|
|
|
Ilustreaza elementele de compozitie a textului dramatic (act scena/ tablou, replica, indicatii scenice), prin referire la o opera literara studiata.
Aplicatie la: I. L. Caragiale - O scrisoare pierduta
Genul dramatic cuprinde opere literare destinate a fi reprezentat pe scena, avand urmatoarele elemente de compozitie specifice: dispunerea textului in acte,scene si tablouri, indicatiile autorului, lista de personaje, iar ca mod de expunere caracteristic acestei gen este dialogul.
Actul este cea mai mare diviziune a unei piese de teatru care cuprinde desfasurarea unor evenimente importante de le inceputul pana la sfarsitul lor. Actul este eliminat de o ridicare si lasare de cortina, iar de la un act la altul se pot schimba coordonatele temporale si spatiale prin schimbarea decorului. In constructia unei opere dramatice, actele reflecta momentele subiectului: expozitiunea, intriga, desfasurarea actiunii, punctul culminant si deznodamantul.
Comedia O scrisoare pierduta de I. L.Caragiale este alcatuita din 4 acte. Primul act contine expozitiunea si intriga: este prezentat Ghita Pristanda, politaiul orasului si Stefan Tipatescu, prefectul judetului. Acestia au o discutie in jurul unui articol din ziarul "Racnetul Carpatilor", apoi politaiul ii relateaza prefectului despre misiunea pe care o avuse in noaptea precedenta si anume aceea de a afla ce discutau adversarii politici. Tragand cu urechea la fereastra casei lui Nae Catavencu, Ghita afla despre o scrisoare care se afla in posesia lui Catavencu si pe care acesta din urma vroia sa o foloseasca in scopuri necinstite pentru votarea sa in alegerile electorale. Pristanda nu reuseste sa afle continutul scrisorii pe care Tipalescu il va afla de la Trahanache. Farfuridii si Branzovenescu afla de contactele dintre Zoe, Trahanache si Pristanda, pe de o parte, si Catavencu, pe de alta parte, iar intre timp soseste si Cetateanul turmentat si anunta gasirea scrisorii, dar apoi constata ca a pierdut-o. Actul intai se incheie cu sosirea lui Trahanache, care intra triumfator in scena pe tipalescu si pe Zoe ca l-a prins cu 'alte mai boacana' pe Catavencu.
Scena este subdiviziunea actului, care marcheaza fie intrarea sau iesirea unui personaj, fie modificarea locului sau timpului actiunii. Actul intai contine 9 scene.
Indicatiile scenice (didascalii) reprezinta observatiile autorului privind decorul si aspectul, modul de a vorbi, gesturile si vestamentatia actorilor, iubirea si iesirea lor in scena. Aceste indicatii se adreseaza in special actorilor si regizorului, dar servesc si cititorului, ele aparand in paranteza.
La Caragiale, indicatiile scenice sunt adevarate fise de caracterizare fise de caracterizare directa. De exemplu, langa numele lui Trahanache autorul precizeaza ca acesta este plocid, Pristanda este naiv, Dandanache vorbeste geltic si sasait, iar sertipurile lui Zoe sunt surprinse cu foarte mare finete: zdrobila, cazandu-i ca lesinata in brate, cu energie crescanda, incepand sa se jeleasca.
Totodata didascaliile ilustreaza si atitudinea personajeloor care contureaza in mod indirect trasaturile de caracter dominante. Un exemplu elocvent este discursul lui Farfuridii, respectiv pentru prostia personajului: asuda, bea si sterge mereu cu basmaua, se ineaca mereu.
