|
|
|
Biografia lui Ion Creanga
Ion Creanga Nascut in Humulesti, sat din judetul Neamtului, ca prim fiu al lui Stefan a Petrei Ciobotariu si a sotiei sale Smaranda, fiica lui David Creanga din Pipirig. Scriitorul are numele bunicului dinspre mama, venit in Moldova din Ardeal.
Familia a sporit cu inca sapte copii: Ion, Teodor, Petre, Zahei, Catrina, Maria, Ileana. Trei din baieti s-au stins, cel ramas,Zahei, si surorile au trait mai mult decit scriitorul. Pe doi dintre ei (Zahei si Ileana), scriitorul i-a adus sa locuiasca si ei in Iasi.
In anul 1847 fiul cel mare al lui Stefan al Petrei isi incepe invatatura la Scoala din Humulesti- "o chilie facuta cu cheltuiala satenilor, prin indemnul si osardia parintelui Ivan Humulescu
In anul 1849 familia lui Stefan a Petrei trece acum din starea de prosperitate in birnicie. Tatal face negustorie cu sumane pe la targuri, iarna lucreaza la padurea din Dumesnicu, iar vara pe pamanturile boieresti. Tatal se impotrivii continuarii invataturii,dar Smaranda vrea cu orice pret ca fiul ei cel mare sa invete carte. Solutia o aduce David Creanga, bunicul din Pipirig care isi trimite nepotul impreuna cu fiul sau Dumitru la Brosteni, la scoala invatatorului Neculai Nanu. Cei doi copii stau in gazda la Irinuca, se imbolnavesc de raie capreasca si parasesc scoala. Dupa ce , din joaca, rostogolesc o stanca ,distrug casa Irinucai si omoara o capra, fug din Brosteni cu plutele pe Bistrita, la Borca, la Vasile, fratele mai mare al lui Dumitru. Dupa un popas la Pipirig unde bunica ii vindeca de raie, Ion se intoarce acasa.
Creanga urmeaza Scoala domneasca din Targu Neamt in anul 1853 unde figureaza cu numele de Ion Stefanescu.
Viitorul scriitor trece la Scoala de catiheti din Falticeni condusa de N. Conta, in anul 1854.
In anul 1855 spre primavara scoala de catiheti se desfiinteaza, iar Creanga se afla in primii zece "clirici pregatiti si cu talent" care primesc adeverinta cu recomandare ca sa se inscrie toamna la Seminarul teologic Veniamin Costache din Iasi, in clasa a II-a.
In 1858 Creanga incheie cursul inferior al Seminarului cu rezultate deosebite, cum o dovedesc si calificativele din cei trei ani bun, f. bun, eminent. In acelasi an moare Stefan a Petrei Ciubotariu, departe de ai sai.
In 1859 obtine atestatul de absolvire a primului ciclu seminarial. Renunta la continuarea ciclului superior si se gandeste sa devina diacon, insa se impuneau doua conditii varsta legiuita" si casatoria. Se grabeste la insuratoarea cu fiica preotului Ioan Grigoriu. Ileana tanara de cincisprezece ani era frumusica" si deja initiata in cele lumesti. Dupa casatorie, Creanga e sfintit diacon.
Casatoria isi vadeste deja neajunsurilepentru ca Creanga nu se intelege cu Ileana si cu socrul sau ajungand la conflicte violente. Popa Grigoriu vrea sa-si sugrume ginerele in somn si acesta fuge in toiul noptii "ca un strigoi pe langa biserica si mormanturi". La sfarsitul anului se naste singurul fiu al lui Creanga: Constantin.
In anii urmatori Creanga a facut plangeri la Mitropolie ca sa-si rezolve problemele cu socrul lui, paraseste casa acestuia si se muta si cu postul si cu locuinta intai la manastirea Barboi apoi la manastirea Golia
In 1864 se inscrie la Scoala normala Vasile Lupu si se remarca de la inceput ca unul din cei mai promitatori pedagogi. Maiorescu ii da o suplinire la clasa I a Scolii Trei Ierarhi. In aceasta perioada audiaza conferintele publice ale lui Maiorescu, perfectiuni populare" din prima etapa a "Junimii".
Examenul de absolvire al Scolii normale din 10 iunie 1856 il declara primul. Probabil ca in acest an se stinge si mama sa in urma mai multor crize de epilepsie.
In anii urmatori intra in politica, lucreaza intr-un grup care pregatesc manuale. Are conflicte cu autoritatile deoarece incalca canoanele bisericesti. La 15 iunie 1872 Mitropolia din Iasi anunta oficial Ministerul Invatamantului si al cultelor ca Ion Creanga este exclus dintre clericii altarului.
In 1873 Creanga cere tribunalului despartirea de sotia care il parasise de sase luni. Tribunalul ii da castig de cauza si-i incredinteaza copilul pe care tot el il crescuse si pana atunci. O aduce in bojdeuca pe Tinca (Ecaterina) Vartic, o fata mult mai tanara ca el, nestiutoare de carte dar priceputa gospodina, cu mult bun simt si de o inteligenta nativa remarcabila. Tinca ramane alaturi de Creanga pana la moarte lui, desi legatura nu a fost legalizata.
Titu Maiorescu ia locul lui C. Tell ca Ministru al Invatamantului si al Cultelor si ii reda drepturi lui Creanga ca institutor la Scoala de baieti nr. 2 din Pacurari. Creanga incredinteaza tutungeria fratelui sau Zahei care se statorniceste la Iasi.Anul urmator il cunoaste pe M. Eminescusi leaga o mare prietenie, care va cataliza talentul manifestat pana atunci in scrieri didactice, spre implinirea in creatia epica. Eminescu il introduce la "Junimea". Revista "Convorbiri literare" inaugureaza ciclul "Povestilor" publicand mai multe povesti. In 1876 in "Convorbiri literare" continua publicarea "Povestilor".
In anul 1877 incep necazurile lui Creanga deoarece in timp ce lucra la o poveste a avut prima criza de epilepsie, boala mostenita de la mama sa. La sfarsitul anului Eminescu se muta la Bucuresti, iar Creanga ii trimite doua scrisori care dovedesc pretuirea pentru "cel mai mare poet al romanilor", dar mai ales "multa scarba si amareala" si o mare singuratate din care razbate chemarea:"Vino, frate Mihai, vino, caci fara tine sunt strain".
In anul urmtor scrierile didactice ale lui Creanga cunosc editii noi.
In anii urmatori publica povestiri ori texte de dimensiuni reduse. Lucreaza intens la opera sa capitala:"Amintiri din copilarie". In 1881 apar primele doua parti din "Amintiri". Epilepsia ii provoaca crize tot mai violente si e internatla Spitalul Brancovenescu din Bucuresti. In anul urmator apare partea a patra din "Amintiri
In anii1884-1887 crizele de epilepsie se agraveaza in ciuda numeroaselor tratamente. In 1888 Creanga se apropie de cercul lui N. Beldiceanu in casa caruia citeste partea a patra a Amintirilor . Boala il sileste pe Creanga sa renunte la postul sau de institutor. Calatoria la facuta Bucuresti ca sa clarifice drepturile la pensie ii pricinuieste inca o durere pentru ca Maiorescu nu-l ajuta in reglarea formalitatilor, nici macar nu-l primeste.
Stingerea lui Eminescu in 15 iunie 1889 in casa de sanatate a doctorului Sutu pare sa-l apropie si pe Creanga de moarte. In 31 decembrie se prabuseste in tutungerea lui Zahei, refuzand parca sa intre in noul an.
Ion Creanga e inmormantat in 2 ianuarie 1890 la cimitirul Eternitatea din Iasi. La ceremonie iau parte fosti elevi, invatatori cu care colaborase la manuale si multi altii.
Sfarsit
