|
|
|
Caracterizeaza personajul preferat dintr-un roman de G. Calinescu.
Aplicatie la: George Calinescu - Enigma Otiliei
George Calinescu este o personalitate complexa a literaturii romane, fiind unul dintre cei mai renumiti critici si istorici literar. Capodopera sa este romanul realist de tip balzacian Enigma Otiliei, aparut in 1938, care ilustreaza viata burgheziei bucurestene de la inceputul secolului al XX-lea, o societate degradata sub puterea mistificatoare a banului, intreaga actiune construindu-se in jurul averii lui Mos Costache Giurgiuveanu.
Lumea romanului graviteaza in jurul unui singur personaj, personajul feminin al operei, Otilia Marculescu. Este cel mai complex personaj, de fapt unicul care scapa tipologiei personajelor impus de catre autor: in fiecare pagina este alta si reprezinta elementul inefabil al romanului.
Conform marturisirii autorului, figura lui Otilia este inspirata de o domnisoara numita Otilia pe care o cunoscuse inca din copilarie si care i-a ramas in subconstient imaginea feminitatii absolute.
Personajul este caracterizat direct de catre autor inca de la inceputul romanului unde naratorul realizeaza portretul fetei: este o tanara in jur de 18-19 ani, are nasul mic si ochii albastrii, ceea ce o face copilareasca.
Caracterizarea de narator este completata cu autocaracterizare, deoarece Otilia precizeaza uneori ca "sunt o capricioasa, vreau sa fiu libera" sau ca "sunt o zapacita". Alteori, dupa ce termina de cantat o piesa muzicala, lasa mainile in poala si exclama: "ce sentimentala sunt !"
Este caracterizat direct si de catre celelalte personaje. Pentru reliefarea trasaturilor lui Otilia, autorul foloseste o modalitate moderna de caracterizare, tehnica oglinzilor paralele. Prin aceasta tehnica personajul este reflectat din mai multe perspective, in functie de felul in care este perceput de cei din jur. Obtinem astfel un portret contradictoriu al Otiliei; pentru mos Costache ea este "fetita mea" pe car totusi amana mereu sa o infieze si sa treaca mostenirea pe numele ei. Pentru Pascalopol ea este o posibila implinire. Felix se simte atras de feminitatea ei inca de la inceput, o considera femeia ideala. In ochii lui Aglae ea nu este altceva decat o stricata care l-a sedus pe Costache pentru a obtine mostenirea, iar aceasta viziune asupra Otiliei este impusa de ea intregii familii Tulea.
Celelalte trasaturi ale personajului reies din caracterizarea indirecta prin fapte, vorbe, gesturi.
Urmarind evolutia ei de-a lungul romanului se poate constata ca Otilia domina totul si pe toti, iar prin generozitate se ridica vizibil deasupra celorlalti. Constant in caracterul ei este bunavointa, ea fiind cel care il initiaza pe Felix atat in viata burgheziana cat si in jocul iubirii. Vede in Felix un tanar cu viitor stralucit, el este "luceafarul" Otiliei, totusi pana la urma il prefera pe Pascalopol pentru ca isi da seama ca Felix nu-i va putea oferi viata pe care obisnuia s-o duca.
Modernitatea personajului consta prin faptul ca nimeni nu va putea dezlega misterul Otiliei, Felix recunoscand ca chiar dupa atatia ani, ea i-a ramas o "enigma" Finalul romanului este deschis in privinta destinului Otiliei.
Otilia ramane parfumul cel mai de pret al romanului, dupa cum spunea Calinescu, ea reprezinta acea aspiratie spre inefabil pe care fiecare dintre noi o simte macar o data in viata.
