Ilustreaza conceptul operational nuvela fantastica,
prin referire la o opera literara studiata
In nuvela'La tiganci' actiunea se petrece
in Bucuresti avindu-l ca protagonist pe profesorul de muzica Gavrilescu. Nuvela
ilustreaza o alegorie a mortii sau a drumului spre moarte. Intinerariul
spiritual al eroului se desfasoara in opt secvente care alcatuiesc nuvela
construita cu echilibru si armonie clasica. Alterneaza planul real cu cel
ireal.
Secventa I (expozitiunea) prezita eroul in tramvai, este vorba de Gavirescu
care se intorcea acasa de la lectiile de pian date domnisoarei Otilia. In
tramvai se discuta despre bordeiul tigancilor, de existenta caruia se prefac ca
se scandalizeaza barbatii. Pentru profesor acesta este un palat cu gradini si
nuci pe care el il vede de trei ori pe saptamina. Isi aduce aminte ca a uitat
servieta la meditatie si coboara repede ca sa ia tramvaiul in sens invers. In
aceasta prima secventa autorul introduce citeva leitmotive: caldura mare,
biletul, confesiunea, colonelul Lavrence, bordeiul (spatiul misterios), Elsa.
Asteptind tramvaiul este atras hipnotic de mirosul amarui al frunzelor de nuc
si de nefireasca racoare inci fara sa-si dea seama s-a aflat in fata portii.
Secventele II, III si IV ale naratiunii dezvolta intriga marcata de patrunderea
lui Gavrilescu la tiganci. Desfasurarea actiunii se face prin nararea
intimplarilor eroului in acest spatiu, visul lui.
Intrind la tiganci este intimpinat de baba care-i cere 'trei sute' ca
sa il lase la bordei, sa-si aleaga o fata. Se intilneste cu trei fete, trebuind
sa identifice pe cea de a treia dar nu reuseste. Pica intr-un vis si apoi se
trezeste cu gindul ca trebuie sa-si recupereze servieta si se duce la tramvai.
Acest nucleu contine mai multe mituri mereu aprofundate in lucrarile lui
Eliade. Bordeiul trebuie privit ca un mit al labirintului, un simbol al
trecerii dinspre viata spre moarte. Este un spatiu al initierii in ritualurile
mortii. Trecerea prin bordei este o trecere 'dincolo'. Cele trei fete
amintesc de ursitori, ele il supun pa Gavrilescu unor incercari pe care el nu
le poate trece, danseaza in jurul lui, ii cer sa o ghiceasca pe tiganca dar el
le scapa mereu.
Personajul aluneca mereu spre trecut vorbindu-le despre episoadele cu Hildegard
si Elsa. El nu reuseste sa ghiceasca tiganca nici dupa ultima incercare.
Trebuie sa interpretam acest lucru in sensul ca profanul rateaza intrarea lui
in domeniul sacrului. Apare o noua tentativa de intrare in real prin muzica.
Secventa IV descrie visul lui Gavrilescu. Eroul viseaza ca incearca sa
ghiceasca fetele, se pierde in camere ciudate cu tavane scunde si neregulate,
cu peretii usor ondulati, cu paravane tot mai misterioase, cu coridoare pe care
rataceste mereu in sens invers, cu obiecte ce-l terorizeaza.
Visul se termina cu o scena a luptei lui cu o draperie simbolica. Visul are mai
multe semnificatii.
La inceput el apare ca o aspiratie a eroului sprea o alta realitate alaturi de
Hildegard. Apoi in secventa IV visul devine simbolul cosmarului traversarii
materiei de catre spirit a vietii spre moarte insotita de spaime si sufocari.
Draperia ii aparea ca un giurgiu si-l ingrozea ca jocul straniu al fetelor.
Jocul ielelor propune lui Gavrilescu drept proba ghicitul, simbol al riturilor
de initiere in taina mortii, o vama luata sufletului ca o ultima sansa de
despartire a conditiei umane.
Cifra trei si multiplu de trei este un alt mit al nuvelei care puncteaza
momente semnificative.
Secventa V ne apropie de punctul culminant al nuvelei prezentindu-nil pe
Gavrilescu in incerecarea de a-si recupera servieta cu partituri. In strada
preoteselor nr. 18 nu mai cunoaste pe nimeni, in locul doamnei Voitinovici
gaseste pe doamna Georgescu, iar despre Otilia alfa ca plecase acum 8 ani dupa
ce se casatorise cu inventatorul Frincu. Se intoarce spre casa si in tramvai
revin aceleasi obsesii (portofelul, caldura, etc.).
Secventa VI (punctul culminant) se petrece acasa unde surprizele continua.
Elsa, sotia lui, plecase in Germania la familia ei in urma cu 12 ani, cam de
cind aflase ca el a murit. Murise si madam Trandafir si foarte dezamagit se
hotareste sa se intoarca la tiganci.
Secventa VII descrie drumul de acasa la tiganci. Calatoria lui se realizeaza
intr-o atmosfera fantastica, noaptea cu un personaj misterios pe care
Gavrilescu il simte un visator, o fire de artist. Acesta ca un mesager al
mortii il ajuta pe profesor sa ajunga 'dincolo' trecind prin locuri
impuse de traditie cum este biserica.
Secventa VIII incepind cu intrarea definitiva a eroului la tiganci unde nimic
nu se schimbase. Baba il asteapa, il recunoaste, ii ia vama, ii arata din prag
casa cea mare rostind niste cuvinte oraculare: 'vezi sa nu te
ratacesti', 'sa te tii drept pe coridor si sa numeri sapte usi si
cind ajungi la a saptea sa bati de trei ori si sa spui: eu sunt, m-a trimis
baba'. Sleit de puteri trece prin coridor si se incurca iar, o gaseste pe
Hildegard care il asteptese ca sa-l conduca pe ultimul drum si ii spune
'vino cu mine'. Pornesc spre padure alunecind dinspre veghe spre vis,
spre moarte du-si de birjarul enigmatic si de porunca lui Hildegard: 'Ia-o
spre padure, pe drumul ala mai lung si mina incet. Nu ne grabim.'.
Deznodamintul nuvelei nu aduce iesirea din ambiguitate. Eroul se explica
echivoc 'se intimpla ceva cu mine si nu stiu ce, daca nu te-as fi auzit
vorbind cu birjarul as crede ca visez.'. Fata il consoleaza la fel de
echivoc 'toti visam, asa incepe, ca intr-un vis.'. Nuvela intr-o alta
interpretare poate sugera aventura artistului case aspira sa-si depaseasca
conditia sa profesionala si sociala a omului care poate atinge absolutul,
eternul. Si atunci bordeiul poate fi privit ca Olimpul, o cetate a cunoasterii.
Conditia materiala precara il impiedica sa-si depaseasca conditia, in lupta sa
ar trebui sa fie tinar dar el este batrin, ar trebui sa fie curajos dar lui ii
e frica mereu, i-ar trebui o dragoste protectoare dar toti care l-au iubit au
disparut. Din aceasta perspectiva nuvela prezinta drama artistului ratat.
