|
|
|
Comenteaza particularitatile de limbaj si de expresivitate (imaginar poetic, procedee artistice, elemente de versificatie) ale unui text poetic studiat, apartinand lui Mihai Eminescu.
Sara pe deal
Imaginar poetic
'Sara pe deal' este poemul dorului de dragoste, al visului pur, pe care-l imagineaza tanarul, aspirant
la ideal. Manat de sentimente puternice, el isi traieste iubirea din vis si descopera armonia sufletelor
si frumusetea universului. Aceste valori supreme devin echivalente cu viata insasi:
'Astfel de noapte bogata / Cine pe ea n-ar da viata lui toata ?'
Poezia este o idila cu puternice note de pastel in care se realizeaza (prin organizarea
compozitionala) un deplin echilibru intre planul erotic si cel natural. Cele doua planuri (spatial si
afectiv) se inscriu intr-o miscare ascendenta, bazata pe paralelismul dintre om si natura. In acelasi
timp planul erotic se amplifica treptat, in timp ce, o data cu inserarea, peisajul se estompeaza.
Asistam astfel la un transfer metaforic intre planul natural si cel uman, potentand ideea ca poezia
exprima aspiratia spre iubire, iar momentul evocat este cel al asteptarii, al drumului spre fericire.
Punctul culminant al trairii emotionale si momentul contopirii pastelului cu idila, il constitue
versurile: 'Clopotul vechi imple cu glasul lui sara / Sufletul meu arde-n iubire ca para'.
Relatia intre cele doua planuri dezvaluie nu numai plasticitatea nebanuita a imaginilor vizuale si
acustice, dar mai ales originalitatea viziunii eminesciene privind reflectarea din perspectiva lumii
interioare a lumii obiective, de afara.
Imaginile pe care le construieste Eminescu sunt vizuale si auditive. Imaginile vizuale sunt: dealul,
turmele, salcamul, luna, stelele. Pastelul inserarii, perceput vizual, dar mai ales acustic, aduce
elemente specifice plaiurilor mioritice. Sugestia de atemporalitate si arhaic este sustinuta de
epitetele adjectivale: 'vechi' si 'bogat', dar si prin impresia de generalitate conferita de pluralul
substantivelor: 'casele', 'fluiere'. 'Sara', 'satul' apar la singular cu functia de a uniciza spatiul. Tabloul
este lucrat monocrom, sugerand doar zone de umbra si lumina. Imaginile auditive, dominante, cresc
tensiunea emotionala. Sunetele, cu o intensitate redusa, accentueaza tacere generala. Ele sunt
melodioase si melancolice ("buciumul suna cu jale", "apele plang", "fluiere murmura-n stana"),
familiare ("scartaie-n vant cumpana de la fantana", "toaca rasuna mai tare") sau difuze ("clopotul
vechi umple cu glasul lui sara").
Versificatia
Versul are 12 silabe, iar ritmul este: un coriamb, doi dactili si un troheu. Rima este imperecheata si
produce o catifelare a tonului final. Versul eminescian este deosebit de muzical.
