CUPRINS

1.   INTRODUCERE

2.   CONTEXTUL POLITIC INTERN SI INTERNATIONAL

3.   ORIGINILE PRINCIPELUI CAROL

4.   VENIREA PRINCIPELUI IN TARA

5.   IMAGINEA PRINCIPELUI DIN DIVERSE PERSPECTIVE

6.   CONCLUZII Introducere

Pentru o mai buna intelegere a subiectului propus vom face mai intai cateva precizari necesare pentru constructia interioara a lucrarii.

In primul rand alegerea temei este poate cea mai dificila dar Carol I se distinge prin cateva realizari care merita sa fie amintite. In lunga sa domnie de 66 de ani primul rege al tarii a reusit sa castige independenta, a reorganizat armata, a contribuit la adoptarea constitutiei (una dintre cele mai moderne si mai liberale ale vremii), a reconstituit organizarea interna a tarii.

In al doilea rand alegerea temei din perspectiva imagologica este potrivita deoarece sosirea unui print strain pe tronul tarii este un eveniment plin de semnificatii pentru un caz de imagologie istorica. Exista nenumarate surse si izvoare care pot fi folosite, avand doua avantaje majore: numarul informatiilor este mare si totusi a trecut destul timp de la evenimentele in cauza, astfel incat istoria a permis sedimentarea adevarurilor

In al treilea rand treubuie spus faptul ca nu putem nu putem face o distinctie clara intre fenomenul politic si imaginea de ansamblu a regelui Carol I. Pentru a putea studia imaginea acestei mari personalitati a istoriei noastre trebuie mai intai sa intelegem exact contextul aducerii sale pe tron, motivele care au determinat acesta deczie politica. Apoi am propus o istorie si o genealogie scurta a familiei de Hohezollern-Sigmaringen, familia de origine a tanarului principe, pentru a avea anumite date necesare la studierea cazului in speta. Contextul politic intern si international

Imediat dupa abdicarea fortata a lui ALEXANDRU IOAN CUZA, Locotenenta domneasca formata chiar in ziua de 11 februarie 1865, si-a dat seama de pericolul in care se aflau Principatele recent unite.Prima masura luata de Locotenenta domneasca si de guvernul provizoriu ce-l avea in frunte pe Ion Ghica a fost reunirea urgenta a Parlamentului. In aceeasi zi, la pranz, Camera si Senatul, se reunesc , proclamand domnitor al Romaniei , sub numele de Filip I, pe fratele regelui Belgiei, Leopold al II, care refuza insa la 25 februarie 1866 tronul romanesc.Autoritatile de la Bucuresti nu fac public acest refuz, pana nu au garantia unei alte candidaturi care sa concretizeze programul unionist din 1857.Numele noului candidad va fi facut cunoscul abia peste o luna , la 25    martie1865- principele german Carol de Hohenzollern-Sigmaringen.

Venirea principelui Carol pe tronul romanesc a insemnat indeplinirea unor mai vechi deziderate ale clasei politice romanesti din acele vremuri.In aceasta privinta trebuie reamintit memoriul prin care la inceputul secolului al XIX- lea boierii olteni propun candidatura marelui duce de Toscana la tronul Tarii Romanesti. Concomitent, vadit nemultumiti de ocupatia tarista si cea otomana si de faptul ca aceasta stabilise durata domniei sapta ani, boierii munteni si moldoveni cer tot mai des desemnarea domnului dintre una din personalitatile politice ale unuia dintre statele democratice de pe continent. Se ajunge astfel la cunoscutele "dorinte" din cele doua Divanuri ad- hoc din1859: deplina autonomie si unirea ambelor Principate" intr-un singur stat cu numele de Romania", condus de "un principe strain, cu drept de mostenire la tron, ales dintr-o dinastie europeana."

Reprezentantii celor sapte Mari Puteri nu respecta aceste dorinte si ofera celor doua Principate o "unire trunchiata", prevazand intre altele cate un domn in fiecare tara.Triumfa insa punctul de vedere al unionistilor, datorita carora se ajunge la dubla alegera a lui Alexandru Ioan Cuza, considerata a fi o necesitate nationala chiar de catre "radicalii" I.C.Bratianu si C.A.Rosetti. Acestia se opun incercarilor unor mari boieri, din marile familii domnesti, de a se inscrie intr-un proiect de constitutie dezbatut la Focsani( unde se aflau Inalta Curte de Casatie si Comisia Centrala- institutii formate la sugestia Marilor Puteri) ideea Unirii depline cu un print strain. In conjunctura externa se da de inteles in paginile ziarului "Romanul"din vara anului 1859 ca un astfel de sef de stat ar deveni un instrument in mana Turciei sau Rusiei".

Dupa numirea conservatorului Barbu Catargiu in fruntea guvernului, Alexandru Ioan Cuza pierde suportul curentului politic liberal. O parte dintre liberali cu o parte a conservatorilor, nemultumiti de domn, se unesc si formeaza ceea ce va fi conoscuta in istorie drept "monstruasa coalitie".

Obiectivul acestora era detronarea lui Cuza si instaurarea unei dinastii straine pe tronul romanesc.Din 1863 acestia actioneaza si in strainatate . Ei urmaresc dobandirea asentimentului Frantei in detronarea lui Cuza. In apriliei 1864 liberalii Eugeniu Carada si Anastase Panu impreuna cu conservatorul Gr. Bibescu Basarab- Brancoveanu , obtin consimtamantul printului Napoleon de a ocupa tronul Romaniei.Acest membru al familiei imperiale franceze conditioneaza insa incoronarea de adoptarea in Adunarea Legislativa de la Bucuresti a unei ample reforme agrare, dar reprezentantul conservatorilor nu se angajeaza in acest sens.Greselile facute de Alexandru Ioan Cuza in timpul domniei sale-lovitura de stat de la 2 mai 1864, camarila corupta din jurul sau, guvernarea autoritara, il vor face pana chiar si pe sustinatorul sau imparatul Frantei, Napoleon al III sa se indeparteze de acesta. Asadar, detronarea lui Cuza nu mai reprezinta o surpriza.

Dupa cum se poate observa venirea principelui Carol in Principate si incoronarea sa reprezinta realizarea unui deziderat al clasei politice romanesti de a avea un domn strain dar si o necesitate pentru a mentine unirea celor doua Principate.

Originile principelui Carol I

Casa de Hohenzollern reprezinta una dintre marile familii ale evului mediu german. Ea si-a format domeniile - aflate in drumul comercial ce lega spatiul german de cel italian - in perioada luptei pentru investitura, profitand de slabirea puterii imparatului romano-german. Inca de la inceputurile atestarii lor documentare Hohenzollernii se numarau printre neamurile insemnate ale Suabiei, find legati prin casatorii de o serie de familii nobiliare puternice, precum contii de Urach, Biberegg, Eberstein, contii palatini din Tubingen. In primele doua secole de afirmare a Zollernilor - numele initial al familiei - , ei se aflau in anturajul dinastiei Stauferilor pentru ca dupa domnia lui Rudolf de Habsburg ei sa-si mareasca influenta.

Obarsia Hohenzolernilor se afla in Suabia (regiune sud-vestica a Germaniei strabatuta de cursul superior al Dunarii si de raul Neckar), aici ridicandu-se cetatea de origine a familiei, centru al puterii si al proprietatilor sale. Ea se gaseste pe un deal de 855 metri inaltime si se afla in apropiera cetatii Staufen leaganul dinastiei omonime, in a carei slujba Hohenzollernii s-au aflat vreme de aproape 150 de ani.

Numele de familie provine de la cetatea care, la randul sau a preluat numele inaltimii pe care se afla. O etimologie il explica prin dreptul de a percepe vama care ar fi fost exercitat de contii de Zollern pe Rin sau pe drumurile aflate pe domeniile lor dar o asemenea varianta nu este atestata documentar. Conform unei alte ipoteze numele provine de la substantivul comun "Soller" sau "Zoller" care in dialectul suab inseamna "inaltime", intarit apoi de epitetul "hoch" (= "inalt"). Numele familiei apare in Evul Mediu sub mai multe forme (Zoler, Zolr, Zolre, Zolra, Zolar, Zoller, Zolere, Zulra, Zollera, Solre, Czulr, Zcolre, Zoliren, Zolorin, Zolleren), iar denumirea compusa (Hohenzolnr, Hohenzolre, Hohenzollern) este atestata la mijlocul secolului XIV-lea, ea inlocuind cu timpul forma simpla.

Casa de Henzollern-Sigmaringen, din care o ramura a carmuit statul roman vreme de 81 de ani, a incheiat aliante matrimoniale cu alte familii de acelasi rang din Europa, contribuind astfel in mod esential la ridicarea prestigiului tarii pe plan international. Domnitorul Carol (27.IV.1939 Sigmaringen - 10.X.1914 castelul Pleles, Sinaia), proclamat rege la 14 martie 1881, s-a casatorit la 15 noiembrie 1869 in castelul Neuwied, Germania cu Elisabeta (8.IX.1870 Neuwied - 3.III.1916 Bucuresti) fiica principelui Hermann de Wied si a principesei Maria de Nassau. Regele Carol si regina Elisabeta (cunoscuta sub pseudonimul de Carmen Sylva) au avut o singura fiica, Maria (8.IX.1870 - 9.IV.1876).

Mama regelui Carol I era fiica lui Karl, mare duce de Baden (1786 - 1818) si a Stefaniei de Beauharnais ( 1789 - 1860), prin care suveranul roman se inrudea cu imparatul Napoleon al III-lea a carui mama era Hortense de Beauharnais. Bunicul matern al regelui Carol I -fiu, la randul sau al, al lui Karl Ludwing de Baden (1755 - 1801) si al Amaliei de Hassen-Darmstadt (1754 - 1832) - avea patru surori: Carolina (1776 - 1826) sotia regelui Maximilian I al Bavariei (1756 - 1825), Luiza (1779 - 1826) cassatorita cu tarul Alexandru I (1777 - 1825), Frederica (1781 - 1826), sotia regelui Gustav al VI-lea al Suediei (1778 - 1837) si Wilhemia (1788 - 1836), casatorita cu marele duce Ludwing al II-lea de Hessen (1777 - 1848). Josefina de Baden, mama rregelui Carol I, avea doi frati, decedati in frageda copilarie, si doua surori: Luiza (1811 - 1854), sotia principelui Gustav de Suedia (Wasa) (1799 - 1877) si Maria (1817 - 1888) casatorita cu William duce de Hamilton (1811 - 1863).

Seful casei Hohenzollern-Sigmaringen pe linie senoriala de astazi este principele Ffridrich Wilhelm de Hohenzolern-Sigmaringen (n. 1924)

Venirea principelui in tara

Pe vremea in care a fost ales drept print al Romaniei Carol I era locotenent in regimentul 2 prusian al dragonilor de garda. La data de 30 martie Ion Bratianu a cerut audienta la printul Carol Anton, si a obtinut-o pentru data de 31 cand a avut o intrevedere de tei ore. In aceeasi zi trimisul Roman a avut si o prima intalnire particulara cu principele Carol caruia ii oferi coroana, numai ca acesta nu a putut oferi un raspuns clar la aceasta propunere motivand ca nu cunoaste inca intentiile regeleui Prusiei, fara acordul caruia nu putea porni intr-o asemenea incercare.

Pe a de 13 aprile printul se afla in vizita la familie cand s-au adus gazetele in care se putea citi urmatoarele: "Astazi 1(13) aprilie Locotenenta si ministerul au propus, prin afise lipite pe strazi, candidatura la tonul Romaniei a printului Carol de Hohenzollern sub numele de Carol I. Se zvoneste ca printul va sosi aici zilele acestea. Evenimentul pare a ummple de bucurie intreg poporul"

Pe data de 16 aprilie printul Carol Anton primeste urmatoarea depesa : "Cinq millions de Roumais aclament leur Souverain, le Prince Charles, fis de Votre Altesse Royale. Tous les temples sont ouverts et la voix du clerge s'eleve avec celle du peuple tout entier vers l'Eteernel, pour le prier de bien benir leur Elu et le rendre digne de ses ancetres et de la confiance que la nation entiere a mise en lui" .

Aceasta depesa fusese expediata din Bucursti la ora11, sosise la Dusseldorf la 12 si 40 de minute si fusese comunicata prin telegraf regelui de catre printul Carl Anton. Drept raspus, printul adresa indata urmatoarea telegrama lui Bratianu: "Recu avec vive emotion la nouvelle que vous m'annoncez avec tant d'effusion de coeur. Le jugement sur l'opportunite et la decizion de la question rreposent maintenant dans les mains du Roi auquel j'ai soumis de Votre Communication."

Impreuna cu Carol Davila, Ion Bratianu soseste la Dusseldorf pe data de 1 mai si are o intrevedere cu printul Carol Anton dar nu ajung la nici o intelegere definitiva. Intre cele doua vizite ale romanului, Carol primise diverse sfaturi de la rege si de la contele Bismarck, fiecare dintre ei avand cate ceva de spus. Mai intai regele spunea ca este un moment totusi neclar deoarece marile puteri ale continentului nu aveau inca niste pozitii clare in aceasta privinta iar dintre toate cea mai incerta era cea a Portii, sultanul pretinzand printului strain sa-i fie supus, ceea ce pentu Prusia ar fi insemnat o mare rusine. In al doilea rand contele Bismarck il sfatui pe Carol ca pe un prieten, spunandu-i ca singurul fel in care problema putea fi rezolvata era le fait accompli, in sensul ca nici una din marile puteri nu ar fi riscat sa se hazardeze in inceperea unui conflict in acel moment

Pe data de 7 mai printul Carol isi expune clar punctul de vedere clar: ar fi dispus sa plece in Romania dar numai intr-un termen foarte scurt si intr-un incognito absolut. In dimineata zilei urmatoare Ion Bratianu si printul Carol Anton discuta asupra drumului spre Romania si dintre cele trei variante o aleg pe cea mai scurta dar si pe cea mai periculoasa pentru ca presupunea traversarea treritoriului austro-ungar. Cu tot secretul care s-a pastrat printul a primit din tara in urmatoarele doua zile un numar de 15 telegrame ce il felicitau pe frincipe pentru apropiata sosire. Grava indiscretie ce fusese savarsita punea in pericol intreaga calatorie si ar fi fost nevoie de un alt plan dar in seara zilei de 9 mai Carol primeste o scrisoare de la comandantul regimentului sau, colonelul von Redern, prin care i-se cerea intoarcera imediata la Berlin deoarece austriecii amenintau sa navaleasca in Saxonia, ceea se ar fi fost considerat ca un cassus belli. Din acest motiv lucrurile nu mai suportau amanare si a fost necesara continuarea calatoriei cu orice riscuri.

Calatoria propriu-zisa a durat noua zile pritul ajungand in noua sa patrie pe data de 20 mai dupa o lunga calatorie care fusese plina de neprevazut si in care riscul crestea pe zi ce trecea.

Imaginea principelui din diverse perspective

Carol I vazut de poporul sau

Inca de la sosirea in noua sa patrie principele Carol a fost intampinat de mase de oameni plini de entuziastm aratandu-si bucuria de a-l vedea in sfarsit pe cel pe care il votesera. Primul oras pe care printul il vizita a fost Turnu Severin, oras care a constituit primul contact al lui Carol cu mediul romanesc. Faptul face ca in acele timpuri prefectul sa fie in oras si sa-i ofere oaspetelui o primire deosebit de fastuoasa demna de o asemenea persoana. Totusi cu toate aceste printul nu a putut sa nu fie socat de diferenta dintre ceea ce intelegea el prin oras si ceea ce parea a fi mai mult un sat prusac dintre cele mai sarace dar totusi a gasit un popor deschis si cald, ceea ce l-a surprins in mod placut. Aceste opinii obiective (pentru o persoana obisnuita cu standarde mult mai ridicate) le gasim in memoriile regelui Carol.

Tot in memorii gasim insa si referiri la sutele de flori care ii erau aruncate in cale peste tot unde mergea, la steagurile care impodobeau fiecare oras de pe drum, la poporul primitor,

Trebiue sa ne gandim la Carol ca la un viitor rege deosebit de tanar crescut in spiritul valorilor prusace, care nu putea sa nu remarce difernta de nivel de dezvoltare materiala si culturala. De aceea remarcile pe care el le face la adresa poporului roman nu sunt malitioase ci sunt acelea ale unui strain ce intra pentru prima oara pe un taram necunoscut.

Pe parcursul intregii calatorii spre Bucuresti printul a raspuns pe masura la afectiunea manifestata de popor. Insemnarile sale arata o persoana atenta la detalii si dorind sa fie inca de la inceput un rege in adevaratul sens al cuvantului. In fruntea trasurii cu opt cai a principelui mergea prefectul ultimului oras vizitat, care in semn de respect conducea alaiul pana la urmatoarea destinatie. Inainte de a intra intr-un nou oras Carol trecea la o tinuta de gala si schimba trasura cu o caleasca descopeita astfel incat sa pastreza protocolul si sa poata saluta lumea.

La intrarea in oras era intampinat de prefect si de un grup de copii in costume popuare care aduceau paine si sare, simboluri nationale. Deci romanii il percepeau pe principe ca un salvator intampinandu-l ca pe un adevarat mesia.

Printul a avut ocazia sa cunoasca si un alt nivel al clasei sociale, unul mai ridicat, in tipul innoptarii la mosia familiei Golescu, care i-a facut o impresie deosebit de placuta, aici gasind oameni cu care a putut discuta in liniste.

Primul act pe care pricipele Carol l-a semnat a graterea mitropolitului Moldovei, Calinic Miclescu, pe care il izbavea de vina de a se fi fost in fruntea separatistilor in rascoala de la Iasi (3/15 aprilie 1866). Prin acest act Carol dorea sa se asigure ca el va fi perceput ca o persoana echilibrata si calma, strain de vendeta personala dar si sa-si sporeasca popularitatea.

Un moment important in venirea principelui in tara a fost acela al intrarii lui Carol in capitala. Ion Bratianu l-a sfatuit pe principe sa poarte pentru intrarea in Bucuresti costumul de general roman dar acesta a refuzat motivand cca il va purta pentru prima oara atunci cand se va adresa armatei. Intampinat de primarul orasului, Dumitru Bratianu, fratele lui Ion Bratianu principelel a fost plmibat prin centrul orasului, oferindu-i-se cheia orasului si titlul de cetaatean de onoare. Principele a fost condus la biserica Mitropoliei unde armata l-a salutat cu rafale de tun pe cel care avea sa o conduca. In biserica in fata unei asistente numeroasa printului i-se oferi evanghelia sa o sarute si apoi a fost urcat pe tron, in fata iconostasului.

Carol relateaza in memoriile sale momentul in care a vazut o casa in fata careia se afla o garda si intrebandu-l pe generalul Golescu: "Qu'est-ce qu'il y a dans cette maison?" iar acesta i-a raspuns:"C'est le palais" crezand ca nu a inteles bine Carol a mai intrebat odata punandu-l pe general in dificultate: "Ou est le palais?.."

Relatia lui Carol cu armata

Militar prin formatie printul Carol a fost foarte atent la prezentarea armatei romane avand o prima ocazie sa-si formeze o imagine de ansamblu chiar in primele zile ale venirii sale in tara cand in drumul spre Bucuresti cand a intalnit un regiment de infanterie ce marsaluia spre capitala. Iata ce consemna el in jurnalul sau personal despre acest regiment: "Soldatii care purtau pantaloni rosii si mantale albastre de culoarea otelului, pareau cam neingrijiti si tinuta lor lasa mult de dorit, nici ofiterii nu faceau impresie buna. Regimentul era o imitatie rea a armatei franceze, in care, de altfel , domneste de asemenea mult <<laisser aller>>". Dupa ce inspecta acel regiment se intoarse in trasura la Bratianu si ii spuse "mais si je prends l'armee en main elle devra avoir bientot une autre tournure".

Carol a fost constient ca fara o armata care sa functioneze ca una in care fusese crescut Romania nu va putea realiza nimic in domeniul unei eventuale independente, de aceea acesta a fost domeniul de care s-a preocupat cel mai mult chiar de la venirea sa in tara.

Prima oara cand a imbracat costumul de militar roman a fost atunci cand a rostit o impresionanta cuvantare la depunerea juramantului de catre armata, in care spunea ca rolul soldatului este acela de a proteja suveranitatea statului, si ca este suficieient ca cineva sa puna la indoiala ceva din cele ordonate de superiori ca lucrurile sa mearga prost.

Relatia lui Carol cu Poarta

Inca de la inceput rlatiile dintre statul roman prin printul Carol si poarta au fost tensionate principele insa pastrand o diplomatie subtila dar si taioasa. Statul roman aavea nevoie sa iasa de sub dominatia Portii daar la momentul sosirii lui Carol in tara armata nu putea suporta un semenea razboi. De aceea printul nu a dorit sa se decalre supusul sultanului ci mai degraba un frate mai mic, sub nici o forma el nu putea sa mearga la Constantinopol pentru a saruta picioarele sultanului. La aceasta se adauga si motivele personale ale lui Carol de Hohenzollern care promisese regelui prusac si tatalui sau ca nu se va supune sub nici o forma sultanului. Asadar imaginea pe care si-o crease Carol era aceea a unui print a carui titulatura de rege i-ar fi fost acordata de popor datorita faptului ca nu se declara vasalul sultanului.

Prezentam mai jos scrisoarea pe care o trimite Carol la venire sultanului:

"Sire

Elu prince de Roumanie par la choix libre et spontane de la nation, j'ai du rendre sans hesiter l'appel de ce peuple qui me faisait l'honeur de me confier ses destinees. En meme temps elle m'ipose a l'egard du pays qui m'a elu devoirs que je l'espere, je saurai remplir avecl'aide de Dieu. Cette acceptation me cree viv-a-vis de Votre Majeste Imperiale des obligations que je ne puis meconnaitre.

Je ne saurais en effet oublier que des traites seculaires rettachent les Principates a L'Empeire Ottoman. Ces traites j'ai la ferme intention de les respecter. Jaloux d'une part de maintentenir les droits de la nation, don't je suis devenu le premier citoyen, j'emploire, de l'autre tous mes efforts a reserrerles liens qui unisent les deux Etats pour leur avantage mutuel, et la loyaulte avec laquelle je fais cette declaration a Votre Majeste Imperiale me done le droit d'esperer que, de son cote, Elle voudra bien me faciliter l'accomplissement de ma double tache en continuant a la Roumanie de bienveillance qu'Elle a toujours professesa son egrad.

C'est dans cette anquette que j'ai l'honeur

d'etre Sire

de Votre Majeste Imperiale

le tres humable servitor et fidel ami

Charles"

Concluzii

Dupa cum s-a putut consta imaginea principelui Carol I este creata de anumiti vectori care sunt marcanti pentru cazul aflat in discutie. In primul rand Carol avea amprenta scolii militare prusace, prin urmare tot ceea se a intreprins emana de spiritul strictetii saxone.

Carol a ramas in istorie cu o imagine autoritara, a unei persoane energice si foarte hotaarate, daca ar fi numai sa amintim de exemplul constitutiei (principele cerand in mod hotarat dreptul de veto absolllut in caz contrar amenintand cu demisia)

Apoi imaginea lui Carol este legata de reconstructia tarii, lucru care poate nu ar fi fost posibil fara spiritul sau autoritar, care a reusit sa scoata tara din impasul de legitimitate in care se afla. Prin imagine lui Carol ca print strain Romania a avut de castigat pe plan extern.

Nu in ultimul rand Carol are o componenta militara dominanta in alcatuirea imaginii de ansamblu. Comportamentul lui Carol a fost intotdeauna cel al unui militar prusac, spirit pe care a incercat sa-l insufle si statului si armatei romane.