|
RELIGIA DACILOR SI SACTUARE DACICE
BENDIS - Zeita din mitologia dacica adorata de stramosii nostri
ca zeita a Lunii, a padurilor, a farmecelor, a noptii si poate ca
zeita magiciana. Unele reprezentari plastice ca bustul de bronz
de la Piatra Rosie o arata cu sani proeminenti ca si presupunerea ca
era o divinitate adorata mai ales de femei, ar fi un indiciu ca era
socotita poate in primul rand zeita dragostei si a maternitatii.
Herodot ne spune in Istorii(IV,94;V,7) ca tracii au imprumutat-o de la
daci.
CAVALERUL TRAC - Tanar zeu al tracilor balcanici si danubieni, reprezentat
calare, adesea in scene de vanatoare. Atributele si originea zeului
sunt deocamdata obscure. Numit 'Theos Heros' - stapan
capetenie, mai apoi semizeu de origine muritoare iar in varianta
romana, 'Deus sanctus Heron', unele imagini ale calaretului trac
sunt insotite de inscriptii unde numelui 'Heron', 'Heros'
ii urmeaza adesea diverse epitete: 'Invictus' - Nebiruitul,
'Aeternus' - Vesnicul, 'Katahtonios' - Stapanul
mortilor, 'Ktistes' - intemeietorul de neamuri, mai des
'Vetespios'. Iconografia romaneasca l-a pastrat in chipul
Sf.Gheorghe.
DERZELAS - Zeu apartinand mitologiei daco-getice, avand un cult de origine
autohtona. E considerat fie zeu al sanatatii, al energiei
vitale (I.I.Russu) fie o divinitate subpamanteana (I.H.Crisan). Un
templu al lui Derzelas s-a zidit la Histria in sec al III-lea ien.
GEBELEIZIS - Zeu geto-dacic al cerului innourat si pluvial, diriguitor al
furtunii si al fulgerelor, in onoarea sau impotriva caruia dacii
trageau cu arcurile (dupa unii spre a purifica fata zeului ceresc
risipindu-i norii, dupa altii spre a-i reprosa norii excesivi,
aducatori de grindina si de trasnete primejdioase pentru
paduri, gospodarii, grane si pentru vita de vie). Aceasta
practica e inregistrata si in alte zone geografice, tirul aglomerat
de sageti si strigatele masive puteau creea curenti de aeri ce
risipeau norii. Gebeleizis e amintit numai de Herodot care il citeaza
imediat dupa Zamolxis ceea ce a dus la false presupuneri ca cei doi
s-ar confunda. In iconografia romaneasca s-a pastrat ca Sf.Ilie.
KOGAIONON - Mitologicul munte dacic in care a fost sediul lui Zamolxis sau
locuinta marelui preot dac. Semnalat de greci, muntele nu a fost identificat.
Presupunerile au adus in discutie celebre varfuri muntoase ca Gugu,
Ceahlaul, Dealul Gradistii, Omul, fiecare cu argumente pro si contra.
Anumite asemanari semantice din unele izvoare grecesti impun prima
ipoteza, semnificatia numelui il impune pe Omul, de asemenea Sfinxul din
pare sa aiba o semnificatie deosebita. Dar toate sunt ipoteze
romantice. Strabon scrie despre pestera de retragere a lui Zamolxis: 'Tot
asa si acest munte a fost recunoscut drept sacru si astfel il numesc si getii;
numele lui, Kogaionon, era la fel cu al raului ce curgea alaturi.'(Geografia,VII,3,5).
Acest citat lanseaza o interesanta ipoteza: numele mai important
al fi al raului dupa care a fost numit si muntele deci muntele este
langa un rau insemnat (poate nu doar din punct de vedere al debitului).
Voi prezenta mai jos fragment dintr-o harta veche care reprezinta
raul Cogaeonus, prin suprapunerea hartii antice cu cea a Romaniei moderne,
acest rau se identifica cu Bicazul, care trece pe langa Ceahlau,
munte care a inspirat multi poeti si scriitori romani de-a lungul timpului,
asadar un argment solid in favoarea identificarii Ceahlaului cu
Kogaiononul.
Deasemenea, se stie ca lui Zamolxe dacii i-au construit o locuinta
mare in pestera, deci trebuie sa se mai gaseasca ruinele
acestei locuinte in pestera. Autorii mentioneaza ca dacii isi
numeau preotii 'calatori prin nori' ceea ce propune pentru
localizarea acestui munte un varf foarte inalt. Pestera mitica a lui
Zamolxe ar fi putut sa aiba intortocheate galerii ceea ce ar explica
disparitia lui.
PREOTII DACI - In literatura de specialitate, se intalnesc trei categorii de
preoti:
1.KAPNOBATAII - 'umblatorii prin nori'. Explicatia denumirii s-a
pierdut in negura timpului. Probabilitatea o are calatoria in muntii
cu varfurile inconjurate de nori, deci, in chilii asemanatoare
calugarilor de azi. Se intelege ca traiau in simplitate,
regim alimentar si in meditatie in fata zeului lor (si de ce nu poate si al
nostru pentru ca exista izvoare care ne spun ca dacii credeau
intr-un zeu suprem caruia nu ii spunea numele nu de frica, rusine,
sau alte motive, ci pentru simplul fapt ca nu ii puteau exprima
complexitatea).
2.KTISTAII - 'intemeietorii de neamuri'. Voi face un nou apel la atat
de controversata 'interpretio graeca' pentru a sublinia posibilitatea
ca grecii sa se fi inselat: dupa parerea mea
adevaratul inteles al numelui acestor preoti era 'intretinatorii
de neamuri', 'vindecatorii de neamuri', deci renumitii
medici daci. Ca o dovada in plus aceeasi observatie se potriveste si
polistailor: 'intretinatorii de orase' sau cavalerilor traci:
'intretinatorii de neamuri', 'aparatorii de
neamuri'. Acesti preoti erau renumiti prin tehnica lor de a incepe cu
sufletul si a continua cu tratarea trupului. De aceea aveau probabil nevoie de
religie sub o forma pe care nu o mai cunoastem azi (sau poate da:
bioenergoterapia). v.Derzelas.
3.POLISTAII - 'intemeietorii de orase'. La aceasta casta
preoteasca denumirea ei ii propune membrii ca invatatori care
traiau in orase unde erau sanctuarele (vezi calendarele, si care nu erau
potrivite ascetismului). Avem celebre exemple pentru a sustine aceasta teorie:
Zamolxe, Deceneu. Acesti preoti-invatatori excelau in stiinte
(fizica, astronomie), morala, psihologie, filosofie, ultima,
implicand si religia.
4.PREOTII LUPTATORI - Strabo ne mai spune ca tinerilor preoti daci li
se predica curajul. Acestia fiind lipsiti de teama. Pentru ce altceva
decat pentru prezenta pe campul de lupta? Rolul lor de a
imbarbata ostenii, sau ca medici-militari, nu prea sta in
picioare in fata mea, acesta fiind unul mult mai complex. Asadar o noua
casta care nu a fost inteleasa de autorii antici deci nu a fost
mentionata decat de Iordanes care ne spune ca 'armata lui Filip
al Macedoniei fu imprastiata de preotii geti', asa ca eu
pot doar sa propun aceasta varianta. Si aici avem un exemplu
celebru: preotul (vicerege! si care nu era ktistai ci mai degraba
polistai) Vezina a luat parte la lupta de la Tapae. Este posibil ca preotii,
barbati fiind, sa fi fost organizati in momente grele, in contingente
speciale de razboinici.
RITUALUL DE ZEIFICARE - Am observat un fel de cale pe care marii preoti
trebuiau s-o urmeze. Sa cunoasca mari religii si concepte filosofice
chiar daca nu aderau la ele. Aici as mentiona ca nu cred ca e
vorba de o instruire a preotilor daci in tari straine deoarece ei
detineau cunostinte pe care egiptenii si grecii nu le aveau. Poate un flux de
la daci la egipteni si greci e mult spus, mai corect ar fi un schimb de
experienta dar cine stie? Apoi marii preoti intorsi pe pamanturile
natale se asociau cu regele. Din nou consider ca preotii nu-si convingeau
regii sa li se asocieze ci doar urmau un obicei existent deja (avem ca
exemple pe Zamolxis, Decenu, Vezina). Undeva in acest rastimp marii preoti
trecand de un anumit prag, o anumita proba complexa sunt
zeificati. Oricum cred ca dacii aveau niste legi foarte vechi dupa
care se ghidau de multa vreme.
ZAMOLXE - Controversele asupra personalitatii lui Zamolxe au inceput
sa apara odata cu mentionarea lui de catre Herodot si
continua pana azi. Parintele istoriei, recunoaste cinstit
ca Zamolxe a trait (in jurul anului 1400 ien-nb) si nu a fost un zeu
inchipuit. De altfel el este unul din cei trei profeti ai lumii (Zamolxe,
Zaratustra si Moise), insa numai despre Zamolxe exista izvoare
'stiintifice'. De ce a devenit asa celebru acest 'rege al nostru
[] ca zeu ce este' (Platon,Harmides,156)? Pentru ca a fost un erou
civilizator, un preot venerat de toate castele: de kapnobatai care i-au
mostenit obiceiul de a trai retrasi, de ktistai care au invatat
mestesugul vindecarii de la el, de polistai care nu se stie de unde
detineau fantasticele cunostinte pe care le predau mai departe, de
'preotii-razboinici' (si ostasi) care rosteau numele lui in
batalii, de regi care se pare ca au preluat belaginele de la
Zamolxe. Cat despre retragerea lui in pestera si aparitia dupa 4 ani
nu a avut rolul de mister initiatic ci a fost o lectie pentru poporul care
poate nu ii urma toate indemnurile (acest domeniu al pildelor in care dacii
excelau, 4 ani fiind poate perioada in care poporul s-a convins de necesitatea
invataturilor sale). In plus aceasta situatie pare sa se
potriveasca cu momentul cand Zamolxe redacteaza (sau mai corect spus
le rescrie adaptandu-le conditiilor contemporane) necesarele belagine. Dacii au
recunoscut in Zamolxe, omul complex demn de luat drept model, zeificarea venind
in mod natural.
SANCTUARELE - CALENDARE
In cele ce urmeaza, voi face o prezentare a sanctuarelor
de la Sarmizegetusa dupa ce am citit cartea 'Calendarul de la
Sarmizegetusa Regia' scrisa de Stefan Bobancu, Cornel Samoila si
Emil Poenaru. Desi majoritatea conceptiilor mele se bazeaza pe
aceasta carte se va vedea ca nu sunt de acord decat cu cateva din
cele spuse in acest studiu. Oricare opinie ar fi adevarata, oricine face
cateva calcule pe baza sanctuarelor va vedea cat de exacte si originale sunt
aceste calendare. Pe langa faptul ca dacii au realizat unul din cele
mai exacte calendare ale antichitatii, acesta are o proprietate
unica: anul incepe cu prima zi a primei saptamani din an si se
termina in ultima zi a ultimei saptamani din an.
In continuare se vor folosi urmatorii termeni: zi (24h),
saptamana (o grupare de 6,7,8 zile), an (un ciclu variabil de
aproximativ 360 de zile), sensul de parcurgere al calendarelor este ales cel
trigonometric (antiorar), lespede (paralelipiped), stalp (paralelipiped cu
latura bazei tangenta la cerc mai mica decat a lespedei sau un
cilindru acoperit cu teracota), calendar solar (calendarul urmareste
evolutia soarelui pe cer), anul tropic (365.242198).
SANCTUARUL MIC ROTUND - Micul sanctuar rotund este alcatuit din 114
piese dintre care 13 sunt lespezi, iar 101 sunt stalpi. Cei 101 stalpi sunt
impartiti de cele 13 lespezi in 13 grupari in urmatoarea ordine:
8 grupe de 8 stalpi, 1 de 7 stalpi, 3 de 8 stalpi si una de 6 stalpi. Micul
sanctur rotund intruchipeaza un calendar solar:
-1 stalp = 1 zi;
-1 lespede = 1 marcaj pentru o saptamana si pentru un an;
-numaratoarea poate incepe de langa oricare lespede;
-un an se atinge prin 3 rotatii complete + 8 saptamani;
-se marcheaza anul scurs pe lespedea la care s-a ajuns;
-se incepe noul an de la stalpul urmator;
-se efectueaza un ciclu de 13 ani (pana se marcheaza toate
lespezile);
-in acest interval anul dacic ramane in urma cu 1 zi fata de
anul tropic si se aplica corectia de o zi;
-din cauza celor 2 saptamani de 6 si 7 zile durata anilor
fluctueaza dand urmatoarea succesiune:
364-366-365-366-365-364-366-365-364-367;
-singurul deficit al acestui sanctuar este nevoia de a tine minte
saptamanile impediment ce poate fi usor inlaturat prin
calcularea punctului unde se termina anul nou si marcarea lui;
-structura simpla a calendarului il indica ca fiind unul civil.
SANCTUARUL MARE ROTUND - Marele sanctuar rotund este structurat pe 3
cercuri concentrice plus o absida in interiorul lor.
Cercul exterior (A) este alcatuit din 104 lespezi (de 45
de cm inaltime) lipite una de alta si care formeaza un cerc perfect
inchis. Lipit de primul, al doilea cerc (B) este format din 210 piese: 180 de
stalpi (cu inaltimi intre 120-135 cm) despartiti in 30 de grupuri de
cate 6 de 30 de lespezi (cu inaltimi intre 55-65 cm). Al treilea cerc (C)
la o distanta considerabila de primele doua este format din 68
de stalpi (cu inaltimea de 3m, acoperiti cu teracota si dotati cu
piroane ce aveau in capat inele) aranjati in 4 grupuri despartiti de
lespezi in urmatoarea ordine: 17 stalpi - 4 lespezi - 18 stalpi - 3 lespezi -
16 stalpi - 4 lespezi - 17 stalpi - 4 lespezi. Absida contine 72 de blocuri: 68
de stalpi (de diferite inaltimi a caror umbra proiectata pe
sol se pare ca ar forma o figura geometrica cu o anumita
semnificatie, conceptie care depinde de corectitudinea aprecierii
inaltimii stalpilor de catre arheologi) impartiti in 2 grupe
despartiti de cate 2 lespezi astfel: 13 stalpi - 2 lespezi - 21 stalpi - 2
lespezi. Lespezile din cercul C si din absida formeaza 2 axe perpendiculare.
Pe directia celei orizontale in afara sanctuarului se afla pragul de acces un
dreptunghi de 4x5 lepezi. Sanctuarul mare intruchipeaza de asemenea un
calendar solar:
-1 stalp din B si C reprezinta o zi;
-numaratoarea poate incepe de oriunde la B si C dar putin probabil
(posibil sa inceapa de la pragul-intrare);
-un an se atinge prin doua rotatii ale cercului B;
-concomitent se parcurge si cercul C la a carui fiecare parcurgere se
adauga o zi la cercul B (se muta marcajul pe stalpul dinainte)
rezultand ani fluctuanti de 365-366 de zile;
-corectia este foarte buna pentru un ciclu de 13 ani;
-1 stalp din absida reprezinta un an, parcurgerea ei (21+13+13=47
ani) implicand corectia de 7 zile esalonat sau deodata;
-1 stalp din cercul A = 1 an, parcurgerea lui (104 ani) implicand corectia de 2
zile deodata;
Functionarea de mai sus e nascocirea mea, in continuare voi incerca
sa combat cateva ipoteze ale autorilor mentionati:
-1 stalp de pe absida = 1 saptamana din calendarul mic;
-calendarul mare se corecta anual;
Aceste ipoteze implica o folosire mult prea
complicata prin corectii in grup de 5-6 zile pe an, o parcurgere
ciudata pe sectoare a cercului C, se impune legatura dintre sanctuare
care este improbabila.
-impartirea calendarului in 3 segmente: vara (21 de saptamani),
toamna (13 saptamani), iarna (13 saptamani)
Sa fi ignorat dacii anotimpul reinvierii naturii si a
unui nou inceput pentru agricultura? Zero sanse!
Constructie mai complexa cu o destinatie mai
complexa probabil. Aceasta ar putea insemna ca era un calendar
religios. Folosirea ceva mai complicata decat cel mic are avantajul unei
corectii mai bune pe termen mai lung, poate era folosit la anticiparea mai
usoara a anumitor evenimente probabil a sarbatorilor religioase
(care dupa parerea mea erau insemnate pe cercul C) oricum destinatia
era cert diferita datorita saptamanilor.
Diferenta de opinii dintre istorici, dintre mine si istorici
se refera doar la modul de folosire a sanctuarelor caci algebric
calculele ies minunat pe hartie, aratandu-ne originalitatea absoluta
a calendarului dacic si exactitatea surprinzatoare a lui.
SANCTUARELE DREPTUNGHIULARE - Unul pe terasa mai inalta de 6x10 tamburi,
pe terasa de jos unul de 5x3, unul de 5x3 si unul de 4x13+7.
Ipoteza ca si acestea erau folosite la masurarea
timpului nu sta in picioare in fata mea, desi ultimul ar oferi
calendarului dacic la un interval de 2275 de ani dacici o diferenta
practic nula fata de anul tropic.
In combaterea teoriei de mai sus ma bazez pe mai multe
lucruri:
-sanctuarul mare dreptunghiular s-ar baza pe corectarea ciclurilor de 13 ani
lucru de care sanctuarul mare rotund ar fi in corelatie nu are nevoie;
-parcurgerea lui nu e naturala;
-cat depre 'reforma calendarului dacic' (cei 7 tamburi adaugati
sanctuarului) nu cred ca era modalitatea dacilor de a face un calendar mai
bun;
-sanctuarul dreptunghic in discutie a fost construit inaintea celui rotund deci
nu avea cum sa-l completeze;
Acestea erau probabil salase religioase sau educationale
sau amandoua, despre care nu avem nici o informatie deci speculatiile
nu-si au rostul.
Recomadarea mea este sa luati un creion si o foaie de
hartie, planurile sanctuarelor, eventual cartea amintita, puneti-va
neuronii pe bigudiuri si va garantez ca veti afla multe.