|
|
|
Jean Boutiere arata "Oricate radacini ar avea in folclor, opera lui Creanga este de o mare originalitate.El este in acelasi timp un mare folklorist ca Fratii Grimm, un mare artist ca Perrault"
De la Maiorescu la G.Calinescu si T.Vianu si de la acestia la Z.D.Busulenga, s-a evidentiat - valoarea artei narative
- talentul de mare povestitor
- oralitatea stilului
Creanga ramane in literatura romana unul dintre cei mai mari povestitori ai nostri.El sta de vorba cu cititorul, luandu-l partas sau martor la cele prezentate, si atunci stilul este vorbit sau oral:
-Bine-a zis cine-a zis
-Ce-mi pasa mie?Eu sunt dator sa spun povestea si va rog sa
ascultati
-Dar ia sa nu ne departam cu vorba
El imbina adesea adresarea directa, la persoana I cu povestirea faptelor :
Iaca ce-mi scrie frate-meu si mosul vostru
Adesea formule ale participarii afective dau impresia unui dialog realizat prin:
-dativul etic:ca bine mi te-am captusit
odata mi ti-l insfaca.
-interogatii si exclamatii:Ce era sa faca?Ce sa vada?
Ti-ai gasit!
-formule tipic populare:amu cica
nu-i lucru de saga
spune-mi verde in ochi
-proverbe si zicatori:lac de-ar fi, broaste sunt destule
cine poate oase roade;cine nu, nici carne moale
capul de-ar fi sanatos, ca belele curg garla
poftim punga la masa, daca ti-ai adus de-acasa
introduse prin "vorba ceea" sau "si" narativ.Toate acestea dau individualitate stilului narativ al lui Creanga.
De aceea Garabet Ibraileanu afirma"Conceptiile lui Creanga sunt
ale poporului;al lui Creanga e numai talentul pe care il are din nastere"
Ceea ce aduce nou opera lui Creanga este un ras ce vine din inima, un ras sanatos si puternic, care trebuie sa trezeasca tot ras in mintea celui care citeste opera sa.Arta lui de povestitor trebuie cautata in stilul oral al povestirii lui, in formele artistice ale umorului.Prin aceasta arta , el este in primul rand un clasic al literaturii romane si in al doilea rand un mare umorist intre umoristii lumii , cu valoare universala.
Marii umoristi ai lumii, ca exponenti ai momentului istoric si ai structurii societatii in care au trait, si-au construit metafora din realitatea istorica si sociala a vremii lor.
Astfel putem distinge: umor tragic la Cervantes
umor corosiv la Boccaccio
umor indecent la Rabelais
umor trist la Mark Twain
umor paradoxal la G.B.Shaw
La Creanga intalnim un umor taranesc ale carui surse sunt:
- cuvinte si expresii cu incarcatura umoristica:
Tare-mi esti drag!.Te-as vara in san, dar nu incapi de urechi
- proverbe si zicatori : apara-ma de gaini, ca de caini nu ma tem
(+ironia) cand nu sunt ochi negri, saruti si albastri
-exprimari cu continut umoristic:sa traiasca trei zile cu cea de alaltaieri
pan-acum ti-a fost mai greu, dar de-acum
inainte tot asa are sa-ti fie
-vorbirea in proza rimata:Poate ca acesta-I vestitul Ochila, frate cu
Orbila, var primar cu cu Chiorila, nepot de sora
lui Pandila, din sat de la Chitila, peste drum de
Nimerila.
-poreclele personajelor:Pasarila, Buzila
diminutive cu valoare augmentative:bauturica, buzisoare
Creanga rade de prostie, de lene, de ingamfare, de fricosi.El face haz de necaz pe pielea lui si autoironia sporeste valoarea umorului.
Arta narativa , umorul lui Creanga s-au concretizat intr-o opera de mare valoare artistica, o lume care l-a indreptatit pe Titu Maiorescu sa-l situeze pe coordonatele literaturii universale, alaturi de Flaubert, Turgheniev,
Dickens .
