|
|
|
Imperiul ottonian
Dupa
stingerea in 911 a dinastiei carolingiene in
Otto I reuseste sa limiteze
independenta ducatelor etnice care fusesera create in spatiul
german (
In afara succeselor pe plan intern, Otto are si remarcabile realizari externe. La Lechfeld, in 955, regele german obtine o victorie impotriva ungurilor, care marcheaza sfirsitul incursiunilor acestora impotriva Europei occidentale.
Widukind, Rerum gestarum saxonicarum
Incoronarea ca rege a lui Otto cel Mare
Dupa moartea parintelui patriei si al regilor, prea marele si prea bunul Henric[1], tot poporul francilor si al saxonilor a ales ca principe pe fiul sau Otto[2], deja desemnat mai inainte ca rege de catre tatal sau; si locul pentru alegerea generala au hotarit sa fie palatul de la Aquisgrana[3]. Si este acest loc aproape de Jülich, numit astfel dupa intemeietorul sau Iulius Caesar. Dupa ce el a ajuns, ducii si marimile reuniti cu ceilalti conducatori de oaste in deambulatoriul[4] care tine de biserica marelui Carol, au asezat pe noul principe pe tronul care fusese construit acolo, si, dindu-i miinile, promitindu-i credinta si asigurindu-l de ajutorul lor impotriva tuturor dusmanilor, l-au facut rege dupa obiceiul lor. In vreme ce ducii si celelalte marimi faptuiau aceasta, arhiepiscopul impreuna cu toti preotii si cu to poporul asteptau mai jos, in biserica, alaiul noului rege.(.).
Pe atunci era arhiepiscop Hildebert, franc de neam, calugar, crescut si educat in manastirea Fulda.Urcind atunci la altar si prinzind sabia(.), intors catre rege, a vorbit: 'Primeste', a spus el, 'aceasta sabie cu care vei respinge pe dusmanii lui Christos, pe barbari si pe raii crestini; puterea asupra intregului imperiu al francilor iti este data prin autoritatea divina, intru cea mai mare pace a tuturor crestinilor'. Luind apoi sceptrul si inelul:' Prin aceste insemne', a zis, ' vei imparti supusilor tai o dreptate parinteasca, si, cel dintii intre slujitorii lui Dumnezeu, vei intinde mina ta milostiva catre vaduve si orfani; nicicind uleiul milosteniei nu va lipsi de pe capul tau, pentru ca acum si in viitor sa fii incoronat cu coroana rasplatii vesnice'. Si imediat a fost uns cu uleiul sfintit si a fost incoronat cu diadema de aur de catre aceiasi episcopi Hildebert si Wicfrid.
(Joseph Calmette, Textes et documents d'histoire, Paris, 1937, p. 50-51)
De
ce credeti ca autorul descrie incoronarea ca rege a lui Otto I ca o
incoronare imperiala, desi aceasta a avut loc dupa evenimentele
prezentate ?
De asemenea, Otto isi impune vointa in Italia, unde, la 2 februarie 962, era incoronat imparat.
Ca si in vremea lui Carol, restaurarea imperiala se baza pe expansiunea teritoriala si pe consolidarea puterii in interiorul unui stat germanic. Spre deosebire de predecesorii sai italieni care purtasera in ultimii ani titlul de imparat, Otto adauga ideii imperiale conservate la Roma dimensiunea universala, continuta in misiunea de aparator al Bisericii.
Colaborarea strinsa intre Otto si biserica se manifesta cu si mai multa putere dupa asumarea titlului imperial, cind continua opera de extindere a crestinismului in teritoriile slave, unguresti sau daneze. La moartea sa, Imperiul redevenise prima putere a lumii occidentale.
Otto al II-lea (973-996) continua politica tatalui sau, dar trebuie sa faca fata unor probleme aparute in spatiul slav. Domnia sa este marcata de preocuparea pentru problemele interne ale Germaniei, ceea ce lasa in umbra misiunea imperiala.
Aceasta a fost reluata de fiul si succesorul sau Otto al III-lea (996-1002). Fiul unei principese bizantine (Theophano), profund influentat de aceasta si de anturajul ei, Otto incearca sa concretizeze o idee imperiala marcata de componenta romano-bizantina. Colaboreaza strins cu scaunul pontifical, pe care in 999 il atribuie vechiului sau profesor si prieten, Gerbert. Acesta isi ia numele de Silvestru, care fusese purtat de papa contemporan cu Constantin cel Mare, ilustrind astfel intentia perfectei colaborari intre Imperiu si Biserica, in mod traditional atribuita primului imparat crestin. Otto al III-lea incearca sa realizeze un imperiu crestin in care biserica sa fie subordonata puterii imparatului. Dimensiunea crestina a imperiului lui Otto al III-lea este demonstrata si de continuarea actiunii de evanghelizare a paginilor (prusii sau ungurii) ca si prin crearea de noi episcopate. Universalismul imperiului este dovedit de implicarea in consacrarea unor regate subordonate, precum cel polonez, sau chiar crearea unora noi, precum cel maghiar. Principele ungur Vayk, prin crestinare primeste numele de Stefan si papa Silvestru al II-lea, colaboratorul fidel al imparatului, ii trimite o coroana, ceea ce semnifica transformarea stapinirii sale intr-un regat de tip occidental.
Thietmar din Merserburg, Chronicon - Ideea imperiala la Otto al III-lea
Imparatul, dornic sa innoiasca in
timpurile sale obiceiurile vechi ale romanilor, in cea mai mare parte
disparute, facea multe lucruri, intelese in chip diferit de unii
sau de altii. Statea singur la o masa aproape
semicirculara, asezata mai sus decit celelalte. Cum nu stia
precis unde odihneau osemintele lui Carol cel Mare, a pus sa fie
(B. Murgescu, coord., Istoria lumii in texte., p. 125.
Care sint semnificatiile gesturilor lui Otto al
III-lea?
In interiorul Imperiului intervin insa probleme, si in 1001 Otto al III-lea este obligat sa plece din Roma. Moare in ianuarie 1002, cind se pregatea s-o recucereasca.
Disparitia prematura a lui Otto al III-lea a pus capat aspiratiilor universale ale Imperiului. Urmasii sai se vor preocupa de problemele interne, iar Imperiul isi intareste din ce in ce mai mult caracterul german. Titlul pe care acesta il poarta de acum inainte, 'Sfintul Imperiu Roman de Natiune Germana', ilustreaza mentinerea unei ideologii universale grefata insa pe resurse si pe interese germane.
