Documente noi - cercetari, esee, comentariu, compunere, document
Documente categorii

Instantele comunicarii narative, perspectiva narativa, conceptul operational de narator-personaj Ultima noapte de dragoste, intaia noapte de razboi

Instantele comunicarii narative, perspectiva narativa, conceptul operational de narator-personaj Ultima noapte de dragoste, intaia noapte de razboi

instantele comunicarii sunt reprezentate de cei care participa la comunicarea continutului operei

1.     autorul - scriitorul operei ca persoana fizica Camil Petrescu

2.     naratorul - vocea din text care relateaza continutul operei; delegatul autorului, trimis cititorului; mediator intre autor si cititor; eul lucrarii (Stefan Gheorghidiu - narator personaj)

3.     personajele - cele care actioneaza faptic, evenimential, mental, afectiv, senzorial, intr-o opera (Stefan Gheorghidiu, Ela, domnul G., Anisoara - vara lui Stefan)



4.     cititorul - cel care lectureaza textul; receptorul lucrarii

evenimentele sunt prezentate din interior, sunt trairi, ganduri, sentimente si mai putin fapte exterioare, la persoana I, implicand subiectivitatea autorului

tehnicile folosite sunt introspectia, monologul interior, memoria involuntara, fluxul constiintei

faptele nu sunt povestite in ordine cronologica, ci in functie de fluxul memoriei, dandu-se importanta detaliului

personajul central este naratorul - un intelectual lucid, analitic, inadaptabil din punct de vedere psihic, hipersensibil, traind sub imperiul geloziei si al banuielii ca este inselat, ca ea se abate de la iubirea ideala in care cei doi participanti au drept de viata si de moarte asupra celuilalt

eroul isi urmareste starile sufletesti - spaima, gelozia (pe front)

perspectiva narativa sau viziunea este punctul de vedere pe care naratorul il are asupra a ceea ce povesteste si pe care doreste sa il impuna receptorului, punctul de vedere din care se relateaza continutul

ea se afla intr-o relatie de interdependenta cu tipul naratorului si cu felul naratiunii, presupunand trei tipuri de raportare la personaj:

1.     viziune "dindarat", omniscienta, cu focalizare zero, in care naratorul cunoaste mai mult decat personajul; el stie tot ce se intampla in opera; este caracteristica pentru naratiunile la persoana a III-a cu narator omniscient si omniprezent care stie totul si se afla mereu la fata locului; aceasta perspectiva narativa este tipica pentru proza secolului al XIX-lea

2.     viziune "impreuna cu", viziune cu focalizare interna, in care naratorul cunoaste (stie) tot atat cat personajul; este caracteristica pentru naratiunile la persoana I, in care naratorul este si personaj; apare in proza moderna



3.     viziune "din afara", cu focalizare externa, in care naratorul cunoaste mai putin decat personajul, el este doar martor; este caracteristica pentru naratiunile relatate de martori care povestesc doar ce au putut vedea si auzi ei insisi, fara a putea cunoaste gandurile personajelor principale (narator obiectiv)

naratorul este o instanta a comunicarii care isi asuma rolul de mediator intre autor si cititor, ele este "eul lucrarii"

exista narator omniscient (este cel care cunoaste gandurile personajelor, intentiile acestora pe care le nareaza la persoana a III-a, este atotstiutor, obiectiv - exemplu in "Enigma Otiliei" de George Calinescu)

un alt tip de narator este naratorul-personaj (presupune relatarea la persoana I si o perspectiva subiectiva asupra evenimentelor narate, caci naratorul face parte din lumea fictiva pe care o expune - exemplu in "Ultima noapte de dragoste, intaia noapte de razboi" de Camil Petrescu, naratorul-personaj fiind Stefan Gheorghidiu)

ultimul tip de narator este naratorul-martor (care presupune atat relatarea la persoana I si deci relativa implicare in evenimentele narate, cat si la persoana a III-a, in acest caz naratorul fiind absent din intamplarile prezentate; el este povestitorul care a fost de fata la intamplarea pe care o relateaza, fara a fi implicat in actiune - exemplu in povestea "Balaurul" relatata de Mos Leonte, din ciclul "Hanu-Ancutei" de Mihail Sadoveanu)

naratiunea poate fi facuta la persoana I (naratorul nu trebuie confundat cu autorul, specifica romanelor subiective) si la persoana a III-a (naratorul este dincolo de intamplari, specifica romanelor obiective)



pentru prezentarea perspectivei narative am ales exemplificarea naratorului-personaj

perspectiva narativa este subiectiva si presupune emiterea unor judecati de valoare, aprecieri personale de catre narator, unei implicari afective a acestuia, memoria naratorului aduce in prezent evenimentele in functie de modul in care acestea l-au marcat

in viziunea "impreuna cu", naratorul cunoaste (stie) tot atat cat personajul; este caracteristica pentru naratiunile la persoana I, in care naratorul este si personaj; apare in proza moderna

naratorul-personaj (presupune relatarea la persoana I si o perspectiva subiectiva asupra evenimentelor narate, caci naratorul face parte din lumea fictiva pe care o expune - exemplu in "Ultima noapte de dragoste, intaia noapte de razboi" de Camil Petrescu, naratorul-personaj fiind Stefan Gheorghidiu)

Camil Petrescu este primul autor remarcabil de proza subiectiva

subiectivismul perspectivei narative decurge in primul rand din calitatea naratorului, aceea de narator-personaj

naratorul este si personajul principal al romanului: Stefan Gheorghidiu, student al Facultatii de Filosofie, casatorit cu tanara Ela - intelectual lucid, insetat de absolut, dornic de cunoastere si dominat de incertitudini, traieste o dubla drama: a dragostei si a razboiului

naratiunea la persoana I presupune un narator implicat care mediaza intre cititor si celelalte personaje, face ca cititorul sa cunoasca despre ele tot atata cat stie si personajul principal

situarea eului narativ in centrul povestirii confera autenticitate, iar faptele si personajele sunt interpretate, analizate

romanul ia forma unei confesiuni a personajului principal, care prin monolog interior analizeaza trairi, sentimente, fapte, tipuri umane, relatii cu altii



romanul inregistreaza nu atat evenimentele majore, cat monografia trairilor interioare ale protagonistului

secventele aduse in prim-planul introspectiei (o masa luata in familie, o lectie insolita de filosofie, excursia in grup la Odobesti) sunt transformate in pretexte in vederea detalierii minutioase a reflectarii intamplarilor in constiinta personajului

esential pentru subiectivitatea perspectivei narative este declaratia lui Camil Petrescu in "Noua structura si opera lui Marcel Proust", unde el isi exprima conceptiile despre roman

"Sa nu scriu decat ceea ce vad, ceea ce aud, ceea ce inregistreaza simturile mele, ceea ce gandesc eu. Asta-i singura realitate pe care o pot povesti. Dar aceasta-i realitatea constiintei mele, continutul meu psihologic. Eu nu pot vorbi onest decat la persoana I"

persoana narativa, factor component al situatiei narative, este esentiala pentru definirea perspectivei narative

utilizarea persoanei I imprima textului un caracter personal, subiectiv, conduce la identitate intre planul naratorului si cel al personajului si presupune construirea unui timp subiectiv, faptele trecute si prezente fiind subordonate memoriei, singura care poate da sentimentul decantarii intelesurilor profunde ale acestora

urmarea acestei tehnici de folosire a persoanei I este unitatea punctului de vedere, asa-numitul perspectivism

noua structura se afla sub semnul subiectivitatii: din firul epic al romanului cititorul nu isi poate da seama de culpabilitatea Elei, ea fiind definita exclusiv din punctul de vedere al naratorului implicat in succesiunea evenimentiala

prin intermediul monologului interior, al introspectiei, retrospectiei, autoanalizei, Camil Petrescu a creat o reprezentare subiectiva exemplara