|
|
|
I. Comicul de caractere.
Comicul de caracter contureaza personaje ridicole prin trasaturi negative, tare morale, starnind rasul cu scop moralizator, deoarece nimic nu indreapta mai bine defectele umane decat rasul. Ion Luca Caragiale creeaza tipologii de personaje, dominate de trasaturi morale negative, fapt pentru care Garabet Ibraileanu afirma ca autorul face concurenta "starii civile". In comedia "O scrisoare pierduta" de I.L.C personajele sunt tipice, adica reprezentative pentru o categorie umana si in acelasi timp sunt lineare (neschimbate), de la inceputul si pana la sfarsitul comediei. Fiecare personaj are o anumita trasatura de caracter si de aceea personajele pot fi calificate astfel:
- din punct de vedere politic: - tipul demagogului - Nae Catavencu si Agamita Dandanache;
tipul functionarului abuziv si autoritar - Tipatescu;
tipul functionarului slugavnic - Ghita Pristanda;
tipul femeii autoritare si voluntare - Zoe Trahanache;
tipul politicianului abil - Zaharia Trahanache;
tipul cetateanului alegator - cetateanul turmentat.
- din punct de vedere familial: - tipul junelui-prim - Tipatescu;
tipul sotului incornorat - Zaharia Trahanache;
tipul femeii infidele si cochete - Zoe Trahanache
Nae Catavencu este tipul demagogului politic. Siret si volubil, dornic de chiverniseala, practica doua profesiuni - avocat si gazetar. Se adapteaza usor oricaror imprejurari, nu are ticuri verbale ca celelalte personaje, e violent cand se stie stapan pe situatie, lingusitor, umil si servil cand se stie vinovat. Arogant, inflexibil cat timp are scrisoarea, devine lipsit de demnitate, tarandu-se la picioarele Joiticai, acceptand sa conduca manifestatia cand nu mai are scrisoarea.
Agamemnon Dandanache mai canalie decat Catavencu (pentru ca nu restituie scrisoarea), mai
prost decat Farfuridi este tipul oportunistului. Creeaza situatii penibile confundandu-l pe Trahanache cu Tipatescu si considerandu-l pe acesta sotul Joiticai. Autorul isi surprinde personajul foarte bine in afirmatia: "am gasit un personaj mai prost ca Farfuridi si mai canalie decat Catavencu". Este o ridicularizare a personajului deoarece el poarta numele strasnicului razboinic din opera lui Homer, Agamemnon, cuceritor al Troiei.
Stefan Tipatescu, prefectul judetului, este tipul junelui-prim din teatrul clasic, tip abil, cuceritor
de inimi, dominat de un puternic orgoliu, cu o gandire medievala. Este fixat intr-un triunghi conjugal banal banuit de toti, isi considera functia politica drept un act de misionarism, traieste sentimentul abandonarii unei cariere stralucite, in realitate este un barbat tinut din scurt de o femeie voluntara, are unele accese de independenta, dar in fond se multumeste cu tihna burgheza pe care i-o asigura Zoe, incadrarea cea mai exacta o face Pristanda : "Mosia mosie, fonctia fonctie, coana Joitica coana Joitica: trai neneaco cu banii lu' Trahanache."
Zaharia este un vanitos inselat, un inrait de o viclenie rudimentara (la santajul lui Catavencu pregateste un contrasantaj); posedand o gandire plata, este capabil sa se entuziasmeze de o expresie de genul "intr-o sotietate fara moral si fara printipuri, care va sa zica ca nu le are". Temperamentul sau domol, intr-un fel si el expresie a sireteniei, este sugerat de ticul verbal "ai putintica rabdare", dar si de numele care creeaza ideea de tergiversare, de zahariseala (trahanaua este o coca moale). Are capacitatea de a se adapta dupa cum ii dicteaza "enteresu"l sau ordinelor celor "de la centru". Prezidentul "atator comitete si comiti"i este incadrat in seria incornoratului simpatic, deoarece refuza cu fermitate sa creada in autenticitatea scrisorii de amor.
Cetateanul turmentat reprzinta majoritatea alegatorilor manevrati de cei puternici dupa bunul lor plac: "Da, eu cu cine votez?". Intr-un moment de luciditate, la replica lui Tipatescu: "Voteaza pentru cine poftesti", acesta raspunde: "Eu nu poftesc pe nimeni, daca e vorba de pofta".
Zoe Trahanache, la randul sau, este cea mai distinsa figura feminina din teatrul lui Caragiale. Este o femeie voluntara si autoritara, care joaca insa comedia slabiciunii feminine nu avem nici un indiciu ca ar fi ignoranta, vulgara ori lipsita de sentiment. Speriata de santajul lui Catavencu, incearca sa-l convinga pe Tipatescu sa accepte conditiile avocatului, facand uz de lacrimi, lesinuri si de alte arme "din arsenalul lamentatiei feminine", nereusind, pune piciorul in prag si-si dovedeste firea autoritara strigand: "Eu il aleg, eu si cu barbatu-meu". Cand isi da seama ca Nae Catavencu este invins, il iarta si ii castiga devotamentul amintindu-i ca mai sunt si alte prilejuri de a ajunge deputat. Gestul acesta savarsit cu naturalete si fara ranchiuna e una din armele seductiei pe care o exercita asupra tuturor barbatilor de la Trahanache la cetateanul turmentat, acesta din urma vazand in ea "o dama buna".
2 . Comic al situatilor
Caragiale foloseste scheme tipice, modalitati cunoscute in literatura comica universala, cum ar fi incurcatura, confuzia, coincidenta, echivocul, revelattiile succesive, quiproqu-ul (inlocuirea cuiva prin altcineva, substituirea, acumularea progresiva, repetitia, evolutia inversa, interferenta).
exemplu: - pierderea si gasirea scrisorii.
- aparitiile neasteptate ale cetateanului turmentat.
- prezenta unor grupuri insolite:
- triunghiul conjugal: Zoe, Trahanache si Tipatescu.
- cuplul Branzovenescu - Farfuridi.
- diversele combinatii de adversari.
- indicatiile de la centru privind alegerea lui Dandanache.
- confuzia facuta de Dandanache intre identitatea lui Trahanache si a
lui Tipatescu .
