|
|
|
Constructia subiectului La tiganci
printre cele mai importante trasaturi ale nuvelei fantastice sunt:
existenta celor doua planuri: real-ireal; in planul lumii familiale patrunde un eveniment misterios, inexplicabil prin legile naturale
disparitia limitelor de timp si de spatiu la aparitia elementului misterios / ireal
compozitia gradata a naratiunii intretine tensiunea epica
finalul ambiguu
nuvela fantastica "La tiganci" de Mircea Eliade, are o structura compozitionala riguroasa
ca si concept operational secventa narativa ilustreaza un moment sau o parte din a unui text care contine o singura actiune, realizata de unul sau mai multe personaje
intre secventele narative pot fi intercalate caracterizari de personaje, descrieri, comentarii ale autorului
episodul reprezinta o actiune secundara ce infatiseaza un singur moment al unei actiuni mai ample, o singura situatie
incipitul este inceputul unei opere literare (primele cuvinte) care pot sugera in mod concis semnificatia operei
finalul este ultimul paragraf, rand, fraza, replica
structura compozitionala este realizata prin tehnica epicului dublu
naratiunea este realizata prin inlantuirea celor opt episoade, care ar marca un numar simetric de intrari si iesiri sau de treceri ale personajului de la o existenta la alta, din planul real in cel ireal
episoadele constituie etape distincte ale aventurii lui Gavrilescu, simetric organizate:
1. in tramvai
2. la tiganci, cele trei femei
3. la tiganci, cele trei femei
4. la tiganci, visul
5. in tramvai, la Voitinovici
6. acasa
7. pe drum, in birja
8. la tiganci
in incipit este descris credibil cadrul: canicula in Bucurestiul interbelic, surprins prin detalii realiste
reprezentarea veridica a realitatii in proza fantastica este dublata de semnificatia ei
in final, se sugereaza ca explicatie pentru evenimentele relatate o stare "ca intr-un vis", iar nuvela fantastica are final deschis
actiunea nuvelei se desfasoara in mod gradat, intr-o progresie ascendenta, fiind plasata in Bucurestiul interbelic: toropit de canicula, cu tramvai, liceu si gradini umbroase, cu oameni comunicativi si carciuma la coltul strazii
in prim-planul realist, care corespunde primului episod al nuvelei, se configureaza atmosfera aparte, culoarea balcanica: mirosul de asfalt topit, zgomotul tramvaiului, arsita zilei de vara si locvacitatea personajului
nuvela incepe cu o calatorie obisnuita, repetata de trei ori pe saptamana, ca un ritual, de profesorul de pian, Gavrilescu
temele de discutie ale calatoriei sunt: caldura, firea de artist, colonelul Lawrence si marturisirea ratarii conditiei de artist
tramvaiul este simbol al lumii reale, pe cand gradina (despre care oamenii discuta in mod misterios) apare ca un spatiu mitic
amintindu-si ca si-a uitat servieta cu partituri la eleva sa, Otilia Voitinovici, profesorul coboara cu intentia de a lua tramvaiul in sens invers
dupa o serie de ezitari, Gavrilescu intra la tiganci, atras de umbra gradinii
al doilea episod marcheaza intrarea personajului in cealalta lume, intruziunea misterului in viata reala, dupa definitia lui Castex
momentul trecerii dincolo, in planul ireal, este precedat de o lumina "alba, incandescenta, orbitoare", care impreuna cu poarta semnifica pragul dintre doua lumi, trecerea dinspre viata spre moarte, dinspre profan spre sacru
la intrare, baba (Cerberul) ii cere drept taxa pentru a trece in cealalta lume, la tiganci, echivalentul a trei lectii de pian
cifra trei este un element comun in nuvela: suma pe care trebuie sa o achite Gavrilescu la intrarea in bordei echivaleaza cu trei lectii de pian, fetele pe care trebuie sa le ghiceasca sunt in numar de trei, ora cand se produc intamplarile ciudate sin naratiune e in jur de trei, Gavrilescu calatoreste cu tramvaiul de trei ori pe saptamana
la tiganci, Gavrilescu va trai comprimarea temporala, timpul sau subiectiv (cateva ore) necorespunzand cu cel istoric (12 ani)
se remarca o trasatura importanta a fantasticului, si anume: disparitia limitelor de timp si de spatiu la aparitia supranaturalului
ajuns in bordei, Gavrilescu trebuie sa ghiceasca tiganca din cele trei; o grecoaica, o evreica si o tiganca, insa esueaza deoarece isi aminteste de Hildegard
in episodul IV, rataceste intr-un spatiu intunecos, intr-un labirint al obiectelor amorfe, un spatiu haotic, unde este foarte cald si unde renunta treptat la haine
se simte ca intr-un giulgiu - simbol al mortii initiatice, dar se trezeste discutand cu baba
in partea a treia, Gavrilescu paraseste bordeiul tigancilor si aude "huruitul mecanic al tramvaielor" , semn al timpului istoric
in tramvai discutiile predilecte erau tot caldura si colonelul Lawrence
cand da o bancnota taxatorului, afla ca aceasta era iesita din uz
ajuns in strada Preoteselor afla ca doamna Voitinovici se mutase de opt ani, de cand se casatorise fiica acesteia, Otilia (eleva sa)
chiar si acasa la el locuiesc oameni straini
de la carciumarul din cartier Gavrilescu afla ca sotia sa, Elsa, se intorsese de 12 ani in Germania
prin urmare, popasul in bordeiul tigancilor a durat, nu cateva ore, asa cum crezuse Gavrilescu, ci 12 ani, durata unui an cosmic
acesta vrea sa revina la tiganci pentru a cere o explicatie si face drumul in compania unui birjar, fost dricar (Charon)
in partea a patra, ultimul episod prezinta intalnirea cu Hildegard, iubita lui din tinerete, in casa cea mare
aceasta ii ia de mana (este mediatoarea trecerii dincolo) si il duce cu birja spre padurea-labirint, spre o 'nunta in cer"
simbolul padurii este ambiguu, spatiu al mortii sau al renasterii, iar calatoria cu birja fostului dricar, poate fi spre moarte sau spre o implinire a iubirii si a destinului de creator in alt plan al existentei
finalul nuvelei La Tiganci este deschis, pentru ca pastreaza ambiguitatea, conditie a fantasticului
