|
|
|
Ilustreaza trasaturile prozei realiste, prin referire la o opera literara studiata.
Realismul este curentul literar in care realitatea este zugravita veridic si cu obiectivitate, creand cititorului impresia ca universul fictional este o oglinda a realitatii. Scriitorul nu se implica in redarea intamplarilor sau conturarea personajelor. Ilustreaza imprejurari si personaje tipice, reale, creand astfel tipologii de caracter: arivistul, demagogul, avarul, intelectualul, intr-un stil impersonal, rece, obiectiv.
Tema
"Enigma Otiliei" de G. Calinescu este un roman realist obiectiv de tip balzacian, in primul rand prin tema abordata: mostenirea, care declanseaza si mobilizeaza energii umane care se infrunta. Titlui initial al romanului era "Parintii Otiliei" (schimbat de editor) si ilustra motivul paternitatii, concretizat in raportul dintre parinti si copii (Costache-Otilia, Pascalopol-Otilia si ceilali ceilalti), pe fundalul societatii bucurestene de la inceputul secolului al XX-lea.
Tipologia personajelor
Tipologia personajelor este de esenta clasicista; conturate realist , sunt caractere dominante de o singura trasatura fundamentala, tipuri general-umane de circulatie universala (avarul, arivistul, baba absoluta), asa cum concepea scriitorul "Psihologia unui individ n-a devenit artistic interesanta decat cand a intrat intr-un tip".
Romanul "Enigma Otiliei" reuneste cea mai bogata galerie tipologica:
- prin Costache Giurgiuveanu se continua tipologia avarului din literatura romana (Hagi Tudose) si universala (Gobseck, Goriot, Grandet), conturandu-se un personaj complex. In raport cu mos Costache se definesc moral celelalte personaje, pentru ca el detine averea care-i polarizeaza pe toti
- Stanica Ratiu Este un Dinu Paturica modern, incadrandu-se in tipologia arivistului. Avocat fara procese, energia lui nu se observa in munca, el circula in diferite medii, alfa, stie tot, asteapta "ceva", care sa-i modifice modul de viata peste noapte, sa-l imbogateasca.
- Aglae: acreala, lacomia de bani, de avere, spiritul carcotas, rautatea sunt trasaturile care alcatuiesc tipul "babei absolute".
- Titi Tulea, calificat de Otilia drept "prost", repetent de cateva ori si corigent, "vlajgan molatic" de 22 de ani, nu citeste pentru ca lectura ii da "dureri de cap"; este tipul debil mintal, imfantil si apatic.
- Felix Sima este definit chiar de Calinescu "martor si actor". Ca participant direct la actiune, Felix este un personaj in roman, actiunile, faptele, situatiile in care este pus argumenteaza statutul de "actor". Tot Felix este cel care introduce cititorul intr-o lume necunoscuta - strada Antim, casa lui Giurgiuveanu, majoritatea personajelor adunate la jocul de carti etc. - de care acesta ia act prin imaginile reflectate in constiinta acestui personaj martor.
- Otilia Marculescu intruchipeaza eternul feminin plin de mister, tainic si cuceritor, care fascineaza prin amestecul de sensibilitate candida si profunda maturitate.
Tehnica detaliului
Aspectul caselor cu o "varietate neprevazuta a arhitecturii", din care naratorul surprinde "marimea neobisnuita a ferestrelor, in raport cu forma scunda a cladirilor, ciubucaria, ridicula prin grandoare, amestecul de frontoane grecesti si chiar ogive","umezeala care dezghioca varul","uscaciunea, care umfla lemnaria" - toate facand din strada bucuresteana "o caricatura in moloz a unei strazi italice".
Exteriorul casei lui Giurgiuveanu e prezent in detalii semnificative, sugerand calitatea si gustul esteti: imitatii ieftine, intentia impresionarii prin grandoare, vechimea si starea dezolanta a cladirii: geamurile patrate erau acoperite cu hartie translucida pentru "a imita" vitraliile de catedrala; ferestrele erau de o inaltime "absurda", acoperisul "cadea cu o streasina lata, totul era in cel mai <<antic stil>>; zidaria era crapata si scorojita, din crapaturile casei ieseau indrajnet buruienile"(aspect dezolant). Atentia e apoi centrata pe un detaliu al casei, usa, descrisa in amanunte: de lemn umflat si descleiat, imensa, "de forma unei ferestre gotice".
Aspectul neingrijit, degradarea cladirii trimit la conturarea imaginii despre proprietar; nici o perdea la geamurile pline de praf, "stravechi"; usa cea uriasa se misca "aproape singura, scartaind ingrozitor".
Teama, fiorul sunt sugerate evident perin aceste amanunte semnificative, n care epitetele (umflat, descleiat, imens, stravechi) si elementele auditive contureaza o atmosfera lugubra si misterioasa, cu un aer de ruina romantica.
Asemenea descrieri minutioase sunt relevante si pentru conturarea altor caractere.
Camera Otiliei o defineste pe fata intru totul, inainte ca Felix sa o vada: "o masa de toaleta cu trei oglinzi mobile si cu multe sertare, in fata ei se afla un scaun rotativ, de pian" - sunt detalii semnificative ce stimuleaza imaginatia; motivul oglinzilor - o metafora ce-ar putea vorbi de firea imprevizibila, care scapa intelegerii imediate, prin apele oglinzilor, dar si ca element in dispensabil al cochetariei feminine; prin dezordinea tinereasca a lucrurilor ce inunda camera se intuieste firea exuberanta; lucruri fine (rochii, palarii, pantofi), jurnalele de moda frantuzesti, cartile, notele muzicale amestecate cu papusi alcatuiesc universul de viata cotidiana, spiritual, "ascunzisul feminin", cum spun scriitorul.
Exemplele pot continua, ilustrand conceptia clasica, balzaciana, de exprimare a caracterului prin detalii semnificative.
