|
|
|
Studiu de caz: Grigore din Tours, Historia Francorum
Grigore din Tours (538-594) descendent al unei familii apartinand aristocratiei galo-romane primeste o educatie modesta, evident de natura ecleziastica. In 563 devine diacon si in acelasi an vine in pelerinaj la Tours, la mormantul Sf. Martin, pentru a se insanatosi. Odata "vindecat", se stabileste la Tours si zece ani mai tarziu este ales episcop. La Tours ramane pana la sfarsitul vietii. Grigore din Tours a scris numeroase lucrari teologice, dar cea mai importanta intre operele sale este o istorie a francilor, Historia Francorum, scrisa in limba latina, in 10 carti, in fapt, o istorie universala mergand de la facerea lumii pana la evenimentele care au precedat moartea autorului.
Istoria francilor nu se prezinta unitar din punct de vedere al compozitiei, in sensul ca apar o serie de cezuri, care semnifica etape diferite de redactare. Astfel, cartea a V-a pare a reprezenta o revenire a episcopului de Tours la istoria pe care o "incheiase" la moartea lui Sigebert I (575), aceasta revenire pare a se face nu fara un efort din partea autorului de a-si infrange aversiunea de "a-si aminti" de "vicisitudinile razboaielor civile ce epuizeaza intr-o asemenea masura vlaga neamului si regatul francilor ." Se poate presupune, sustin cunoscatorii manuscriselor lucrarii lui Grigore din Tours, ca o alta pauza in redactare ar fi intervenit si dupa carta a VI-a, redactarea evenimentelor se opreste in acest caz la moartea regelui Chilperic si se sfarseste cu o formula insolita: " Explicit in Christi nomine Historiam liber sextus, Deo gratias, Amen." Proiectul lucrarii este cel al unei istorii universale, intr-un plan cronologic, segmentat in trei perioade: cea a cuceririlor lui Clovis si ale fiilor sai, a luptelor fratricide intre nepoti si o a treia perioada dominata de angoasele legate de viitorul dinastiei..
Historia Francorum este o opera a timpului sau intelegand prin aceasta ca respecta exigentele cronicii universale si ca spiritul ei este unul esentialmente religios. 80% din text este povestea vietilor episcopilor si clericilor din abatia unde slujeste. Marile repere pe care se construieste lucrarea sunt: facerea lumii, potopul, strabaterea Marii Rosii, moartea sfantului Martin si invierea. Sfantul Martin este mai important in naratiune decat Clovis sau Alaric, la fel si istoria scaunului episcopal de la Tours. In cartea a treia unde Grigore din Tours incepe sa relateze cu multe amanunte domnia lui Clovis nu uita sa acorde si faptelor ecleziastice (demiterea sau numirea de episcopi, sinoduri, viata ecleziastica) importanta pe care considera ca o merita. Grigore din Tour isi afirmase inca de la deschiderea primei carti credinta: "Inainte de a descrie luptele regilor cu neamurile vrajmase, cele ale martirilor cu paganii, cele ale bisericilor cu ereticii, doresc sa imi marturisesc credinta pentru ca cel ce ma citeste sa nu se indoiasca de faptul ca sunt catolic." Precizare importanta pentru intelegerea modului in care episcopul din Tours explica evenimentele. Clovis cucereste intreaga Galie in primul rand pentru ca, crestinat fiind, Divinitatea il sprijina in toate actiunile sale. Alaric al II-lea, regele vizigotilor, nu putea sa nu fie infrant si sa nu-si piarda regatul atata timp cat ramanea devotat credintei ariene. Dezaprobarea ereziei explica si inserarea in corpul lucrarii a unor capitole care poarta titluri ca "Altercatie cu un retic" (VI. 11) sau "Altercatie cu un evreu" (VI, 5) in care autorul trece la un limbaj de autentica disputa retorica. Grigore din Tours nu uita sa aminteasca de fiecare data minunile si intamplarile miraculoase care au loc in legatura cu fiecare eveniment narat. Minunile si miracolele devin astfel fapte cotidiene, dar, cu toate acestea, cronicarul simte nevoia sa-si intareasca spusele: cine nu crede, poate sa verifice.
De fapt ce il determina pe clericul Grigore din Tours sa scrie aceasta istorie? Singur isi marturiseste intentiile in cartea I; confruntat cu mizeria si instabilitatea timpului sau scrie pentru ca nimeni intre contemporanii sai nu fusese capabil sa scrie intr-un moment in care sfarsitul lumii parea atat de aproape.
"Cultul literelor se afla in decadere si chiar pe moarte in orasele Galiei.Adesea multi se plang spunand: "Nefericite vremurile noastre, lipsite de placerea literelor, care a murit la noi pentru ca nu se gaseste nimeni care sa fie capabil sa consemneze in scris toate cele ce se petrec." Or, cum aceste ganduri nu incetau sa-mi ajunga la urechi, mi-am spus ca pentru ca amintirea trecutului sa se pastreze, ar trebui sa se ajunga la o cunoastere a oamenilor care vor veni, sub o forma fie ea si imperfecta. Nu puteam sa tainuiesc certurile railor si nici viata celor care au trait in cinste si dreptate. Am fost stimulat mai ales pentru ca tot auzeam in juru-mi spunandu-se, spre uimirea mea, ca un orator care filosofeaza nu este inteles decat de un mic numar de oameni, pe cand cel ce vorbeste in limba populara se face auzit de mase." ( Cartea I, p.31)
Aici se afla concentrata conceptia despre istoric si istorie a episcopului din Tours, caci, "Istoria francilor" desi este o cronica, in esenta urmarind curgerea evenimentelor, ea este in acelasi timp si o opera moralizatoare, o pilda pentru contemporani si pentru urmasi. Apare astfel justificata si grija excesiva pe care o acorda in finalul cartii sale perpetuarii operei peste veacuri: isi roaga, conjura si blestema urmasii sa nu-I distruga opera pentru a ramane asa cum a lasat-o.
In Historia francorum, Grigore din Tours foloseste izvoare diverse; scrie ce a vazut el, ce au vazut si au povestit altii, ce au scris altii. Pentru perioada de la origini si pana in 475 compileaza din Biblie, din operelor lui Eusebiu din Cezareea si Orosius, din vietile sfintilor si din cronici disparute ca cele ale lui Frigeridus sau Sulpicius Alexander. Cu cat inainteaza in timp ajungand la momentele in care el insusi este implicat in evenimente, informatia se multiplica, la propriile amintiri si la marturiile apropiatilor se adauga si actele oficiale in masura in care i-au fost accesibile. Cata credibilitate poate fi oferita informatiilor din istoria episcopului din Tours? Cercetarea nu este niciodata impinsa prea departe, informatiile sunt organizate respectand optiunea de credinta; inainte de a fi istoric autorul marturiseste a fi crestin si astfel scrierea sa nu mai este decat un comentariu justificand interpretarile providentialiste. Lista evenimentelor importante pe care le ignora ca si cea a greselilor
comise din necunoastere este impresionanta. Talentul scriitorului face sa fie uitate impreciziile istoricului. Povestile palpitante, dialogurile fictive, prezentarea miracolelor, descrierile oraselor sunt elemente care fac textul fascinant. Daca informatiile oferite in carte nu pot fi intotdeauna folosite drept surse imbatabile pentru istoria Galiei france, povestea redactata de Grigore din Tours poate fi considerata o fresca a vietii politice, institutionale si cotidiene din a doua jumatate a secolului al VI-lea.
