|
|
|
Expune specificul raportului autor - eu liric, prin referire la un text poetic al unui autor apartinand directiei moderniste.
Aplicatie la: Lucian Blaga - Eu nu strivesc corola de minuni a lumii
Lucian Blaga este un reprezentant de seama a liricii romane moderniste, fiind un caz unic in literatura romana cand un mare poet este dublat de un mare ganditor care si-a elaborat un sistem filozofic coerent.
Ca poet, el este autorul, adica creatorul poeziei "Eu nu strivesc corola de minuni a lumii", aparut in fruntea volumului de debut "Poemele luminii". Fiind o arta poetica, autorul se identifica cu eul poetic exprimand conceptia despre cunoasterea lumii.
Titlul acestei poezii este o metafora revelatorie care semnifica ideea cunoasterii luciferice. Verbul la forma negativa "eu nu strivesc" exprima refuzul cunoasterii de tip rational si optiunea pentru cunoasterea luciferica/poetica. Metafora revelatorie "corola de minuni a lumii", imagine a perfectiunii, a absolutului prin ideea de cerc, de intreg, semnifica misterele universale.
Poetul concepe viata ca pe o corola de minuni care cuprinde tainele intalnite in calea omului. Aceste taine sunt sugerate prin metaforele "flori, ochi, buze, morminte", semnificand natura, omul, iubirea si moartea.
Se valorifica de asemenea motivul specific blagian, motivul luminii, poezia fiind construita de fapt pe o relatie de antiteza intre eul poetic, cunoasterea poetica si cunoasterea celorlalti. La nivel metaforic aceasta opozitie se realizeaza prin contrastul dintre expresiile "lumina mea" si "lumina altora". Facand analogie cu filozofia sa, cunoasterea poetica intra in categoria cunoasterii luciferice la minus cunoastere. Cunoasterea poetica nu este posibila fara iubire, astfel incat iubirea devine in aceasta poezie o cale de cunoastere a universului misterios, fiind superioara oricarui alt tip de cunoastere.
In versurile finale, prin reluarea motivelor florii, buzelor, ochilor si a mormintelor, se sugereaza ca iubirea este o modalitate de a patrunde in misterul existential.
Poezia inseamna deci o viziune poetica a lumii, la baza caruia sta iubirea si cunoasterea intuitiva, metaforica.
