti in lupta
cu balaurul, cum ar putea sa deschida el usile in-
chise cu sapte chei si cum sa se catare pe zidul de
otel luciu, inalt ca turnul ? Si daca nu va izbuti si
va fi nevoit sa se departeze de palatul minunat, fara
sa -fi facut vreo isprava, nu va ajunge, in imparatia
tatalui sau, batjocura tuturor ? Se opri, cobori de pe
cal si se aseza sub un copac. In ramurile copacului
sta un corb, care grai feciorului de imparat : "prin
zidurile de otel n-a trecut nimeni niciodata si daca
te duci la palatul fermecat si te inapoiezi fara fru-

moasa fata de imparat, atunci vei fi de risul tuturor'.
Atunci feciorul de imparat se rusina : incaleca si ca-
lari repede inapoi acasa.

Dar pe cind se inapoia la imparatie, toate grijile
il parasira si tare se cai ca se lasase prostit de corb.
Calari acum la sfinta maica Duminica, ii povesti tot
ce se intimplase si o ruga sa-i ajute. Sfinta Dumi-
nica il certa ca se oprise in Valea Deznadejdii, in
loc sa o strabata repede, cum fusese povatuit. ii da-
rui o pasare si-i zise : "daca vezi ca fata cea frumoa-
sa varsa o lacrima, da drumul pasarii acesteia sa
zboare'. Feciorul de imparat se inveseli, incaleca si
porni a treia oara spre Valea Galbena. Cind zari
Valea Amintirii, o strabatu repede si tinu ochii inchisi,
ca sa nu poata vedea privelistea cea draga ce-i amin-
tea de gradina parinteasca a tatalui. Si inainte sa
ajunga in Valea Deznadejdii, culese frunze si-si astu-
pa urechile, ca sa nu auda glasul corbului. Dete pin-
teni calului si strabatu cu bine valea. Acum prinse
inima si ce mai avea de facut i se paru usor, pe
linga cele indeplinite. Si merse calare de dimineata
pina seara si de seara pina dimineata si sosi la gura
Vaii Galbene, unde strajuia balaurul. Dihania avea
pretutindeni, afara de coada, o pavaza de solzi tare
ca otelul sl nici o arma nu o putea razbate. Cind
vazu pe feciorul de imparat, se pregati sa-l inghita ;
dar acesta se feri repede cu calul, infipse sabia pina
in prasele in coada balaurului si-l pironi teapan de
stinca. Pina ce balaurul sa scape de aici, feciorul de
imparat cara bolovani si-i pravali de inabusi diha-
nia. Apoi calari voios in Valea Galbena, unde vazu
palatul cu acoperis stralucitor de argint si cu zidul
de otel.

Frumoasa fata de imparat traise bucuros primul
an in palatul ei, se desfatase la vederea stilpilor de
pret, a copacilor de aur si a florilor din felurite pietre
scumpe. Dar, dupa un an, se intrista, si ramase in
odaile ei, si nu vru sa mai iasa afara in gradina cea
stralucita. Si cind slujitoarele ei o intrebara ce-i lip-

seste si de ce e asa de trista, ea raspunse : "E un
an de cind sint in palatul acesta, si cind am intrat
aici era afara primavara si acum trebuie sa fie iarasi
primavara ; eu insa nu mai pot sa vad codrul verde
si cimpiile inflorite pentru ca tineti toate ferestrele in-
chise, si de aceea am sa mor'. Atunci slujitoarele
s-au speriat foarte, caci se temeau de minia impa-
ratului, daca nu i-ar asculta porunca, si se temeau
si mai mult de minia lui, daca frumoasa fata ar muri.
Si o rugara mult sa fie iarasi vesela. Fata de impa-
rat insa nu le asculta si nu gusta mancare, nici bau-
tura si se intrista atit de mult, incit frumusetea i
se duse. Atunci slujitoarele se inspaimintara si des-
chisera fereastra odaii ; pasarile cintau, cerul era
albastru si poiana verde, si aerul proaspat al prima-
verii patrundea in valuri largi in odaie. Fata de impa-
rat se bucura, merse repede la fereastra si, cind
simti aerul inviorator de primavara, se insanatosi, de-
veni frumoasa ca inainte.

Pe cind statea la fereastra si privea la Valea
Galbena, se intimpla sa treaca un zmeu, puternic
duh care traieste in pesterile muntilor si poate sa ca-
pete orice infatisare. Se prefacu in vint si cind adie
pe fata si umerii frumoasei fete, se aprinse de dra-
goste si jura ca va fi a lui. Cind veni noaptea, el se
prefacu in stea si se repezi in odaia fecioarei. Acolo
insa el se prefacu intr-un frumos, luminos tinar si-i
grai : "Esti cea mai mindra dintre femei si nici un
om nu e vrednic sa-ti desfaca cingatoarea hainei ;
eu insa sint mai puternic decit toti muritorii si im-
paratia mea nu are margini. Urmeaza-ma si fii a mea,
te voi duce acolo unde e lumina vesnica, mai sus
de nori in vecinatatea soarelui'. Atunci raspunse fru-
moasa fata de imparat : "Ma dor ochii, cind te pri-
vesc si nu pot suferi stralucirea ta ; daca te-as urma,
as orbi, si vecinatatea soarelui m-ar arde'. Atunci
zmeul cel puternic se intrista, se prefacu iarasi in_i
stea si se inapoie in cer. Acolo ramase el toata noap-
tea si privi jos in camaruta frumoasei fete ; razele

lui insa erau palide si lincede, parca ar fi fost in-
tunecata de jale.

Si c?nd veni noaptea urmatoare, puternicul zmeu
se prefacu in o ploaie si cazu in odaia fetei de im-
parat. Acolo lua el insa infatisarea unui tinar fru-
mos, ai carui ochi erau albastri ca marea cea adin-
ca si al carui par lucea in lumina lunii ca solzii pes-
tilor. Si grai catre ea : "urmeaza-ma si fii a mea, te
duc acolo unde nu patrunde raza a soarelui, adinc
sub fundul marii, acolo iti daruiesc castele de corali
rosii si aibe margaritare'. Fecioara de imparat ras-
punse atunci : "Mi-e frig in apropierea ta si, daca
te-as urma in palatele tale de margean si margari-
tare albe, unde nu patrunde nici o raza a soarelui,
atunc| ar trebui sa mor de frig'. Si puternicul zmeu
se intrista si zise : "Ce trebuie sa fac eu, ca tu sa
ma iubesti ? Cere ce vrei, dar fii a mea'. Atunci fata
cea frumoasa gindi sa-i incerce puterea iubirii si
daca nici o jertfa nu i-ar fi prea mare ca s-o cistige
si-i grai : "Ca sa te urmez si sa fiu a ta, trebuie sa
te lepezi de toata puterea si nemurirea ta, trebuie sa
fii un om ca toti ceilalti, ca sa te pot imbratisa fara
sa ma tem de tine'. Atunci duhul cel puternic se uita
la fata cea frumoasa si nici o jertfa nu i se paru prea
mare pentru iubirea lui, si grai : "fie dupa cum do-
resti ! Miine voi zbura la Scaunul Domnului si-i voi
aduce inapoi nemurirea si puterea pe care mi Ie-a
daruit si-l voi ruga sa ma preschimbe intr-un om slab
si muritor, ca tu sa fii a mea'. Si zicind cuvintele
acestea, s-a prefacut in curcubeu, s-a urcat sus in
csr si a ramas acolo toata noaptea, deasupra pala-
tului fetei de imparat.

in dimineata aceea, se ivi feciorul de imparat
inaintea palatului si calari imprejurul zidurilor, dar
nu putu sa intre pe nicaieri. Atunci vazu ca o fereastra
era deschisa, dar era atit de inalta ca nici o sa-
geata n-ar fi ajuns-o. Feciorul de imparat isi aminti
de floarea pe care i-o daduse Sfinta Vineri si-i dete
drumul sa zboare. Floarea trecu prin fereastra des-

chisa si zburind pina acolo unde sedea frumoasa
fata de imparat, ii cazu in poala. Ea impletea din
flori o cununa, iar florile erau de-felurite pietre scum-
pe, albastre, verzi, rosii, si foile si crengile erau de
aur, toate luate din gradina. Cind ea zari floarea,
care cazuse in poala ei, scoase un strigat de bucurie
si arunca pe toate celelalte care-i parura urite pe
linga aceasta singura. Si nu era decit o floare obis-
nuita, cum vazuse nenumarate zilnic in vremea cind
cutreiera sloboda. Si saruta floarea, si incintata sorbi
mireasma ei, si nu se putea satura, privind vinele
gingase ale frunzelor. Apoi se duse repede la fe-
reastra, pe unde venise floarea, nadajduind ca vintul
ii va mai arunca altele. Cind insa ajunse la fereas-
tra, zari pe frumosul fecior de imparat stind in fata
ei ; el ii zise ca a venit prin Valea Amintirii si prin
Valea Deznadejdii si ca a ucis pe balaurul cel pu-
ternic, ca sa ajunga pina la ea si sa o duca acasa
sotie. Privirea florii desteptase insa in fata de impa-
rat dorul de vechea ei viata sloboda, asa ca ar fi
parasit bucuros palatul si gradina de aur. Si cu cit
se gindi la primejdiile ce ie infruntase din iubire pen-
tru ea, cu atit feciorul da imparat ii placu mai mult
Si el starui tot mai mult rugind-o sa-l urmeze ca mi-
reasa in imparatia tatalui sau, si-i arata ce mare e
puterea aceluia, ca are mai multe pietre scumpe
decit aur are tatal ei si mai mult aur decit are ar-
gint imparatul tatal ei. Atunci frumoasa fata de im-
parat n-a mai putut sa lupte cu rugamintea lui si
iubirea ei pentru feciorul de imparat se aprinse pu-
ternic. Cind insa gindi ca nu va putea sa iasa din
palat, pentru ca toate usile erau inchise cu sapte
chei, atunci incepu sa plinga. Iar feciorul de impa-
rat vazu cum lacrimile fetei picurau, isi aminti de pa-
sarea daruita de Sfinta Duminica si-i dete drumul
sa zboare. Si pasarea se urca sus, tot mai sus si
crescu mare, tot mai mare. Iar cind ajunse in fata
fetei, ii grai : "urca-te pe spinarea mea, sa te duc
jos'. Si cind ea pregeta, ii grai din nou : "Fii impa-

cota si nu te teme de nimic ; am apropiat pe unul
de altul, peste prapastii si mari si peste zidurile cele
mai inalte mai multi tineri indragostiti decit flori are
primavara'. Atunci frumoasa fata de imparat prinse
inima, se avinta pe spinarea pasarii si se lasa jos
la tinarul fecior de imparat, care o saruta gingas, o
urca pe cal si zbura cu ea.

in vremea aceasta, sosi insa imparatul la palatul
din gradina de aur, sa-si vada fata. Si cind vazu ca
ea fugise, fu cuprins de o strasnica minie, porunci sa
fie omorite slujitoarele si alerga dupa fugari cu toti
calaretii lui. Cind insa feciorul de imparat zari pe
cei ce-l urmariau, intreba pe frumoasa fata de im-
parat : "cit de repede sa calaresc, ca sa scap de
slujitorii tatalui tau ?' Si ea grai : "Ca vintul !' Atunci
calaretii imparatului nu mai putura sa-i urmareasca ;
el insa avea un cal pe care i-l daruise un vrajitor
si se apropie tot mai mult de fugari. Si iarasi intreaba
feciorul de imparat pe frumoasa fata : "cit de repede
sa calaresc, ca sa scapam de tatal tau ?' Si ea ras-
punse : "Calareste ca fulgerul !' Dar imparatul se
apropia tot mai mult, incorda arcul si tinti catre fe-
ciorul de imparat. Atunci acesta spuse calului : "Zboa-
ra oa gindul !' si pina sa sfirseasca vorba, fura atit
de departe, incit ceea ce inaintea lor parea un nor
intunecat, pe data raminea ca un nor in urma lor

Pe cind insa feciorul de imparat zbura cu fru-
moasa fata, zmeul cel puternic zbura la scaunul lui
Dumnezeu : "Doamne, iti aduc inapoi toata stralu-
cirea si puterea ce mi-ai daruit. Iubesc o copila a
pamintului, de aceea ingaduie-mi, o Doamne, sa fiu
vremelnic si slab ca ea !' Ziditorul insa raspunse :
"Tu nu stii ce ceri. Copiii pamintului sint ca spuma
marii, o adiere de vint ii plasmuieste, o adiere de
vint ii nimiceste. Si iubirea lor e ca o stea cazatoare,
vine din cer, mersul ei este luminos, dar se stinge
cum atinge pamintul si viata ei tine numai o clipa.'
Zmeul insa se ruga a doua oara. Atunci Domnul
zise : "Priveste jos !' Si zmeul vazu cum frumoasa

fata de imparat, care-i ceruse jertfa puterii si nemu-
ririi, fugea in bratele unui fiu al pamintului. Atunci
o lacrima cazu din ochii celui fara de moarte, intiia
de la inceputul vesniciei, si lacrima, cazind in fundul
marii, se facu margaritar. Si pluti deasupra celor
ce fugeau, desi calul lor ii ducea iute ca gindul. El
insa nu vroi ca unul sa moara in bratele celuilalt,
pentru ca tot iubea pe fata de imparat. Lua deci o
bratara de pret, cu pietre scumpe, care scinteiau ca
tot atitea stele, si o arunca pe ramurile unui copac.
Si cit de repede calareau ei, frumoasa fata tot vazu
bratara stralucind si zise feciorului de imparat : "Sa
ne oprim, sa vad lucrul cel minunat !' El se opri, o
cobori de pe ca! si se urca in copac, sa ia bratara.
Si cind frumoasa fata ramase singura, zmeul cel pu-
ternic apuca o namila de stinca, mare cit un palat
si grea cit tot fierul ascuns in pamint, si-i dete dru-
mul asupra locului unds sta fata de imparat. Fecio-
rul de imparat ramase insa neatins. Dar cind vazu
sfirsitul frumoasei fete, cazu pe stinca aceea, care
o zdrobise, si ramase intins trei zile si trei nopti. Apoi
se scula, urca pe cal si porni incet spre casa. Cind
insa ajunse in Valea Amintirii nu putu merge mai
departe si se aseza sub un copac. Si pasarile in ra-
muri cintau cintece care preamareau minunata fru-
musete a fetei de imparat. Iar el asculta aceste cin-
tece pina muri.