|
|
|
Ilustreaza conceptul operational personaj "tipic", folosind ca suport un roman de G. Calinescu.
Costache Giurgiuveanu - tipul avarului
Inaintea aparitiei romanului "Enigma Otiliei" G. Calinescu sustinea necesitatea aparitiei in literatura romana a unui roman de atmosfera moderna, desi respingea teoria impusa de Camil Petrescu, a sincronizarii obligatorii a literaturii cu filosofia si psihologia epocii, argumentand ca literatura trebuie sa fie in legatura directa cu "sufletul uman". Prin romanele lui, Calinescu modernizeaza tehnica narativa, foloseste detaliul in descrieri arhitecturale si in analiza personajelor, creeaza caractere dominate de o singura trasatura definitorie, realizand tipologii, inscriindu-se astfel in realismul modern al secolului al XX-lea.
Personaj central al romanului, a carui avere polarizeaza aparitia celorlalte personaje, Costache Giurgiuveanu intruchipeaza tipul avarului, inscriindu-se in
descendenta lui Hagi-Tudose al lui Delavrancea sau Harpagon al lui Moliere.
Mediul il caracterizeaza indirect, aspectul exterior si interior al casei
paraginite, aflate aproape in ruina, trimitand, cu toate detaliile descriptive, catre avaritia personajului. Arhitectura casei dezvaluie intentia de a "executa grandiosul clasic in materiale nepotrivite".
Caracterizarea indirecta a personajului se face prin acumularea de fapte, intamplari, vorbe, gesturi, ganduri si atitudini. Micile favoruri banesti obtinute de la Pascalopol, socotelile incarcate pentru intretinerea lui Felix, obtinerea unor castiguri anuale prin inchirierea unor imobile pentru studenti de la care confisca materiale medicale in cazul intarzierii la plata intretinerii motiveaza avaritia personajului, mai ales ca el se supune unor privatiuni personale de hrana, imbracaminte, ingrijiri medicale. Vrea sa-i construiasca o casa "fe-fetitei", dar foloseste materiale foarte ieftine, stranse de la demolari, iar planul arhitectural il face singur. Banii ii tine in casa, ascunsi in locuri ferite, se teme mereu sa nu fie vazuti de cineva si nu ii depune la banca deoarece avarul trebuie sa pipaie si sa vada permanent banii pe care ii iubeste mai mult decat orice pe lume.
Tinuta vestimentara este ridicola, poarta ciorapi de lana de o grosime "fabuloasa" si "plini de gauri", unghiile netaiate, ghete de gumilastic, nadragii largi de stamba colorata prinsi cu sfoara, constituind o alta modalitate indirecta de caracterizare, accentuand avaritia personajului.
Desi autorul il umanizeaza pe Costache Giurgiuveanu prin dragostea sincera pentru Otilia, batranul nu reuseste sa o materializeze. Sentimentele paterne nu sunt suficiente pentru a legaliza adoptia fetei, a face testament sau a depune o suma de bani la banca, intr-un cont pe numele ei, desi este convins ca asa ar fi fost drept si cinstit. Patima pentru bani si avaritia sunt mai puternice si il fac sa ezite, dovedind un caracter slab. Otilia il intelege la randul ei si nu poate fi suparata pe "papa" care este "un om bun, dar are si el ciudateniile lui"
Relatia cu celelalte personaje este dominata de o suspiciune permanenta izvorata din teama de a fi jefuit. Se teme de orice nou venit, ca de un intrus nedorit, potential atentator la averea sa, ceea ce il face sa ii si spuna lui Felix la inceputul romanului "nu-nu sta nimeni aici". Ii banuieste mai ales pe Aglae si pe Stanica Ratiu ca ii pandesc averea, dupa primul atac cerebral isi captuseste pantalonii si tine banii permanent la sine, situatia devenind dramatica atunci cand, dupa cel de al doilea atac cerebral, desi ar fi scapat cu viata, Stanica Ratiu ii fura pachetul cu bani. Cand vede ca i se smulge de sub saltea tot ceea ce adunase cu patima intreaga sa existenta, moare cu groaza intiparita pe chip, articuland cu disperare: "ba-banii, pu-pungasule"
