|
|
|
COMENTARIU - PLUMB de George Bacovia
Poezia deschide volumul cu acelasi titlu aparut in 1916 si care marcheaza debutul lui Bacovia in lumea literara.
Textul se inscrie in lirica simbolista prin elemente specifice precum: folosirea simbolurilor,tehnica repetitiilor,valorificarea cromaticii,ipostaza tragica a eului liric.
Dramatismul este sugerat prin corespondenta care se stabileste intre lumea exterioara si cea interioara.
Titlul poeziei contine un singur cuvant:PLUMB,simbolul central al versurilor care sugereaza apasarea,angoasa,greutatea sufocanta,cenusiul vietii,universul monoton,inchiderea definitiva in spatiul fara orizont al existentei in care singura evadare posibila este moartea.
Tematica versurilor este complexa si se refera la conditia eului creator intr-o lume fara sens dominata de obiecte,ostila,stranie.Tragismul omului este asumat cu o luciditate din care nu lipseste problematica iubirii si a mortii.
Textul este structurat in doua catrene construite pe baza laitmotivului 'plumb' ,care este reluat de sase ori pe parcursul poeziei.Fiecare strofa formeaza o secventa poetica ce corespunde unui plan al realitatii:cea exterioara,obiectiva simbolizata de cimitir si cavou si cea interioara subiectiva ,simbolizata de sentimentul iubirii invocat cu disperare.
Lirismul este subiectiv,redat prin marcile specifice:verbe la persoana I singular('stam','am inceput')si pronume sau adjective pronominale la persoana I singular('amorul meu')
Strofa I surprinde elemente ale unui cadru spatial inchis,apasator,sufocant in care eul liric se simte claustrat.Se formeaza un camp semantic al universului mortuar:'sicriele de plumb','vesmantul funerar','flori de plumb','coroane de plumb'.Aceste elemente construiesc un decor artificial in care ,prin repetarea epitetului 'de plumb', se creeaza impresia unei existente fara sens si fara posibilitatea inaltarii.Toate obiectele sunt marcate de impietrire ,chiar si florile care exprima de obicei gingasia si frumusetea lumii.Verbul cu care debuteaza primul vers 'dormeau'este o metafora a mortii care prin imperfectul formei sugereaza un sfarsit continuu specific liricii bacoviene.In plus epitetul'adanc'insista asupra profunzimii senzatiei de moarte intarita ulterior prin repetarea simbolului 'plumb'.
Eul liric este prezent intr-o ipostaza lipsita de orice initiativa intr-o insingurare totala :'stam singur'.Unicul element ce creeaza impresia de miscare dar produce efectele reci ale mortii este vantul:punctele de suspensie ii adancesc semnificatiile spre ideea de pustiire interioara .
Verbul 'scartaiau'din ultimul vers intareste senzatia de acuta dizarmonie intre eul liric si universul lipsit de viata,fara sens,terorizant.Cadrul temporal nu este precizat, dar atmosfera marcata sugereaza nocturnul.
Strofa a II-a marcheaza trcerea la planul interior care se afla sub semnul tragicului existential dat de moartea iubirii ,pe care eul liric o constientizeaza brusc si acut ,intr-o ultima incercare esuata de a-si gasi linistea in propriul suflet.Epitetul 'intors'referitor la sentiment adanceste senzatia unei lumi parasite de orice speranta ,de mantuire,inaltare.Marcat de aceeasi singuratate desavarsita eul liric ajunge sa se priveasca din exterior ca un strain;strigatul sau de deznadejde este punctul culminant al intelegerii propriei pustietati sufletesti care o dubleza pe cea din afara.Acelasi lucru este sugerat si de metafora frigului care dizolva exteriorul si interiorul.Imaginea metaforica a ingerului cu 'aripi de plumb' presupune senzatia caderii definitive a omului intr-o lume a mortii in care inaltarea nu mai este posibila Paralelismele sintactice construiesc impresia de univers inchis si contribuie la crearea muzicalitatii specifice poeziei simboliste.
Semnificatiile versurilor sunt sustinute de o serie de mijloace artistice prezente la toate nivelurile textului
Astfel, la nivel fonetic se remarca predominanta vocalelor inchise o,i si u care dau sentimentul de vid interior.Consoanele dure b,p,m creeaza o sonoritate bizara ,lugubra.Versurile au masura fixa de zece silabe cu rima imbratisata ,aceste doua elemente contribuind in plus la ideea de inchidere.
La nivel morfologic ,se remarca prezenta verbelor statice situate mai ales la inceput de vers.Majoritatea sunt la imperfect sugerand prelungirea la nesfarsit a starii.Singurele care difera 'am inceput' si 'sa strig'marcheaza constientizarea dramatica a eului liric.
La nivel sintactic ,propozitiile sunt predominant principale ,independente,deseori coordonate prin 'si'ceea ce intensifica prin aglomerare senzatiile.
La nivel lexical ,se remarca prezenta cuvintelor din campul semantic al mortii;repetarea lor are ca efect monotonia.
In concluzie, din elementele analizate mai sus se observa o data in plus caracterul simbolist al textului bacovian.Autorul valorifica intr-un stil inconfundabil elemente precum simbolurile ,tehnica repetitiilor,sugestiile cromatice,dramatismul eului liric ,corespondenta interior-exterior.Totusi poezia isi deschide semnificatiile si spre modernism prin revolta creatorului fata de sensul inalt,ideal al poeziei.
