|
|
|
Mircea Eliade s-a afirmat deopotriva ca istoric al religiilor dar si ca prozator, fiind mereu facinat de religiile lumii. In "Tratat de istorie a religiilor" si "Istoria credintelor si ideilor religioase" cercetatorul dovedeste admiratia fata de civilizatiile stravechi. De-altfel, in "Aspecte ale mitului" dar si in "Sacrul si profanul" , Eliade s-a referit cu precadere la civilizatiile arhaice si implicit la ritualurile si miturile lor. Aceasta l-a condus la o definire in opozitie a prezentului si trecutului . Pentru el, timpul prezent sau istoric, se identifica unei realitati profane, in timp ce trecutul, sau timpul mitic, era sinonim sacrului. O alta antiteza semnificativa pentru interpretarea corecta a nuvelelor sale fantastice, este cea dintre realitate si real. Realitatea este sinonima lumii obisnuite aflate dupa spusele lui Eliade "intr-o continua desacralizare" in timp ce realul este strans legat de sacru. De-altfel, aceasta este si melancolia omului modern, care demonstreaza Eliade inca traieste ca un homo religiosus. Desi civilizatia inseamna indepartarea de structurile sacrului , exista momente in existenta omului modern cand acesta traieste ritualurile asemenea omului arhaic.
Nuvelele fantastice ale lui Eliade sunt strans legate de sacru si cuprind vechile mituri . In literatura interbelica, prin Eliade fantasticul atinge alte valori pentru ca este relationat cu sacrul. Categoria estetica a fantasticului a fost des analizata de mai multi carcetatori printre care Tzvetan Teodorov in "Introducere in literatura fantastica",Roger Callois in lucrarea "In inima fantasticului" sau Ilina Gregori in "Povestirea fantastica". Ilina Gregori va relua afirmatiile lui Teodorov si Callois. Dupa acesta din urma, fantasticul reprezinta "o intrerupere a ordinii obisnuite, o revarsare a inadmisibilului in sanul inalterabilei legalitati cotidiene". Pentru Teodorov, o prima conditie a fantasticului este ezitarea, iar conform clasificarii lui, fantasticul cunoaste patru categorii: fantastic-poezie, fantastic-alegorie, fantastic-miraculos si fantastic-straniu.
Originalitatea lui Eliade rezida din crearea unui alt tip de fantastic in care predomina miturile. Primordial este mitul eternei reintoarceri care are in vedere tocmai recuperarea acelui timp originar, sacru. Frecvent in nuvelele sale in centru se afla niste personaje neofite, carora li se fac semne, adica li se da posibilitatea sa traiasca o experienta sacra. Totusi, numai cei initiati pot interpreta correct aceste semne si de aici se ajunge la 2 tipuri de personaje: initiate si neofite. De exemplu, Farama din nuvela "Pe strada Mantuleasa" este un initiat care reevalueaza o intreaga istorie in forma camuflata a miturilor. Anchetatorii , ca oameni obisnuiti, inteleg numai structura de suprafata a textelor adica nu pot vedea semnele sacrului camuflate in profan. Personajele care sunt predispuse catre acest traiect initiatic sunt de obicei artistii. Ideea este ca arta a fost initial creata pentru zei ca o ofranda adusa acestora deci un mijloc de comunicare cu divinitatea. Astfel, Dionis din nuvelele "In curte la Dionis" si "Incognito la Brukenwald" este un artist, dar si Gavrilescu din "La tiganci" este professor de pian. El afirma in repetate randuri ca iubeste arta pura . De fapt, imaginea artistului contureaza portretul lui Orfeu care pierzand-o pe Euridice, isi pierde si harul cantecului. In cazul lui Gavrilescu, Euridice este tocmai Hildegard si de aceea intreaga experienta initiatica prin care trece il conduce spre ea.
Titlul nuvelei "La tiganci" simbolizeaza prin prepozitia "la" indiciala predestinarea lui Gavrilescu de a ajunge in spatiul tigancilor. Actiunea are loc in Bucuresti, un topos privilegiat in nuvelele lui Eliade. Scriiorul este de parere ca Bucurestiul reprezinta o "geografie sacra", necunoscuta insa omului modern. Bucurestiul genereaza alti cativa topoi precum: carciuma, cafeneaua, strada, salonul, gradina, ca de exemplu in nuvela "In curte la Dionis". Initial , acesti topoi apar la Caragiale dar in latura lor generatoare de comic. Caldura este o alta realitate vizibila la ambii autori insa in timp ce in comediile lui Caragiale caldura determina predispozitia pentru taifas in nuvelele lui Eliade taifasul include structuri simbolice.
"La tiganci" incepe tocmai prin imaginea caldurii din tramvai, ambele realitati simbolizand profanul. Tramvaiul este un indice al timpului istoric, adica al acelui timp care se scurge cu repeziciune. Gavrilescu se afla in tramvai iar in fata lui sta un batran care "il privise tot timpul concentrat, parca s-ar fi trudit sa-si aduca aminte unde il mai vazuse". Batranul va reaparea mai tarziu in text dar sub forma unui tanar care prin varsta sa simbolizeaza intoarcerea spre un timp al inceputurilor. Astfel , timpul fantastic nu corespunde logicii obisnuite, adica acelei logice profanului. Asa se intampla si in nuvela "Nopti la Serampore" in care apare ideea ca marii initiati au puterea de a recrea timpul si spatiul dupa voia lor iar ceilalti sunt doar niste jucarii in mainile acestora.
In tramvai, Gavrilescu isi aduce aminte de povestea colonelului Lawrence auzita in statie de la niste "studenti eminenti". Calificativul eminent este deja un semn al sacrului, trimitand la categoria celor initiati. Acesti studenti aveau dupa cum spune Gavrilescu, "memorie".Intr-adevar, initiatii sunt cei care au memoria tuturor lucrurilor adica detin Mneme, memoria absoluta. Cei aflati in cursul initierii, cum va fi si Gavrilescu trebuie sa treaca de la amnezie la "anamnesis" (amintire a lucrurilor eterne,treapta necesara catre Mneme) pentru a ajunge inapoi la Mneme.
Gavrilescu repovesteste povestea colonelui Lawrence, pe care arsita din Arabia "l-a lovit in crestet, l-a lovit ca o sabie" . De fapt, se anticipeaza inca de pe acum ceea ce i se va intampla lui Gavrilescu. El va rosti de trei ori enuntul "l-a lovit ca o sabie". Cifra trei va aparea obsedant in text prin faptul ca de trei ori pe saptamana face acelasi drum cu tramvaiul , prin cele trei lectii de pian pe care Gavrilescu I le daduse Otiliei, in pierderea de trei ori a tramvaiului, in ora pe care o arata ceasul babei, in imaginea lui celor trei fete, in imaginea celor trei probe la care va fi supus Gavrilescu in spatiul tigancilor. In "Dictionar de simboluri" Alain Gheerbrant si Jean Chevalier, arata ca trei este o cifra sacra imaginea perfectiunii, pentru ca simbolieaza cunoasterea. In crestinism,ea a fost identificata Sfintei Treimi. Comparatia din enutul citat, "ca o sabie" reflecta un simbol al luminii astfel incat se poate considera ca lumina perceputa ca initiere este si o revelatie a mortii.
Treptat, discutia din tramvai este acaparata de gradina tigancilor. Batranul din fata lui Gavrilescu formuleaza de trei ori un motiv al interdictiei vizibil si in basm "-E o rusine!". Interdictia este formulata tocmai pentru a fi incalcata, pentru ca lui Gavrilescu, acest spatiu ii sugereaza atmosfera racorii. De aceea se va pomeni spunand:"Pe o arsita ca asta e o placere". Cuvantul "placere" este legat de moivul "dulcelui" intalnit si la Eminescu cu dublul sens al lui "pharmakon":leac si otrava. Gavrilescu va ajunge in spatiul tigancilor unde va suferi experienta mortii dar moartea are o semnificatie pozitiva pentru ca reprezinta inceputul unei alte etape.
Spatiul si realitatea fetelor sunt pline de ambiguitate pentru ca nimeni nu poate spune de unde au venit si de cand sunt in Bucuresti . Cineva este de parere ca au venit "de 21 de ani" insa adunate cifrele doi si unu dau trei, numarul absolut. In oice caz, esentialul este ca tigancile par a fi acolo dintotdeauna deci din timpuri imemoriale.
Gavrilescu marturiseste despre sine ca are o fire de artist; el este de fapt un Orfeu in Infern cautand-o pe Euridice. Infernul este tocmai lumea profana in care Gavrilescu este pedepsit sa rataceasca. Pedeapsa este intuita si de el : "pentru pacatele mele sunt profesor de pian". Intuitia pierderii lui Euridice, in cazul acesta lui Hildegard este concretizata prin amnezie. Pentru a putea parcurge initierea, Gavrilescu trebuie sa uite de sine adica trebuie sa se detaseze de lumea profana de care apartine. Amnezia este sugerata concret prin uitarea de catre Gavrilescu la Otilia servieta cu partituri. Pentru a o recupera trebuie sa coboare din tramvai si sa faca drumul invers. Tocmai acest drum inapoi reliefeaza mitul eternei intoarceri, mai ales ca Otilia statea pe strada Preoteselor . Or, cele trei fete pe care Gavrilescu le intalneste la tiganci sunt asemenea preoteselor de temple adica slujitoarelor divinitatii. Desigur, ca ele trimit si la alte interpretari dar si aceasta este una dintre ele.
Detasarea lui Gavrilescu de profan se exprima si prin pierderea de trei ori a tramvaiului, simbol al timpului istoric . Mergand pe jos , Gavrilescu nimereste in gradina tigancilor. Va fi fascinat de umbra si racoarea nucilor care creau "o neasteptata nefireasca racoare".In traditia veche romaneasca nucul este un arbore al mortii. Gavrilescu a ramas o clipa derutat zambind . Ezitarea lui ar semnifica o prima conditie a fantasticului, conform opiniei lui Tzvetan Teodorov. Cercetatorul demonstreaza in "Introducere in literatura fantastica" teza ca o prima conditie a crearii fantasticului este ezitarea personajului care se poate transimte si lectorului in actul receptarii si interpretarii.
La poarta gradinii tigancilor Gavrilescu este intampinat de o "fata oachesa" care va juca rolul firului Ariadnei pentru ca il va conduce pe protagonist prin labirintul gradinii pana la bordeiul babei. Epitetul "fata oachesa" este simbolic pentru ca trimite in primul rand la cromatica pielii care anticipeaza experienta mortii, iar in al doilea rand la simbolul ochiului sugestiv pentru tema cunoasterii. Fata mai are si rolul paznicului de prag pentru ca spatiul tigancilor este de fapt un spatiu intermediar intre lumea aceasta si taramul celalalt. Gradina este creata dupa modelul tipic al gradinii paradisiace.
Batrana din bordei ii va oferi trei fete: o tiganca, o grecoaica si o nemtoaica. Gavrilescu va refuza nemtoaica, syimbol al lui Hildegard pe care nu este inca pregatit sa o intalneasca. Trecerea spre anamnesis se va face gradat.Din nou Gavrilescu marturiseste idealul pentru arta pura valorizandu-se mitic asemenea lui Orfeu, in timpul istoric. Important este ca in bordeiul babei ceasul de opreste la ora trei. Se va observa ca parasind acest spatiu in care se pare ca a stat putin timp, Gavrilesc observa cu surprindere ca in timpul real trecusera 12 ani, imaginea unui ciclu existential complet. Atunci, concluzia este ca timpul sacru are o alta durata fiind dilatata in raport cu timpul profan care se scurge cu repeziciune. Aceeasi idee este dezvoltata si in basmul popular "Tinerete fara batranete si viata fara de moarte" , cand Fat-Frumos sta in spatiul sacru putin timp insa dorind sa isi revada parintii realizeaza ca intreaga lume s-a schimbat: sunt alte cladiri din regatul parintilor, nu raman decat ruine si el insusi intorcandu-se in realitatea umana imbatraneste si moare.
Moartea este o experienta pe care o va trai aproape fara sa o constientizeze si Gavrilescu. Sunt mai multe semne ale mortii precum semiintunericul din bordeiul babei, varsta acesteia, necesitatea gasirii tigancii, negrul cafelei . Gavrilescu este servit cu dulceata de trandafiri si cu cafea. Pe de-o parte dulceata de trandafiri semnifica initierea mai intai prin motivul dulcelui si apoi prin simbolul trandafirului . Pentru alchimisti, trandafirul era identificat aurului, metalul perfect ce simboliza absolutul. Trandafirul este si un simbol al androginului. Cafeaua reflecta in text moartea prin cromatica ei . Una dintre fete il sfatuieste pe Gavrilescu sa bea cafeaua incet pentru ca initierea in moarte trebuie sa se petreaca intr-un mod gradat. Totusi, Gavrilescu refuza cafeaua si cere apa simbol al vietii. El nu este inca pregatit sa treaca pe taramul celalalt sa accepte faptul ca trebuie sa moara; astfel, apare ezitarea si de aici esecul ghicirii tigancii. Insasi prin cromatica ei, tiganca este un simbol al mortii pe care Gavrilescu nu vrea sa o accepte. Ca in basm exista trei probe pe care protagonistul nu le poate depasi. Si fetele recunosc ca "i-a fost frica"; daca ar fi ghicit tiganca de la bun inceput ar fi fost foarte frumos adica initierea in moarte s-ar fi produs mai repede si implicit si intalnirea lui Gavrilescu cu Hildegard ar fi avut loc mai devreme.
Important este ca Gavrilescu incepe sa-si aduca aminte de Hildegard in timp ce trebuie sa ghiceasca tiganca adica atunci cand se afla la un pas de moarte. Initierea in moarte este conform relatiei Eros-Thanatos. Erosul este exprimat prin modul in care sunt interpretate fetele in lumea profana dar si prin imaginea lui Hildegard, iubirea absoluta a lui Gavrilescu. Pe masura parcurgerii initierii el isi aminteste si vrea sa vorbeasca de Hildegard dar fetele nu ii dau voie pentru ca numai cei initiati pot povesti. Faptul ca nu ghiceste tiganca, deci nu disociaza semnele sacrului de cele ale profanului, adica inca se lasa inselat de aparente, fiind orbit de valul Mayei, arata faptul ca nu este inca pregatit sa treaca in celalalt taram si sa o intalneasca pe Hildegard.Initierea in moarte implica anumite reguli care nu trebuie amestecate. Gavrilescu trebuie sa parcurga fiecare etapa.
Chiar fetele simbolieaza trei etape distincte prin cele trei civilizatii la care trimit. Astfel, grecoaica trimite la Grecia Antica, taram al miturilor stravechi . Evreica simbolizeaza Biblia prin Vechiul Testament, iar tiganca reflecta fascinatia autorului concret pentru spatial indic si implicit pentru religia respectiva. Pentru a trece de la anamnesis la Mneme, Gavrilescu trebuie simbolic sa se intoarca in timp pentru a strabate toate aceste trei tipuri de civilizatii.
Simbolistica fetelor este totusi mult mai complexa. La un moment dat ele il prind pe Gavrilescu "intr-o hora de iele".Atunci, fetele pot fi identificate Ielelor din folcorul romanesc, acele fiinte nepamantene pe care un muritor nu trebuie sa le vada. Atunci cand sunt vazute de cineva acela este orbit, surzit sau schilodit iar in cel mai rau caz moare. Acest din urma sens i se atribuie lui Gavrilescu . De asemenea hora, prin motivul cercului, semnifica devenirea adica trecerea intr-o alta lume. Fetele pot fi si asemenea Parcelor sau Ursitoarelor din folclorul romanesc.
Pentru ca nu reuseste sau mai bine zis nu este pregatit sa ghiceasca tiganca Gavrilescu paraseste acest spatiu si incearca sa sa intoarca in lumea obisnuita. Observa cu stupoare ca sotia lui Elsa a plecat in Germania dupa ce il asteptase 12 ani, ca Otilia si madam Voitinovici se mutasera, ca nimic nu mai era la inainte. Atunci, singurul spatiu pe care Gavrilescu il mai poate intelege este gradina tigancilor spre care va vrea sa se intoarca. Luand tramvaiul, Gavrilescu vede in fata lui un tanar care simbolizeaza intoarcerea in timp, catre originaritate dar aminteste si de batranul de la inceputul textuilui. Batranul, este tocmai tanarul, relatia fiind conform legilor fantasticului de tip sacru, diferite de cele ale logicii obisnuite. Taxatorul, ii cere bani lui Gavrilescu, insa acesta din urma constata cu stupoare ca si banii s-au schimbat. Taxatorul la randul lui simbolizeaza cele noua vami pe care sufletul defunctului trebuie sa le treaca platindu-le. Pentru ca nu are bani de drum adica nu poate face trecerea spre taramul celelalt, Gavrilescu coboara din tramvai si va fi dus spre gradina tigancilor de un birjar care marturiseste ca in trecut a fost dricar. In mod clar, birjarul, fost dricar, reitereaza mitul lui Caron cel care transporta sufletele mortilor cu luntra sa pe apa Stixului catre Infern, imparatia lui Hades.
Birjarul-dricar parcurge cu trasura traseul pe care il urmeaza oricare cortegiu funerar oprindu-se in dreptul bisericii. Gavrilescu va adormi imbatat de parfumul florilor regina noptii. Simbolistica acestei flori se leaga de tema mortii si chiar relatia somn-vis-moarte accentueaza inca o data calatoria lui Gavrilescu spre celalalt taram. Si in "Divina comedia" de Dante, personajul numit Dante va adormi atunci cand Vergilius il conduce spre Infern. Adormirea inseamna o posibilitate de desprindere de lumea profana si de intrare intr-o alta lume.
Ajungand in bordeiul babei aceasta ii ofera lui Gavrilescu o singura fata despre care se spune ca nu doarme niciodata: nemtoaica. Aceasta este de fapt Hildegard care nu renunta sa il astepte. Pentru nemtoaica baba ii cere 100 de lei trecandu-se astfel de la multiplu la 1. Anterior, Gavrilescu platise pentru cele trei fete 300 de lei. 100 de lei inseamna 1 adica numarul inceputului . Pentru a o gasi pe nemtoaica, batrana il sfatuieste sa numere sapte usi si cand va ajunge la a 7-a sa bata de 3 ori. Este evident simbolistica cifrelor inclusiv a lui sapte care este o cifra initiatica, suma a lui trei si patru. Trei simbolizeaza principiul masculin iar patru cel feminine . Atunci sapte este o cifra mistica exprima totalitatea, intregul, intalnirea contrariilor si aici intalnirea celor doi. Gavrilescu se rataceste pe coridor si se pierde in sirul numaratorii insa el este predestinat sa o intalneasca pe Hildegard ca si cum aceasta l-ar astepta in spatele fiecarei usi. Cifra sapte initiatica exista si in nuvela "Sarmanul Dionis" dar acolo este corelata cu motivul cartii simbol al cunoasterii. Dionis reuseste sa se intoarca in timp si spatiu devenind Dan numai atunci cand rasfoieste cartea lui Zoroastru din sapte in sapte pagini. In "La tiganci" usa este un simbol al trecerii dintre doua stari, doua lumi, dintre cunoscut spre necunoscut. Usa este o invitatie la calatoria spre taramul celalalt asa cum arata si autorii "Dictionarului de simboluri".
Cand o vede pe Hildegard, Gavrilescu isi aduce aminte brusc de ceea ce i se intamplase. Exista in text si o simbolistica a numelor Hildegard fiind numele sfintei de origine germanica de la care a pornit intreaga medicina naturista. De asemenea numele ei este alcatuit din 9 litere si cuprinde 3 silabe. Noua este din nou o cifra sacra, fiind multiplul lui trei si semnificand initierea. In basme apare in formulele mediane de obicei in legatura cu tema calatoriei:"peste noua mari, peste noua tari"
Hildegard il initiaza pentru ultima data pe Gavrilescu prin rostirea de trei ori a verbului a intelege : "Tu inca nu intelegi?Nu intelegi ce ti s-a intamplat acum de curand, de foarte curand? E adevarat ca nu intelegi?". Un indiciu al lecturarii corecte a textului il va da naratorul atunci cand va observa ca amandoi traverseaza usa si ies din gradina "fara sa mai deschida poarta" Aceasta demonstreaza ca amandoi sunt acum niste umbre. Se vor urca impreuna in trasura birjarului fost dricar si se vor indrepta spre padure .
Nuvela se incheie prin cuvintele lui Hildegard care au un sens initiatic: "-Toti visam, spuse.Asa incepe. Ca intr-un vis." Se observa trei enunturi iar la mijloc verbul "a incepe" care are semnificatia eternului inceput. Este sugerata relatia vis-moarte care contureaza raportul Hypnos-Thanatos. Relatia e vizibila si in poezia eminesciana in versul "Vino somn ori vino moarte". Ultimul enunt al nuvelei se incheie prin punctele de suspensie ori acestea au rolul unor semnificanti partiali, cum ar spune Damaso Alonso in "Poezie spaniola".Semnificatia lor este legata de ideea finalului deschis prin faptul ca moartea este privita ca un inceput, nu ca un sfarsit. Asadar moartea este perceputa ca o experienta pozitiva putand fi pusa in legatura si cu viziunea indica conform careia viata este un vis al mortii iar moartea este un vis al vietii.
